Pretentii. Decizia nr. 1497/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1497/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 7814/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Număr operator date cu caracter personal - 3159-
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR.1497/CA/2013 - R
Ședința publică din 5 aprilie 2013
Președinte: B. L. - judecător
Judecător: R. C.
Judecător: T. A.
Grefier: M. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ cu sediul în Oradea, ..2B în contradictoriu cu intimatul reclamant M. H. M. cu domiciliul în Ștei, ..24,. împotriva Sentinței nr.2625/CA din 8 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Constată că prin Sentința nr.2625/CA din 8 mai 2012 Tribunalul Bihor a respins excepția de inadmisibilitate, a admis acțiunea formulată de reclamantul M. H. M. în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. BIHOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ (A.F.P.ȘTEI), a anulat actul administrativ nr._/27.05.2010; a obligat pârâta AFP Beiuș, continuatoarea pârâtei AFP Ștei, să restituie reclamantului suma de 3.182 lei, achitată cu chitanța . nr._/24.07.2007, reprezentând taxă de primă înmatriculare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată conform Codului de procedură fiscală.
A obligat pârâta AFP Beiuș la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 43,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a constatat că anterior promovării acțiunii în instanță, reclamantul a introdus plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din L.554/2004, plângere care a fost respinsă de către pârâtă prin adresa cu nr._/27.05.2010, aflată la fila 5 dosar.
Față de aceste considerente, in mod corect reclamantul in considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit din partea acesteia constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._, la data de 24.08.2007 reclamantul a achitat suma de 3.182 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Codul fiscal .Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, ceea ce este evident creează un sistem discriminatoriu în raport cu produsele interne similare.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 110 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că aceasta stipulează faptul că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană s-a prevăzut că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 110 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 – 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum, de 3.182 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispoz. art. 110 alin.1 din Tratat, considerente față de care apreciază acțiunea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință va dispune anularea actului administrativ nr._/27.05.2010 și va obliga pârâta AFP Beiuș, continuatoarea AFP Ștei, să restituie taxa specială pentru autoturisme, în cuantum de 3.182 lei.
Pentru lipsirea reclamantului în mod nelegal de suma de 3.182 lei, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat acestuia, în condițiile dispozițiilor Codului de procedură fiscală, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii fiscale, calculată conform acestui act normativ.
Față de opunerea pârâtei la cererea reclamantului, în baza art. 274 Cod proc. civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 43,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe în termen, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs D.G.F.P.Bihor în reprezentarea A.F.P. Beiuș, solicitând admiterea recursului, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 3182 lei, însă acestuia i-a fost restituită suma de 1935 lei prin Dispoziția de plată nr.425/8.10.2008- diferență specială autoturisme de primă înmatriculare.
Pe fondul cauzei, sunt invocate dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Plata taxei speciale pentru autoturisme a fost reglementată de prevederile art.2141 și art.2142 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale abrogate de OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, taxa specială de primă înmatriculare denumită conform dispozițiilor legale în vigoare „taxa pe poluare” intervine conform articolului 4 din OUG 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România respectiv la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la articolul 3 și articolul 9 din aceeași ordonanță.
De asemenea, a arătat că potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabil începând cu 1 iulie 2008, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prevederilor privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare. Ca urmare, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada mai sus menționată.
În drept, s-au invocat dispozițiile legale indicate în curpinsul recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În ce privește motivul de recurs cu privire la acordarea sumei de 1935 lei, sumă restituită reclamantului intimat prin Dispoziția de plată nr. 425/8.10.2008 reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare, instanța constată că această eroare a fost îndreptată prin Încheierea din 4 iulie 2012, suma restituită în final reclamantului de către instanța de fond fiind de 1247 lei.
Pe fondul cauzei, se reține că în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul C.E.,”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că ”statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența C.J.C.E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 C. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
În ceea ce privește motivul de recurs privind prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.9/2012, instanța de recurs apreciază că nu este aplicabil speței, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost introdusă anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ cu sediul în Oradea, ..2B în contradictoriu cu intimatul reclamant M. H. M. cu domiciliul în Ștei, ..24,.,județul Bihor împotriva Sentinței nr.2625/CA din 8 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. L. R. C. T. A. M. L.
Red.dec.R. C.
În concept la 10.04.2013
Jud.fond B. D.
Tehnored. M.L.
2 ex./10.04.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 104/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1659/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
