Pretentii. Decizia nr. 15/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 8234/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011
DECIZIA NR.15/CA/2013 - R
Ședința publică din 14 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: G. C. - judecător
JUDECĂTOR: S. M.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: A. Cărăgin
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea cu sediul în Oradea, .. 2/B, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. S. cu domiciliul ales în Oradea, ./A, . Bihor și intimata chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr.2758/CA din 16.05.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, a constatat următoarele:
Prin sentința nr.2758/CA din 16.05.2012 Tribunalul Bihor a admis cererea formulata de reclamantul B. M. S., dom. ales în Oradea, ., . Bihor, în contradictoriu cu parata DGFP Bihor - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Oradea, cu sediul în Oradea, ..2-4, jud. Bihor.
A dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/31.01.2011 emisa de AFPM Oradea §i a Deciziei nr. 596/20.06.2011 emisa de DGFP Bihor.
A respins cererea de anulare a chitanței de plata . nr._/17.02.2011
A obligat parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Oradea sa-i restituie reclamantului suma de 2273 lei ce reprezintă taxa de poluare pentru autoturismul marca DACIA L. nr. de identificare UU1KSD0M_, achitata prin chitanța . nr._/17.02.2011, la care vor fi calculate dobânzi legale conform dispozițiilor Codului de procedura fiscala, pana la data plătii.
A admis cererea de chemare în garanție formulata de către DGFP Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2b, jud. Bihor, împotriva chematei în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în B.§ti, Splaiul Independentei, nr. 294, corp A, sector 6.
A obligat chemata în garanție să restituie pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Oradea suma de 2273 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, la care vor fi calculate dobânzi legale conform dispozițiilor codului de procedura fiscală, până la data plătii.
A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 443,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene - autoturismul second hand marca DACIA L. nr.de identificare UU1KSD0M_. Pentru a înmatricula acest autoturism în România a fost obligat sa achite taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 2273 lei, stabilita prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr._/31.01.2011 emisa de parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Oradea.
Referitor la temeinicia cererii reclamantului, s-a stabilit locul pe care dispozițiile art.110 alin.1 TCE (fostul art.90) îl ocupa în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanima literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.30 §i 34 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, daca art.30 (fostul art.23) stabilește faptul ca sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.110 alin.1 TCE interzice taxarea interna discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeana de Justiție în cauza C-393/04 §i C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „ art.90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor intre statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezilia din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă ca statele membre trebuie sa adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta sa se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusa prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe §i impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în aceasta cauza nu poate fi decât verificarea identitatii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicata taxa. Aceasta pentru ca, a§a cum afirma Curtea Europeana de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi §i C-333/2005, „o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre sa introducă noi impozite sau sa schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".
In jurisprudența recenta a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-402/09, T.), cu privire la compatibilitatea reglementarilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar, s-a reținut, ca „exista o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de import depășește valoarea reziduala a taxei incorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național...Prin urmare pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național".
In continuare, la paragraful 42 al Hotărârii, se arata ca, criteriile obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotărârea Comisia/G., punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar sa fie aplicate cumulativ. „Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule. în special, în lipsa luării în considerare a rulajului, baremul reținut de legislație în cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotărârea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
„Cu toate acestea, a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene, din dosarul prezentat rezulta fără echivoc ca reglementarea menționata are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzura importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piața, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. Nu se poate contesta ca, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre"(paragraful 58 al Hotărârii în cauza C-402/09, T.).
Chiar daca, în speța avându-l ca reclamant pe numitul T., înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu, taxa de poluare a fost stabilita printr-o decizie emisa de Administrația Finanțelor Publice la data de 27.10.2008 - data la care era în vigoare forma inițiala a OUG 50/2008, pentru identitate de rațiune, incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele ale Tratatului Uniunii Naționale se impune a fi constanta și în privința modificărilor aduse formei inițiale a OUG 50/2008.
Astfel, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabila în perioada 15 decembrie 2008 - 14 februarie 2010 a fost modificata prin O.U.G. nr. 218/2008, care menționează expres scopul reglementarii naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente - soluția nu poate fi decât aceea a constatării incompatibilității acestei variante cu art. 111 TFUE, inclusiv în ceea ce privește par. 2 al art. 110 TFUE.
În fine, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabila în perioada 15 februarie 2010 - 31 decembrie 2010, nu diferă de forma inițiala a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare (semnificativ mai mare), fără ca legiuitorul sa stabilească alte criterii de depreciere ale autovehiculelor de ocazie importate, aceeași soluție se impune și în cazul în care taxa de poluare a fost achitata sub imperiul acestor reglementari.
In consecința, în baza considerentelor expuse, apreciind acțiunea reclamantului ca fiind fondata, în temeiul art. 1, 8, 18 din L. 554/2004 a admis-o, astfel ca a anulat actele administrative nr._/31.01.2011 și nr.596/20.06.2011, emise de AFPM Oradea - DGFP Bihor, a obligat parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Oradea sa-i restituie reclamantului suma de 2273 lei ce reprezintă taxa de poluare pentru autoturismul marca DACIA L. nr. de identificare UU1KSD0M_, achitata prin chitanța . nr._/17.02.2011.
A respins cererea de anulare a chitanței de piața acesta nefiind un act nelegal.
În virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, dar având în vedere și faptul ca este vorba de un raport de drept fiscal, a fost obligata, totodată, și la dobânda calculată potrivit dispozițiilor art. 120, 124 coroborate cu art. 70 al.1 C.pr.fiscala, pana la data plații.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedura civila, apreciind întemeiata cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI F. PENTRU MEDIU, formulata de parata, a admis-o și pe cale de consecința a obligat chemata în garanție, sa plătească paratei ADMINISTRATE FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Oradea suma de 2273 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legala pana la data plații, cu motivarea ca, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fiind în culpa procesuala a obligat parata la plata în favoarea reclamantei a sumei de 443,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxa judiciara de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentinței, a declarat recurs recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Oradea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Conform prevederilor art.4 lit. a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Conform prevederilor amintite mai sus, autovehiculul reclamantului intrând sub incidența taxei pe poluare pentru prima înmatriculare în România, în mod legal organele fiscale au emis Decizia de calcul a taxei pe poluare, având la baza documentele anexate de reclamantul, din care au rezultat caracteristicile tehnice ale autovehiculului stabilind în sarcina reclamantului taxa pe poluare .
Potrivit dispozițiilor comunitare invocate de reclamant, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Ori, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.50/2008, nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Solicită a nu fi obligată recurenta la plata dobânzii calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală întrucât nu-i poate fi reținută nici o culpă, nefiind emitenta textului legal în temeiul căruia a fost încasată suma. Mai mult taxa nu este de natură fiscală, nefiind prevăzută de codul fiscal și ca urmare nu i se pot aplica prevederile OG 92/2003 referitoare la dobânda fiscală.
În ce privește cheltuielile de judecată, solicită ca instanța să facă aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în cuprinsul recursului.
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a examinat în mod corect conformitatea taxei pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 din TFUE având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene dată în cauza C-402/09, prin care, la cererea Tribunalului Sibiu, Curtea a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură.
Reamintește Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în considerentele Hotărârii prin care a răspuns întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu în Cauza anterior menționată, că articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota, ori baza impozabilă a impozitelor existente, astfel că taxa aplicată după . noii legi poate fi diferită de taxa fiscală percepută până la acel moment, fără ca această împrejurare să fie considerată, prin ea însăși ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
În nici un caz însă competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe nu este nelimitată, art. 110 TFUE fiind încălcat de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
A mai subliniat Curtea de Justiție că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate, întrucât în acest fel li s-ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne având regimul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
De asemenea, Curtea a reamintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE, iar, atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a respectivului stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate, de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Ca atare, în opinia Curții, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața unui statului membru și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.
Pornind de la aceste principii, Curtea de Justiție a concluzionat că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Or, în condițiile în care, după . OUG nr. 50/2008, doar vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, Curtea a apreciat că prevederile OUG nr. 50/2008 au drept efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, context în care, s-a concluzionat că prin adoptarea de către România a OUG nr. 50/2008, aceasta a încălcat interdicția prevăzută de art. 110 TFUE.
În plus, Curtea a mai apreciat că obiectivul protecției mediului, invocat de guvernul român pentru a justifica adoptarea OUG nr. 50/2008, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul considerat deosebit de poluant, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Având în vedere că interpretarea dată de Curtea de Justiție prevederilor art. 110 TFUE în Cauza C-402/09 este obligatorie pentru instanțele naționale sesizate cu acțiuni care au ca obiect restituirea taxei pe poluare percepută în temeiul prevederilor art. OUG nr. 50/2008, instanța de recurs va reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat că instituirea în sarcina reclamantei a obligației de a achita taxa pe poluare pentru autoturismele de ocazie cumpărate dintr-un alt stat membru contravine prevederilor art. 110 TFUE, dispunând pe cale de consecința restituirea acestora.
În ceea ce privește acordarea dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală, instanța apreciază că fiind în prezența unei taxe pentru care în conformitate cu art. 7 din O.U.G. nr.50/2008 „ Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare,” nu se poate aplica dobândă legală de altă natură decât cea fiscală.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța de recurs va dispune, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea cu sediul în Oradea, .. 2/B, J. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant B. M. S. cu domiciliul ales în Oradea, ./A, . Bihor și intimata chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, împotriva sentinței nr.2758/CA din 16.05.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2013.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER :
G. C. S. M. O. B. A. Cărăgin
Red.hot.jud. S.M.
Jud.fond C.C.
Dact.A.C.
2 exemplare/18.01.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1388/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1496/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
