Obligaţia de a face. Decizia nr. 3040/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3040/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 381/35/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2011*
DECIZIA NR.3040/CA/2013 - R
Ședința publică din 9 septembrie 2013
PREȘEDINTE: O. B. - judecător
JUDECĂTOR: A. V.
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant C. S. domiciliat în Oradea, ., .. B, . în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL cu sediul în sector 3, București, Piața A. I., nr. 6, împotriva Sentinței nr.14/CA/17.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata pârâtă prin consilier juridic Orbai M. în baza delegației de la dosar, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.14/CA/17.01.2012 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. S. contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Comisariatul General.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Conform mențiunilor din carnetul de muncă, cu începere de la data de 01.11.1999, reclamantul și-a desfășurat activitatea de comisar la Garda Financiară, instituție aflată în structura Ministerului Finanțelor.
Prin OUG nr. 91/2003 s-a dispus organizarea Gărzii Financiare ca instituție publica de control, cu personalitate juridica, în subordinea Autorității Naționale de Control, finanțata de la bugetul de stat.
Potrivit art. 18 alin. (1) din OUG nr. 91/2003, Garda Financiara, urma să preia de la Ministerul Finanțelor Publice, prin transfer în interesul serviciului, personalul aferent activității desfășurate de Garda Financiara din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit alin. 2 al aceluiași text legal, numărul comisarilor, al funcționarilor publici și al personalului contractual se stabilește prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului delegat pentru coordonarea autoritarilor de control privind aprobarea protocolului de preluare a activității Gărzii Financiare de către Autoritatea Naționala de Control.
După . OUG nr. 91/2003, ca urmare a neselectării reclamantului în rândul comisarilor ce urmau să-ți desfășoare activitatea în cadrul noilor structuri ale Gărzii Financiare, prin Decizia nr. 93/29.01.2004 s-a dispus cu începere de la data de 01.01.2004, mutarea definitivă a reclamantului la AFP a Comunelor Oradea.
Prin Sentința nr. 469/CA/2004 pronunțată în Dosarului nr. 4520/CA/2004 al Curții de Apel Oradea a fost anulata Decizia nr. 93/29.01.2004 emisa de D.G.F.P. Bihor, începând cu 01.07.2004, reținându-se că mutarea reclamantului în cadrul altui compartiment fără acordul acestuia putea fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 6 luni; s-a dispus anularea selecției care a stat la baza preluării prin transfer în interesul serviciului a personalului cu atribuțiile Gărzii Financiare și a personalului care rămâne în structura Ministerului Finanțelor; s-a respins cererea reclamantului pentru încadrarea, prin transfer, la Garda Financiara și acordarea de despăgubiri.
În considerentele hotărârii se reține că încadrarea reclamantului la Garda Financiară se va putea face doar în măsură în care, prin organizarea unei noi selecții după criterii obiective, acesta va obține un punctaj care să-i permită încadrarea în numărul de posturi ce urmează a fi preluate de Garda Financiară.
Pe de altă parte, se precizează în considerentele acestei hotărâri că reclamantul își va relua funcția deținută anterior emiterii Deciziei nr. 93/2004, funcție care se regăsea în cadrul Ministerului Finanțelor, respectiv că, în măsura în care, după reluarea selecției, reclamantul va rămâne în structura Ministerului Finanțelor Publice, acesta va putea fi mutat în interesul serviciului, fără acordul său, o perioada de cel mult 6 luni, la expirarea respectivei perioade urmând a fi eliberat din funcție.
Conform mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, raporturile de serviciu ale acestuia cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor au încetat de drept cu începere de la data de 01.07.2004, astfel că, reclamantul nu a mai participat la o eventuală selecție ce putea fi efectuată în temeiul Sentinței nr. 469/2004 a Curți de Apel Oradea, împrejurare în raport de care, cererea sa de încadrare pe funcția de comisar principal A II I în cadrul Gărzii Financiare este apreciată de instanță ca fiind neîntemeiată.
Pentru ansamblul acestor considerente, cererea formulată de reclamant în cele două dosare conexate a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul reclamant C. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurentul arată că soluționând cauza exclusiv în considerarea înscrierilor din carnetul de munca și fără a le raporta la titlul executoriu invocat, respectiv la celelalte înscrisuri existente la dosar, hotărârea este nelegala, nemotivata și data cu interpretarea greșita a actului juridic dedus judecații, inclusiv din perspectiva tezei a Il-a a art. 304 pct. 8.
Recurentul mai susține că art. 4 lit. f din Legea nr. 188/1999 prevede principiul stabilității în exercitarea funcției publice, pentru care mutarea în cadrul unui alt compartiment, fără acordul funcționarului public se poate face numai pe o perioada de 6 luni, conform art. 85 din lege.
De asemenea, recurentul face o prezentare succintă a hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la raporturile sale de serviciu. Raportat la considerentele acestora, recurentul susține că instanța avea obligația de a pune în executare titlul executoriu nr. 469/CA/2004, nicidecum sa rejudece fondul.
Intimata pârâtă prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că în mod temeinic și legal prima instanță a constatat că cererea reclamantului de încadrare pe funcția de comisar principal A II în cadrul Gărzii Financiare este neîntemeiată, invocând în drept art.308 alin.2 Cod procedură civilă, Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, Legea 188/1999 cu modificările și completările ulterioare,, OUG 91/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ. vechi aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanța reține următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcția de comisar la Garda Financiară iar ca urmare a transformării acestei instituții din subordinea Ministerului finanțelor publice într-o instituție autonomă, raportul de muncă i-a încetat prin decizia nr. 93/29.01.2004 emisă de D.G.F.P. Bihor începând cu data de 01.07.2004. Reclamantul a atacat această decizie în contencios administrativ. Prin sentința nr. 469/CA/2004 – P.I. pronunțată în dosar nr. 4520/CA/2004 al Curții de Apel Oradea irevocabilă prin decizia nr. 1181/21.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr. 8551/2004 a fost admisă în parte acțiunea reclamantului recurent din prezenta cauză, a fost anulată decizia nr. 93/29.01.2004, a fost anulată selecția care a stat la baza emiterii deciziei atacate și a fost respinsă cererea reclamantului pentru încadrarea lui prin transfer la Garda financiară și cererea de despăgubiri. Ulterior pronunțării acestor hotărâri judecătorești, reclamantul a fost de acord cu încetarea raporturilor sale de muncă cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor începând cu data de 01.07.2004 (f. 34 din dosarul de fond). Ca urmare a modificărilor legislative survenite, Garda financiară a revenit în subordinea Ministerului finanțelor publice.
Curtea de apel constată că în mod legal și temeinic a respins instanța de fond acțiunea reclamantului prin care acesta a solicitat reintegrarea sa în funcția de comisar în cadrul Gărzii financiare.
Nu poate fi reținută critica recurentului privind nemotivarea hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond. Sub acest aspect, instanța de recurs constată că hotărârea pronunțată de prima instanță cuprinde motivele pe care se sprijină soluția pronunțată. Astfel cum s-a stabilit și în jurisprudența C.E.D.O., nu este nevoie ca instanța să răspundă la toate motivele invocate de parte, fiind suficient ca instanța că facă o analiză a motivelor esențiale cu indicarea motivului înlăturării sau reținerii acestora. De asemenea, instanța poate proceda la analizarea grupată a mai multor motive sau apărări ale părții. În speță, instanța de recurs reține că hotărârea atacată întrunește aceste cerințe.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs constată că prin efectul anulării deciziei nr. 93/29.01.2004 reclamantul a redobândit funcția deținută anterior emiterii acestui act administrativ, adică aceea de funcționar public încadrat în structura Ministerului finanțelor publice. D.G.F.P. Bihor era obligată în temeiul hotărârii judecătorești rămase irevocabile să procedeze la refacerea selecției în ceea ce-l privește pe reclamant în scopul luării unei decizii, fie în sensul de a rămâne ca angajat al D.G.F.P. Bihor ,fie de a fi transferat la instituția autonomă creată la acel moment, respectiv Garda Financiară.
Instanța de recurs constată că această din urmă obligație a D.G.F.P. Bihor nu a mai putut fi pusă în executare deoarece raportul de serviciu dintre reclamant și această instituție a încetat.
Instanța de control judiciar constată că motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate deoarece pornesc de la premisa greșită că, urmare a pronunțării sentinței nr. 469/CA/2004 – P.I. pronunțată în dosar nr. 4520/CA/2004 al Curții de Apel Oradea irevocabilă prin decizia nr. 1181/21.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosar nr. 8551/2004, reclamantul a redobândit funcția de comisar al Gărzii financiare. Această concluzie a reclamantului este greșită deoarece prin ieșirea acestei instituții din subordinea Ministerului finanțelor ca efect al hotărârilor judecătorești prin care a fost anulată decizia nr. 93/29.01.2004 reclamantul a redobândit funcția de funcționar în cadrul D.G.F.P. Bihor precum și vocația de a dobândi funcția de comisar în cadrul instituției autonome nou înființate, Garda financiară, în urma selecției care urma a fi realizată conform dispozițiilor obligatorii ale acelorași hotărâri judecătorești.
O interpretare contrară a dispozițiilor hotărârilor judecătorești menționate anterior, interpretarea propusă de reclamant, ar lăsa fără aplicare soluția instanței de a respinge cererea reclamantului pentru încadrarea lui la Garda financiară prin transfer. Or, din considerentele sentinței nr. 469/CA/2004 – P.I. pronunțată în dosar nr. 4520/CA/2004 al Curții de Apel Oradea rezultă că reclamantul nu a fost încadrat în cadrul Gărzii financiare, o astfel de posibilitate existând doar după efectuarea “ unei analize obiective și transparente a tuturor funcționarilor publici din sistemul gărzii financiare pentru a se stabili dacă punctajul obținut de reclamant se încadrează în numărul posturilor preluate de Garda Financiară”.
Pe cale de consecință, ca urmare a anulării de către instanțele judecătorești a deciziei nr. 93/29.01.2004 reclamantul nu a redobândit de drept funcția de comisar al Gărzii financiare ca instituție autonomă, ci pe aceea care a avut-o anterior înființării acestei instituții autonome, de funcționar în structura Ministerului finanțelor publice în cadrul căruia însă nu putea fi funcționar al gărzii financiare tocmai pentru că această instituție nu mai funcționa în structura respectivului minister.
Instanța de control judiciar reține că recurentul ar fi avut vocația de a deveni comisar al nou înființatei, la momentul respectiv, gărzi financiare, în urma realizării unei noi selecții.
Cum însă raporturile de serviciu dintre recurentul reclamant și D.G.F.P. Bihor, cu care se afla în raporturi de serviciu prin efectul combinat al desființării gărzii financiare din structura Ministerului finanțelor publice și al pronunțării hotărârilor judecătorești prin care a fost desființată decizia de încetare a raporturilor de muncă, au încetat prin decizia nr. 105/06.05.2005, în mod corect a respins instanța de fond acțiunea reclamantului.
Prin urmare, instanța va respinge ca nefondat recursul și va menține în totalitate sentința recurată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant C. S. domiciliat în Oradea, ., .. B, . în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL cu sediul în sector 3, București, Piața A. I., nr. 6, împotriva Sentinței nr.14/CA/17.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 9.09.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER: O. B. A. V. I. G. A. Cărăgin
Red.hot.jud. A.V.
Jud.fond L.B.
Dact.A.C.
2 exemplare/11.09.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 594/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2959/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
