Obligaţia de a face. Decizia nr. 2155/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2155/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 27/35/2012*
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ CA/2012* - R
DECIZIA NR. 2155/CA/2013 – R
Ședința publică din 15 mai 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă B. A. R., domiciliată în Satu M., .. 20/2, jud. Satu M. în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 împotriva Sentinței nr. 116/CA din 26.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, având ca obiect: obligația de a face.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 8 mai 2013, când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 116/CA din 26.03.2012 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta B. A. R. în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită deciziile reprezentând titlul de despăgubire, aferente dosarelor 2449/CC si_/CC, în termen de 30 de le de la data pronunțării sentinței și obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii in cuantum de 500 lei/zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii si pana la data efectiva a emiterii deciziei de despăgubire.
Conform dispozițiilor art. 2 al. 1 lit. i) din Legea nr. 554/ 2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță, reclamanta a solicitat despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv, respectiv construcție si teren în suprafața de 1414 mp, situate în Z., ., înscris în cf nr. 2553, top.999, transcris în c.,f nr. 69 colectiva, pentru care în data de 2 august 2001 a înaintat notificarea nr. 252, construcție si teren în suprafața de 777 mp, înscris în cf 4107 Z., nr.top.537, pentru care a înaintat notificarea 251 din data de 2 august 2001.
Pentru imobilul - construcție si teren în suprafața de 1414 mp. situate în Z., ., înscris în cf nr. 2553/top.999, transcris în c.f. nr. 69 colectiva, s-a emis dispoziția nr. 1545 din 5 septembrie 2006, care a fost înaintată Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor si a fost înregistrat sub nr._/CC.
Pentru imobilul - construcție si teren în suprafața de 777 mp, înscris în c.f. 4107 Zalau, nr.top.537, pentru care a înaintat notificarea 251 din data de august 2001, s-a emis dispoziția nr. 1701 din 20 mai 2005 care a fost înaintat Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor si a fost înregistrat sub nr. 2449/CC.
In cuprinsul dispoziției nr. 1701 din 20 mai 2005, s-a stabilit ca reclamanta ar trebui sa primească titluri în valoare de 3._ lei vechi.
În ce privește dosarul nr. 2449/CC, prin adresa nr. 2449/CC/06.02.2012, A.N.P.R. a solicitat Primăriei municipiului Z. completarea dosarului cu documentele întocmite la momentul preluării/demolării imobilului - proces verbal de evaluare, fișă de imobil, releveu, din care să reiasă descrierea imobilului (fila 24).
În ceea ce privește dosarul nr._/CC, s-a constatat faptul că, în ce privește imobilul situat în Z., ., înscris în CF 2553, nr. top. 999, deși în cuprinsul referatului ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 1545/2006 este menționat faptul că cele 6 apartamente din care este compus imobilul notificat sunt vândute chiriașilor în cuprinsul dosarului, nu se regăsesc acte în susținerea acestei afirmații privind apartamentele nr. 3 si nr. 6.
D. urmare, s-a solicitat Primăriei Municipiului Z., atât comunicarea situației juridice actuale a apartamentelor nr. 3 și nr. 6 din imobilul notificat, cât și a suprafeței de teren ce face obiectul dispoziției sus-amintite.
Instanța de fond a reținut că, până la completarea dosarului de către Primăria municipiului Z., pârâta nu poate trece la etapa următoare prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/ 2005 și, ca urmare, nu s-a putu constata refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de acordare a despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/ 2004, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamantă B. A. R., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, iar în urma judecării cauzei admiterea acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei să emită deciziile reprezentând titlul de despăgubire, aferenta dosarelor 2449/CC si_/CC, în termen de 30 de zile de la data pronunțării sentinței, obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei/zi de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la data efectiva a emiterii deciziei de despăgubire.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea instanței de fond este netemeinica, dar si nemotivata.
Instanța de fond, într-o singura frază reține ca până la completarea dosarului de către Primăria Z., pârâta nu poate trece la etapa următoare, prevăzuta de Titlul VII din Legea 247/2005.
Potrivit prevederilor art. 261 pct. 5 C. pr. civ., hotărârea pronunțată trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Motivarea în fapt și în drept a hotărârii constituie elemente esențiale și necesare ale oricărei hotărâri, constituind o adevărată garanție a imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție și permit părților și oricărei persoane interesate, inclusiv instanței de control judiciar, să cunoască elementele ce au format convingerea instanței. Lipsa de motivare constituie un viciu de formă decurgând direct din încălcarea unei obligații procedurale importante, din neîndeplinirea unei formalități substanțiale, prevăzută expres de legea procedurală și anume aceea a motivării hotărârii. Sancțiunea procedurală a lipsei motivării este casarea hotărârii.
Din analiza sentinței criticate rezultă faptul că aceasta nu cuprinde motivele de fapt pe care aceasta se sprijină, sentința fiind nemotivată.
Sentința criticată nu face altceva decât să preia integral cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei existând o identitate perfectă între pozițiile procesuale exprimate prin acțiunea introductivă și întâmpinările depuse la dosar și conținutul sentinței criticate. Din totalul de 7 file ale sentinței recurate motivarea acesteia cuprinde o fraza, în care instanța nu face altceva decât să preia apărarea paratei ca nu a completat dosarul Primăria Z..
Nu se arata deloc de ce a fost înlăturata apărarea sa, înaintata sub forma notelor de ședința la întâmpinarea depusa de pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu privire la care a arătat următoarele:
- ca lipsurile din dosare semnalate de către intimata au existat încă de la data la care au primit dispozițiile nr.1701/2005 si 1546/2006, a Primarului Municipiului Z. si aveau tot timpul sa solicite relațiile menționate.
- a formulat nenumărate cereri de urgentare a soluționării cauzei, întrucât este o persoana în vârsta si ar dori sa beneficieze de masurile reparatorii, însă invariabil a primit același răspuns.
- a consultat lunar baza de date a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru a putea verifica stadiul dosarelor de despăgubire, întocmit ca urmare a depunerii notificării în baza Legii nr. 10/2001.
Insa, de la data înregistrării dosarelor, de mai bine de 5 ani, fiind încălcat orice termen rezonabil de soluționare a dosarelor, starea dosarelor mele a fost același, si anume: Dispoziție: 1701/200, nr. inreg.: 2449/CC, Entitate: Primăria Municipiului Z., J.: S. Stadiu: In așteptare, Dispoziție: 1545/2006, Nr.inreg.:_/CC Entitate: Primaria Municipiului Zalau, J.: S. Stadiu: In așteptare.
Numai după ce a primit intimata cererea de chemare în judecata, a făcut demersuri pe lângă Primăria Zalau pentru a solicita lămuriri cu privire la descrierea imobilul respectiv, cu privire la înstrăinarea apartamentelor si situația terenului aferent.
Prin hotărâri ale Curții Europene s-a statuat în sensul că, atunci când principiul de restituire a proprietăților confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de către un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practică a acestui principiu, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau legată de practicile aplicate de autorități, este în măsură să genereze, atunci când persistă în timp și în absenta unei reacții coerente și rapide a statului, o neîndeplinire din partea acestuia din urmă a obligației sale de a asigura beneficierea efectivă de dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
In consecința, intimata nu a întreprins nimic de la data înregistrării dispozițiilor si până la promovarea prezentei cereri și, ca atare, s-a depășit orice termen rezonabil.
Intimata își invoca propria culpa, respectiv completarea dosarului de către Primăria Zalau, căreia i-au emis adresa doar după promovarea prezentei acțiuni.
De la data notificărilor înaintate în baza Legii 10 din 2001 au trecut 11 ani.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, a solicitat încă în anul 2001 despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv, respectiv: construcție si teren în suprafața de 1414 mp. situate în Z., ., înscris în cf nr. 2553, top.999, transcris în c.f nr. 69 colectiva, pentru care în data de 2 august 2001 a înaintat notificarea nr. 252, construcție si teren în suprafața de 777 mp, înscris în cf 4107 Zalau, nr.top. 537, pentru care a înaintat notificarea 251 din data de 2 august 2001.
Pentru imobilul-construcție si teren în suprafața de 1414 mp. situate în Z., ., înscris în cf nr. 2553, top. 999, transcris în c.f nr. 69 colectiva, s-a emis dispoziția nr. 1545 din 5 septembrie 2006, care a fost înaintat Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor si a fost înregistrat sub nr._/CC.
Pentru imobilul-construcție si teren în suprafața de 777mp, înscris în cf 4107 Zalau, nr.top.537, pentru care a înaintat notificarea 251 din data de 2 august 2001, s-a emis dispoziția nr. 1701 din 20 mai 2005, care a fost înaintat Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor si a fost înregistrat sub nr. 2449/CC.
In cuprinsul dispoziției nr. 1701 din 20 mai 2005, s-a stabilit ca ar trebui sa primesc titluri în valoare de 3._ lei vechi si până în acest moment nu a primit nimic, fiind lipsita de folosința valorii indicate de mai bine de 6 ani.
Deși dispozițiile arătate mai sus au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se dosarele 2449/CC si_/CC, nu s-a făcut încă nimic, conform dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Raportat la prevederile art.131 si respectiv art. 16 alin. 5 si 7 din Legea nr. 247/2005, text de lege care reglementează regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor aveau obligația ca, după numirea unui evaluator autorizat care sa stabilească valoarea despăgubirilor, sa emită titlul de despăgubire pe numele meu.
De asemenea, deși a trecut mai mult 6 respectiv 7 ani de la data emiterii dispozițiilor, subsemnata, solicitând de mai multe ori emiterea titlului de despăgubire în dosarele arătate, solicitările sale nu au condus la îndeplinirea obligațiilor paratei.
Neemiterea titlului de despăgubire constituie o încălcare a obligației impuse pârâtei de art.131 si art.16 alin.5 si 7 din Legea nr.247/2005, dar si un refuz nejustificat de a soluționa cererea, astfel cum este definit de art.2 alin. l lit. i) din Legea nr.554/2004; deși Legea nr.247/2005 nu prevede un termen limita in care C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor sa fie obligata sa emită actul administrativ solicitat - titlul de despăgubire - acest demers trebuie făcut de către autoritatea respectiva într-un termen rezonabil, astfel încât sa nu se ajungă la crearea unui prejudiciu sau, cu alte cuvinte, la mărirea celui inițial; neemiterea prompta a titlului de despăgubire o privează în mod nejustificat de exercitarea dreptului de proprietate, garanție impusa de art.44 din Constituția României, dar si de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Așadar, între data depunerii notificării si data introducerii acțiunii au trecut în data de 2 august 2011, 10 ani, fără ca în acesta perioada autoritățile abilitate de lege sa ajungă la finalizarea procedurii, durata excesiva a procedurilor administrative fiind de natura a încalcă în mod evident principiul procesului rezonabil.
In consecința, consideră ca instanța poate face aplicarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea parata sa fie obligata sa emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit in natura conform Dispoziției nr.l701/2005 si 1546/2006,a Primarului Municipiului Z..
Pin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire, autoritatea pârâta aduce o evidenta atingere noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumata de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie sa se desfășoare în termen rezonabil, depășirea unui termen de mai bine de 10 ani de la data formulării cererii de acordare a masurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidenta a prevederilor art. 6 din CEDO.
Si conform art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor si in care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si întreaga documentație aferenta acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită si/sau regăsite in arhivele proprii, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi". De asemenea, conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare care nu au fost soluționate in sensul arătat la alin. (1) pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridica actuala a imobilului obiect al restituirii si de întreaga documentație aferenta acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită si/sau regăsite in arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor". Totodată, potrivit art. 16 alin. 3 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "în termen de 30 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi. Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe baza de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsura reparatorie acordarea de titluri de valoare nominala si care nu au fost soluționate pana la data intrării în vigoare a prezentei legi". Potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, "pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) si (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire in natura". Deci, pârâta C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația, potrivit art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de a proceda la analizarea dosarului în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natura. Cu toate acestea, până la data înaintării cererii de chemare în judecata prezente, C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a făcut nici un demers.
Intimata a analizat dosarul doar după promovarea acțiunii si se apară arătând ca, în urma analizării efectuate, s-a constatat ca de la dosare lipsesc situațiile solicitate de la Primăria Z. - după 5 ani de la înregistrare, acte ce au fost solicitate prin adresele cu nr._ /CC/06.02.2012 si 2448/CC din 06.02.2012.
Recurenta arată că și-a îndeplinit obligația de a depune la dosare toate actele, iar față de intimată consideră ca fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 2 Titlul VII si pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din actul normativ amintit, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
Legea impune un termen maxim de 60 de zile de data intrării in vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, astfel ca nu se poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste 5 ani în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cat parata C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o forma aceasta întârziere excesiva. Pe de alta parte, consideră ca este incontestabil ca subsemnata reclamanta am dreptul la un proces echitabil - drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeana a drepturilor omului si de art. 21 alin. 3 din Constituția României - drept care implica, între alte cerințe si o durata rezonabila a soluționării litigiului.
Este incontestabil si faptul ca în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare si durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor.
Insa legea nu determina termenul maxim în cadrul căruia C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligata de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri in favoarea reclamantului.
Aceasta omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii ca aceasta Comisie nu este ținuta de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil si ca nu are obligația sa se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii sale.
In aceste condiții, deși legea nu impune un termen maxim determinat pentru emiterea deciziei de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea sa de acordare a măsurilor reparatorii (în natura sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către intimata pentru întârzierea soluționării cererii mele.
Pentru aceste motive, consideră ca instanța poate aprecia ca necesitatea respectării dispozițiilor art. 6 paragraf 1 si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeana a drepturilor omului impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea sa.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În apărare se arată că, așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr.117/2012 până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Prin actul normativ mai sus amintit, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de plată, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificata.
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele si implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât si potrivit noului Cod civil, creditorul - titular al unui drept afectat de un termen suspensiv - nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În contextul celor prezentate, în ceea ce privește excepția prematurității emiterii titlurilor de despăgubire, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2012 și ulterior a Legii nr. 117/2012, subliniem faptul că practica judiciară a statuat cu caracter de principiu prematuritatea emiterii acestora, până la expirarea termenului de suspendare, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție o considerăm aplicabilă și speței deduse judecății.
Dezlegarea excepției de prematuritateeste indisolubil legată și clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile O.U.G. nr. 4/2012 și Legii nr. 117/2012.
Ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, îndeosebi sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
În sfera dreptului comunitare, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Prin măsura adoptată de legiuitorul român O.U G. nr. 4/2012 modificată prin Legea nr. 117/2012, s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
În raport de aceste considerente, apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile O.U.G. nr. 4/2012, Legii nr. 117/2012.
Mai mult, suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte.
Amintește, totodată, faptul că însăși Curtea Constituțională, sesizată fiind cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al O.U.G. nr. 4/2012, s-a pronunțat prin Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012 în sensul constituționalității acestui act normativ, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanței prin raportare și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului instanța de contencios constituțional statuând asupra proporționalității măsurilor dispuse prin ordonanță.
În speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarele privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarele aferente Dispozițiilor nr. 1701/20.05.2005 și nr. 1545/05.09.2006 au fost transmise de Primăria Municipiului Z., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 2249/CC, respectiv nr._/CC.
În ce privește dosarul nr. 2449/CC, acesta a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat faptul că din dosar lipsesc înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului situat în Municipiul Z., .. 11, înscris în CF 4107 Z., nr. top. 537.
Astfel, prin adresa nr. 2449/CC/06.02.2012, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei municipiului Câmpulung completarea dosarului cu documentele întocmite la momentul preluării/demolării imobilului - proces verbal de evaluare, fișă de imobil, releveu, din care să reiasă destinația acesteia (locuință, anexă gospodărească, spațiu comercial, etc), regimul de înălțime, anul edificării, materiale utilizate la edificare (fundație, planșeu. pereți, pardoseli, acoperiș, tencuieli, etc.), utilități/instalații (sanitare, electrice etc).
În ce privește dosarul nr._/CC, și acest dosar a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat si s-a constatat faptul că, în ce privește imobilul situat în Z., ., înscris în CF 2553, nr. top. 999, deși în cuprinsul referatului ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 1545/2006 este menționat faptul că cele 6 apartamente din care este compus imobilul notificat sunt vândute chiriașilor în cuprinsul dosarului, nu se regăsesc acte în susținerea acestei afirmații privind apartamentele nr. 3 si nr. 6.
De asemenea, s-a constatat faptul că lipsește situația juridică actuală a imobilul teren ce face obiectul dispoziției nr. 1545/2006, precum și situația despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru acest imobil.
Pe cale de consecință, prin adresa nr._/CC/06.02.2012, având în vedere competențele stabilite în sarcina Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin dispozițiile art. 16 alin. 4 din Titlul VII al
Legii nr. 247/2005 potrivit cărora, pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri. Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, s-a solicitat Primăriei Municipiului Z., atât comunicarea situației juridice actuale a apartamentelor nr. 3 și nr. 6 din imobilul notificat, cât și a terenului ce face obiectul dispoziției sus-amintite.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 923/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001: „Stabilirea suprafeței de teren necesară bunei utilizări a construcției se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării”, acesta suprafață de teren nerestituindu-se în natură.
Față de susținerile recurentei, arată că demersurile efectuate de Secretariatul Comisiei Centrale sunt justificate legal prin dispozițiile art. 16 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv prevederile pct. 16.5 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.
Referitor la etapa evaluării, insistă asupra faptului că această etapă este condiționată sub trei aspecte:
1. completarea dosarelor cu înscrisurile indicate mai sus.
2. perioada de suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emiterea a deciziilor conținând titlul de despăgubire, operată prin O.U.G.nr.4/13.03.2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, perioadă ce expiră la data de 15.05.2013.
3. Respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr._/14.11.2012 emisă de C. C..
În acest context, supune atenției prevederile pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005, potrivit cărora "ordinea în care vor fi soluționate dosarele va fi stabilită prin decizie a Comisiei Centrale.
În aplicarea acestor prevederi, C. C. a emis Decizia nr._/14.11.2012, prin care a fost instituită ordinea cronologică a înregistrării dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale, respectiv principiul ordinii înregistrării acestor dosare.
C. C. a emis Decizia nr._/14.11.2012 cu privire la modalitatea de soluționare a dosarelor înregistrate la secretariatul acestei comisii, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, la care am făcut referire mai sus, a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la ordinea stabilit prin Decizia nr. 2815/2008, dar și noilor modificări a cadrului legislativ, respectiv suspendarea operată prin OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, așa cum a arătat anterior.
Având în vedere aspectele expuse, precum și prin raportare la modificările aduse cadrului legislativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, art. 114 și urm. Cod de procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, instanța de recurs reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii sunt neîntemeiate.
Cea dintâi critică vizează faptul că hotărârea nu este motivată, respectiv că încalcă prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, ce impun obligația indicării „motivelor de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Instanța de recurs constată însă că, prima instanță a indicat, în mod concis și prin raportare la obiectul litigiului și la probele administrate, atât motivele de fapt cât și normele legale incidente ce au condus la formarea convingerii sale, reținând în esență că, pentru soluționarea solicitării recurentei reclamante, autoritățile implicate au întreprins demersuri dar finalizarea operațiunilor a ajuns în impas datorită faptului că, dosarele nr. 2449/CC și_/CC nu cuprind întreaga documentație impusă de prevederile legale.
În acest context, motivul invocat de acestea a fost apreciat ca întemeiat, acesta fiind considerentul pentru care s-a tras concluzia că nu se poate imputa acestora un refuz nejustificat în soluționarea cererii așa cum s-a susținut.
După cum s-a reținut și de prima instanță, cu privire la dosarul nr. 2449/CC, în urma analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, s-a constatat lipsa înscrisurilor din care să reiasă descrierea imobilului situat în Municipiul Z., .. 11, înscris în CF 4107 Z., nr. top. 537, sens în care prin adresa nr. 2449/CC/06.02.2012, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primăriei municipiului Câmpulung completarea dosarului cu documentele întocmite la momentul preluării/demolării imobilului - proces verbal de evaluare, fișă de imobil, releveu, din care să reiasă destinația acesteia, regimul de înălțime, anul edificării, materiale utilizate la edificare, utilități/instalații, fără ca acestea să fie însă comunicate.
În urma analizării dosarului nr._/CC, s-a constatat faptul că, în ce privește imobilul situat în Z., ., înscris în CF 2553, nr. top. 999, deși în cuprinsul referatului ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 1545/2006 este menționat faptul că cele 6 apartamente din care este compus imobilul notificat sunt vândute chiriașilor, nu s-au depus înscrisuri doveditoare cu privire la apartamentele nr. 3 si nr. 6.
Cu privire la imobilul teren ce face obiectul dispoziției nr. 1545/2006, s-a susținut că nu s-au prezentat înscrisuri care să reflecte situația juridică actuală a acestuia și nici situația despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru acest imobil.
Este adevărat că de la data înregistrării dosarelor a trecut un termen îndelungat și că, după cum afirmă recurenta, documentele solicitate lipseau încă de la data emiterii dispozițiilor nr. 1701/2005 și 1546/2006, însă, pe de altă parte, trebuie acceptat faptul că lipsa informațiilor respective ridică serioase dificultăți în emiterea deciziilor reprezentând titlul de despăgubire. Instanța de recurs mai reține că, în cauza M. A. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat Hotărârea pilot din 12 octombrie 2010, statuînd, în raport de numărul excesiv de sesizări cu aceeași problematică, asupra necesității ca autoritățile române să găsească o soluție internă acestei probleme structurale cu care se confruntă în domeniul restituirii proprietăților și a despăgubirilor pretinse.
În acest sens, la punctul 188 din hotărâre se menționează: „ Curtea se vede, așadar, confruntată cu cauze dificile, ce relevă o complexitate politică, istorică și faptică ținând de o problemă ce ar fi trebuit să fie rezolvată de toate autoritățile care au răspunderea deplină de a găsi o soluție adecvată. Această realitate trebuie să ghideze Curtea în interpretarea și în aplicarea Convenției, care nu trebuie să fie nici rigide, nici opace față de circumstanțele faptice concrete”.
Ca efect al constatării complexității și dificultăților substanțiale cu care se confruntă autoritățile implicate, s-a dispus suspendarea procedurilor pentru a oferi guvernului posibilitatea de a lua: “măsuri legislative și administrative capabile să ofere tuturor părților interesate în procesul de restituire o soluție coerentă, previzibilă și proporțională cu scopurile de interes public urmărite”.
Prin urmare, raportat la considerentele anterior expuse, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond, că nu se poate reține un refuz nejustificat în soluționarea cererii, raportat la procedura administrativă derulată conform prevederilor legale în vigoare la data sesizării instanței, aspect ce derivă inclusiv din cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a constatat blocajul intervenit.
De altfel, ca efect al hotărârii CEDO amintite, a fost adoptată OUG nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin care s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Ulterior, prin Legea nr.117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 si OUG nr.62/2010, termenele prevăzute in aceste acte normative au fost prelungite pana la data de 15.05.2013, astfel că, la data pronunțării hotărârilor, obligațiile instituțiilor parate privind evaluarea imobilelor si emiterea titlurilor de despăgubire erau suspendate, ceea ce înseamnă că și în privința recurentei reclamante a operat această suspendare, ce nu a adus însă vreo atingere fondului dreptului său și posibilității exercitării lui după încetarea suspendării legale.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 132 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă si la celelalte prevederi legale menționate in cuprinsul prezentei decizii, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. A. R., domiciliată în Satu M., .. 20/2, jud. Satu M. în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 împotriva Sentinței nr. 116 din 26.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. C. R. L. B. M. M.
Red.dec.-G.I.-14.06.2013
Jud. fond-M. S.
Dact.M.M-2ex.-14.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2384/2013. Curtea de Apel ORADEA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2156/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
