Anulare act administrativ. Decizia nr. 3824/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3824/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 13974/111/2011
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția Comercială și de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2011 - R
DECIZIA NR. 3824/CA/2013 – R
Ședința publică din 23 octombrie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul-reclamant P. T., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 4327/CA din 05.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța aflată la fila 4 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul a depus la dosar motivele de recurs, intimata a formulat întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
După strigarea cauzei, dar înainte de sfârșitul dezbaterilor se prezintă în cauză reprezentantul intimatei – consilier juridic C. V., în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, care pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 4327/CA din 05.06.2013 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant P. T. împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de constatare nr. 6685 din 10.02.2011 încheiat de APIA – Centrul județean Bihor, întocmit în urma controlului ce a avut drept scop verificarea modalității efectuării plăților în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața aferentă anului 2009, s-a constatat nerespectarea de către reclamant a obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată RO_, întrucât a solicitat acordarea unei subvenții de agricultor pentru o suprafață de teren mai mare decât cea confirmată, astfel că s-a stabilit că a beneficiat de o sumă necuvenită în cuantum de 686,91 lei.
Împotriva acestui proces verbal de constatare, reclamantul a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, care a fost respinsă de pârâtă prin Decizia de soluționare nr.7998-251 din 13.07.2011 (f.8-9).
Din materialul probator depus la dosar, instanța constată că prin cererea de plată înregistrată la APIA sub nr._ în 08.04.2009, reclamantul a solicitat la plată în anul 2009 acordarea unei subvenții pentru suprafața de 3,83 ha.
Ulterior, în urma controlului prin teledetecție efectuat de pârâtă, s-a constatat existența unei diferențe între suprafața declarată – 3,83 ha și cea confirmată – 3,34 ha, împrejurare adusă la cunoștință reclamantului, prin solicitarea de clarificare nr. 50/7 din 13.01.2010, comunicată acestuia pe bază de semnătură.
În urma acestei solicitări, reclamantul a dat o declarație în data de 13.01.2010 (f.26), prin care și-a modificat suprafața și cultura unor parcele.
În aceste condiții, constatându-se, în urma verificărilor, a controlului prin teledetecție și a clarificărilor avute cu reclamantul, existența unei diferențe între suprafața declarată și cea confirmată, s-a aplicat un procent de sancțiune de 14,67 % din suprafața determinată, în conformitate cu prevederile art.51 din Regulamentul CE nr.796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco - condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr.1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori.
Potrivit art.51 alin.1 din Regulamentul CE nr.796/2004, în cazul în care suprafața declarată în cadrul uneia dintre schemele de sprijin pe suprafață este mai mare decât suprafața determinată în conformitate cu art.50 alin.3, 4 și 5 din prezentul regulament, valoarea ajutorului se calculează pe baza suprafeței determinate din care se scade dublul diferenței constatate, în cazul în care aceasta depășește 3% sau 2 ha, fără a depăși 20% din suprafața determinată. În cazul în care diferența constatată este mai mare de 20% din suprafața determinată, nu se acordă niciun ajutor pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză.
Față de aceste aspecte, fiind dovedită existența unei diferențe între suprafața declarată prin cererea de plată și cea determinată în conformitate cu prevederile art.50 din Regulamentul CE nr.796/2004, mai mare de 20% din suprafața determinată, instanța de fond a apreciat că în mod corect pârâta a făcut aplicarea art.51 alin.1 din Regulamentul CE nr.796/2004, stabilind, prin procesul verbal de constatare nr.6910 din 10.02.2011, existența debitului.
În ceea ce privește celelalte motive invocate de reclamant în susținerea nelegalității actelor contestate, instanța de fond a constatat că sunt neîntemeiate.
Astfel, se impune cu evidență încălcarea de către reclamant a obligației asumate prin cererea de plată privind declararea datelor reale, complete și corecte, având în vedere că a declarat o suprafață de teren utilizată mai mare decât cea determinată ulterior.
În privința cuantumului sumei imputate și a modului de calcul a acesteia, s-a constatat că a fost calculată în conformitate și cu respectarea dispozițiilor art.51 alin.1 din Regulamentul CE nr.796/2004.
Susținerea reclamantului, în sensul că nu i s-a adus la cunoștință că se fac verificări și nu i s-au solicitat lămuriri sau acte suplimentare, este contrazisă de solicitarea de clarificare din 08.01.2010, comunicată pe bază de semnătură, și de declarația dată de reclamant în 08.01.2010, în care se arată că a înțeles „că modificarea amplasamentului parcelei în alt . plus sau în minus a suprafeței parcelei și/sau culturii agricole, precum și modificarea culturii agricole poate duce la sancțiuni, de la reducerea procentuală până la reducerea totală a sprijinului sau chiar sancțiuni multianuale”.
Referitor la adeverința nr. 4825 din 08.11.2011 eliberate de Primăria Comunei Olcea, care atestă suprafețele de teren cu care figurează reclamantul în registrul agricol pe anul 2009, instanța de fond a apreciat că nu sunt relevante și utile în cauză, întrucât se referă la suprafețele de teren agricol deținute și utilizate de reclamant, or plățile în cadrul schemelor de ajutor pe suprafață se acordă doar pentru suprafața agricolă eligibilă, astfel cum este reglementată în art.5 alin.3 din O.U.G. nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acorda în agricultură începând cu anul 2007.
În ceea ce privește motivarea actelor administrative contestate, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și pentru a oferi transparență, posibilitatea persoanei vizate de acel act și societății în general de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse, asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară a autorității publice și arbitrariu.
Însă, existența unei corespondențe anterioare între autoritatea emitentă și reclamant, precum solicitarea de clarificare a suprafeței declarate ca eligibile, prin care reclamantul singur a arătat erorile comise inițial în ce privește această suprafață de teren, suplinește condiția motivării. Este evident că reclamantul a cunoscut consecințele declarării unei suprafețe mai mari decât cea reală, semnând documentul intitulat „Angajamente și declarații” (fila 24).. și în scrisoarea de clarificare i s-a comunicat reclamantului faptul că APIA va lua o decizie asupra plății subvenției.
Faptul că, în corespondență, s-au folosit formulare tipizate, pe care reclamantul nu le-a citit, nu poate fi invocat în favoarea sa, întrucât ar echivala cu invocarea propriei culpe în apărare.
Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat că procesul verbal de constatare nr. 6685 din 10.02.2011 și decizia de soluționare a contestației au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurentul-reclamant P. T., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei și, pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare nr. 6685 din 10.02.2011, emis de Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură Bihor, precum și anularea deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal, ca act subsecvent acestuia.
La termenul din 23 octombrie 2013, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului ca urmare a nemotivării în termen, invocată de intimată prin întâmpinare.
Analizând excepția invocată, prin prisma prevederilor art. 303 coroborate cu prevederile art. 306 Cod de procedură civilă, Curtea reține:
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen care este de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii cu partea care a înțeles să exercite împotriva acesteia calea de atac a recursului. Nemotivarea recursului în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, este sancționată de prevederile art. 306 Cod procedură civilă cu sancțiunea nulității acestuia.
Sentința atacată a fost comunicată cu recurentul la data de 18.07.2013, conform filei de comunicare aflată la fila 120 dosar de fond, iar recurentul a declarat recursul la data de 25 iunie 2013, motivele de recurs fiind depuse la data de 16 septembrie 2013, deci în afara termenului legal.
Față de cele mai sus reținute, Curtea, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 306 Cod procedură civilă, urmează să constate nulitatea recursului, luând, totodată, act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant P. T., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, .. 1, jud. Bihor împotriva Sentinței nr. 4327 din 05.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. G. M. M.
Red.dec.-G.I.-04.11.2013
Jud. fond-O. C.
Dact.M.M-2ex.-04.11.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Alte cereri. Decizia nr. 957/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
