Pretentii. Decizia nr. 2337/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2337/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 11767/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._ /CA/2011
DECIZIA NR.2337/CA/2013 – R
Ședința publică din 23 mai 2013
PREȘEDINTE: T. I. - judecător
B. G. - judecător
F. M. - judecător
S. M. - grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă PFA G. M. E. cu sediul în Oradea, .. 19, ., județ Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, .. 2B, județ Bihor împotriva sentinței nr.7019/CA din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._ /2010, având ca obiect – pretenții - .
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,50 lei conform înscrisului aflat la fila 13 în dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că se află la primul termen de judecată, după care:
Instanța, constată cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.7019/CA din 12 decembrie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta P.F.A. G. M. E., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat C. C. F. în A., ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, .. 2, județul Bihor.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a înmatriculat în România un autovehicul nou pentru care, la data de 21.05.2007, a plătit suma de 564 lei ca taxă de primă înmatriculare (fila 6).
Potrivit jurisprudenței CJUE, taxa de primă înmatriculare instituită de Statul Român are la baza ideea de discriminare între autovehiculele second hand deja înmatriculate în România, care sunt privite ca și produse naționale ale României, și autoturismele second hand provenind din alte state membre. Astfel, este necesar ca statele să nu impună taxe sau alte bariere care să încurajeze consumatorii să achiziționeze produse naționale în detrimentul mărfurilor provenind din celelalte state ale U.E., deoarece acest fapt ar contraveni liberei circulații a mărfurilor, în cazul autoturismelor noi însă, taxa de primă înmatriculare nu poate fi privită ca instituind o astfel de discriminare, deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor noi, inclusiv celor produse în România.
În raport de acest aspect, nu există pretinsa încălcare a prevederilor art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), conform cărora „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Legalitatea taxei în privința autovehiculelor noi rezultă și din statuarea CJUE în Cauza C-113-94 Casarin (art.110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naționale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producția internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) și Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art.110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în țară, cât și pentru cele importate.
Având în vedere că din înscrisurile de la dosar rezultă că autoturismul cumpărat de reclamantă a fost adus în România fără ca anterior să fi fost înmatriculat în vreo țară membră U.E. și să devină astfel marfă comunitară, fiind un autoturism nou la data plății taxei de poluare, instanța a constat că taxa de primă înmatriculare este datorată pentru acest vehicul, eventuala diferență față de cuantumul taxei de poluare putând fi restituită în măsura îndeplinirii condițiilor legale, pe cale administrativă, motive pentru care a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta PFA G. M.-E. solicitând admiterea recursului, și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost inițial formulată.
Recurenta reclamantă arată că se creează o discriminare între autovehiculele noi (pentru care se achită taxă de primă înmatriculare) și cele second-hand aflate pe piața internă (care, fiind deja înmatriculate, nu mai pot genera obligația taxei prevăzute anterior de fostul art. 2141 C.fisc.). Discriminarea constă în forțarea îndreptării persoanelor interesate de achiziționarea unui autovehicul înspre unul second-hand, față de care nu se mai solicită achitarea unei taxe de primă înmatriculare, în drept această discriminare atrăgând art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu consecința restituirii acestei taxe prelevate în temeiul juridic reprezentat de art. 117 lit. d) C.pr.fisc. ca fiind „plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”.
Mai arată că taxa de poluare a fost încasată cu încălcarea art. 85 C.pr.fisc., incidente fiind disp. art. 117 lit. a) C.fisc., datorită faptului că nu există o decizie de impunere în sensul art.85 C.pr.fisc, în vederea prelevării sumei de 564 lei și că totodată, organul fiscal a respins cererea de restituire fără a lua în discuție în mod efectiv vreunul din argumentele invocate.
Alături de restituirea taxei speciale achitate, solicită ca AFP Oradea să fie obligată și la suportarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plății și data restituirii acesteia.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimata legal citată, nu și-a exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, intrată în vigoare la 1.07.2008, se instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără distincție dacă este produs în țară sau străinătate, dacă este nou sau vechi.
Determinarea cuantumului taxei se realizează conform art.6 din același act normativ, pe baza unor criterii pe baza unor criterii cum sunt: tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasa de poluare cu luarea în considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienți descriși în Anexa 4.
Restituirea taxei percepute în temeiul O.U.G. nr.50/2008 se poate justifica în primul rând pe o cauză generală comună, constând în incompatibilitatea legislației naționale cu cea comunitară, mai exact pe încălcarea normei comunitare.
Așa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene și nu prin referire la dispozițiile art. 25 și 29 din Tratat, întrucât astfel de taxe țin de regimul de taxare internă, nefiind legat de trecerea frontierelor de către respectiva marfă .
Art.90 din Tratat acordă statelor membre din tratat libertate pentru determinarea propriei politici de impozitare, interzicând doar taxe discriminatorii și protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața internă sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca acesta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea industriei naționale.
În speță, instanța de recurs reține că autoturismul cumpărat de către recurentă și pentru care a achitat taxele de poluare a căror restituire o solicită a fost autoturism nou, nu second - hand.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, O.U.G. nr. 50/2008 taxa se datorează pentru toate autoturismele noi, ce sunt înmatriculate pentru prima dată în România, fără distincție dacă este produs în țară sau străinătate ,astfel că nu se poate reține caracterul protecționist al taxei, iar comparația cu autovehiculele second - hand plasate deja în circulație este lipsită de relevanță, pentru că ar însemna să se interzică statelor membre să aplice noi taxe sau să modifice taxe existente.
Este adevărat că după modificările aduse O.U.G nr.50/2008 prin Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr.208/2008, 218/2008 și 7/2009 prin care se acordă scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrică înmatriculate într-o anumită perioadă s-ar putea pune în discuție caracterul protecționist al taxei și prin urmare încălcarea art.90 din TCE și cu privire la taxa de poluare stabilită pentru înmatricularea mașinilor noi, însă în speță au fost taxele de poluare au fost stabilite și achitate înainte de aceste modificări, respectiv la data de 02.09.2008.
În plus, trebuie menționat că în raport cu aceleași argumente la care s-a făcut anterior referire nu se poate reține încălcarea în cauză a prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și ca atare existența unei discriminări între persoanele care achiziționează autovehicule noi, față de cele second-hand înmatriculate în România.
Față de cele arătate mai sus, curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de recurentă nu contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene și a respins acțiunea reclamantei.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Bihor, va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă PFA G. M. E. cu sediul în Oradea, .. 19, ., județ Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, .. 2B, județ Bihor împotriva sentinței nr.7019/CA din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
T. I. B. G. F. M. S. M.
Red.dec. – jud. B.G.
Jud. fond V. A.
Tehnoredact. - S.M.-
2 ex./04.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 614/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 749/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
