Pretentii. Decizia nr. 2897/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2897/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 4785/83/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.2897/CA/2013 - R
Ședința publică din 21 iunie 2013
PREȘEDINTE: M. S. – judecător
B. E. - judecător
B. S. - judecător
D. F. - grefier
&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanta . cu sediul în Baia M., ., jud.Maramureș în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M. cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr.3-5, jud.Satu M., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE MARAMUREȘ cu sediul în Baia M., ., județ Maramureș și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIUcu sediul în București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6, împotriva sentinței nr.1537/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 21,5 lei, achitată prin chitanța de la dosar, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că cerere de repunere pe rol a cauzei este legal timbrată cu suma de 10,75 lei, achitată prin chitanța de la dosar, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
d e l i b e r â n d:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1537/CA/2012, Tribunalul Satu M. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Maramureș.
A admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta . împotriva pârâtelor DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în sensul că, a anulat Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/28.08.2008 emisă de pârâta DGFP Satu M..
A obligat pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei suma de 9434 lei reprezentând plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală până la data restituirii sumei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 43,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
După data de 01.01.2007, respectiv 01.07.2008, reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism second hand înmatriculat în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamanta a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul. În acest sens, potrivit reglementărilor interne solicitantul a completat o cerere tip prin care se solicită calculul taxei de poluare pentru autovehicule în vederea primei înmatriculări în România prevăzută de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pentru stabilirea cuantumului taxei de poluare datorată organul fiscal abilitat în acest sens, respectiv Administrația Finanțelor Publice Satu M. a emis Decizia privind calculul taxei de poluare pentru autovehicule nr._/28.08.2008, prin care, în sarcina solicitantului s-a stabilit obligația de plată a unei taxe de poluare în cuantum de 9434 lei, achitată de către reclamantă conform chitanței fiscale depusă la dosar.
În termenul legal de prescripție de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală reclamanta a formulat cerere de restituire a taxei pe poluare achitate, cerere prin care se invocă caracterul discriminatoriu al taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, soluționată de pârâta DGFP Satu M. în sensul respingerii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.FP. Maramureș invocată de aceasta în cauză, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată. Instanța a reținut că DGFP Maramureș nu are procesuală pasivă întrucât decizia de calcul a taxei de poluare și celelalte acte fiscale s-au întocmit de DGFP Satu M., motiv pentru care, a admis excepția invocată în cauză.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamant și organele fiscale privind legalitatea actelor administrativ fiscale emise de către pârâtă și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestora și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei de poluare achitată de către reclamant în condițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2."
Începând cu 1 ianuarie 2007 România este stat membru CE, însușindu-și acquis-ul comunitar și asumându-și, printre altele, obligațiile prevăzute de art. 28, 30 și 110 din Tratatul CE.
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ Simmenthal nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța a constatat că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamantă pe dispozițiile art. 110 al Tratatului de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 (fostul art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene), este stabilirea faptului dacă taxa de poluare, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantei este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 110 alineat 1 din Tratatul C.E.,”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 110 ( FOSTUL ART. 90) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța a constatat că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) a emis o . principii prin Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Akos Nadasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Atfoldi Regionalis Parancsnoksaga, respectiv I. Ntemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga, Hotararea CJCE (Prima Camera) din 19 martie 2009 în cauza nr. C-10/08 - Comisia vs. Finlanda C.J.C.E.,Hotărârea din 17 iulie 2008, Krawczynski, C 426/07, Comisia CE c. Austria (Cauza C-524/2007, cea mai importantă hotărâre care privește în mod direct problema de drept dedusă judecății fiind Hotărârea pronunțată in Cauza C-402/09 respectiv în cauza T. vs. Statul român cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008), în versiunea sa inițială, fără modificările ulterioare.
Prin această Hotărâre Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că, „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piata natională.”
În considerentele hotărârii, Curtea amintește că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea constată că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea examinează în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. În al doilea rând, Curtea examinează neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.În această privință, Curtea constată că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Ori, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, Curtea apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
De asemenea, prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu Curtea de Justiție a Uniunii Europene la data de 07.07.2011 a decis astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Spre deosebire de cauzele C-402/09, T., C-29/11, Sfichi și C-30/11, I., în cauza N. s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010.
Astfel, instanța a constatat că și prin modificările ulterioare ale ordonanței se creează în continuare o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România care descurajează în mod evident punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională .
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 110 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile modificărilor ulterior adoptării OUG nr. 50/2008 prin care se instituie obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehiculele importate din state membre U.E. sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea și a dispozițiilor modificatoare ale ordonanței de urgență amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a restitui taxa de poluare achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Față de cele arătate mai sus, constatând că taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului C.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care se impune anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte beneficiară a sumelor achitate în contul acesteia de către contribuabili să procedeze la restituirea integrală a taxei pe poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 13 ianuarie 2012 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 ( fost art. 90) din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
În acest context instanța a mai constatat că cererea formulată de către reclamantă privind obligarea pârâților la plata unor dobânzi este întemeiată.
Întrucât taxa de poluare în legătură cu care instanța a constatat dreptul reclamantei la restituire este o taxă fiscală iar administrarea acesteia este supusă reglementărilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța a apreciat că dobânda legală în această materie este cea reglementată de art. 124 acest act normativ.
Prin urmare, s-a constatat îndreptățirea reclamantei la dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală începând cu a 45-a zi de la data solicitării dobânzii prin cererea adresată organului fiscal, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată în situația în care nu a solicitat dobânzi odată cu cererea adresată organului fiscal în condițiile prevăzute de art. 117 Cod procedură fiscală, respectiv art. 70 din același act normativ.
În consecință, în temeiul art. 1, 2, 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Maramureș, invocată de către aceasta prin întâmpinare și a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantă astfel cum aceasta a fost formulată, a anulat actul administrativ fiscal emis de pârâta DGFP Satu M. contestat ca nelegal și a oblige pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU la restituirea sumei achitate de către reclamantă cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală până la data restituirii, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată solicitate, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, admiterea în tot a acțiunii, astfel cum a fost formulată în sensul de a se dispune obligarea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M. prin aDMINISTRAȚIA fINANȚELOR pUBLICE sATU mARE la restituirea taxei de poluare, a dobânzii și a cheltuielilor de judecată.
Recurenta apreciază că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește obligarea la restituirea taxelor de poluare doar a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, în condițiile în care sumele în litigiu au fost încasate de Administrația Finanțelor Publice Baia M., această pârâtă având calitate procesuală pasivă principală și obligația restituirii efective a acestora. Administrația F. pentru Mediu a fost chemată în judecată raportat la împrejurarea că este destinatarul final al taxelor colectate, însă raportul juridic de drept fiscal s-a născut și a produs efecte între reclamant și Direcția G. a Finanțelor Publice Satu M. prin Administrația Finanțelor Publice Satu M..
În consecință, se impune admiterea în întregime a acțiunii și în ceea ce privește obligarea acestei pârâte la restituirea taxelor de poluare.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta prin acțiunea introductivă nu a menționat care pârâtă să fie obligată la restituirea taxei pe poluare.
În consecință, nu se poate reține că prin obligarea doar a Administrației F. pentru Mediu, deținătoarea fondului constituit din colectarea taxei pe poluare, sentința ar fi nelegală, câtă vreme orice taxă a cărei restituire se solicită este restituită din acest fond, iar pe de altă parte recurenta nu justifică nici un interes în promovarea recursului, sentința fiindu-i favorabilă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 raportat la art.316 Cod procedură civilă, curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, motivul de recurs fiind neîntemeiat.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de . BAIA M. împotriva sentinței nr.1537/CA din 2 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. S. B. E. B. S. D. F.
Red. dec. – B. S.
- jud. fond. – M. C.B.
- tehnoredact. – D. F. – 2 ex.
- 25.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1667/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Hotărâre din 08-11-2013, Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
