Pretentii. Decizia nr. 3568/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3568/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 755/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal -
Număr operator date cu caracter personal - 3159-
Dosar nr._ /CA/2013 - R
DECIZIA nr.3568/CA/2013 - R
Ședința publică
din 08 octombrie 2013
Președinte: B. S. - judecător
Judecător: T. A.
Judecător: O. C. C.
Grefier: N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă V. G. F. cu domiciliul procedural ales la C.. Av. P. M. în Oradea, .. 7 A cam. 2 și intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor împotriva SENTINȚEI nr. 3041 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect - PRETENȚII.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului, avocat F. A. în substituirea avocat P. M. în baza împuternicirii avocațiale de substituire de la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul se află la primul termen, este legal timbrat, fiind achitată suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, după care:
Reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri de formulat.
INSTANȚA, nefiind cereri de formulat sau excepției de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Asupra recursului, constată că prin Sentința nr. 3044 din 16 aprilie 2013 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta V. G. F. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL BIHOR – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR BIHOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca FORD KA, având nr. de identificare WFOBXXWPRBXJ59496, iar pentru a-l înmatricula în România, pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei pentru emisiile poluante prevăzută de OUG nr. 50/2008 (Legea nr. 9/2012).
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Legea nr.9/2012, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din Legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, indiferent dacă acesta a fost dobândit de pe piața internă sau externă. Legiuitorul, prin acest text de lege, nu a făcut nici o distincție între locul dobândirii autoturismelor pentru care s-a instituit obligativitatea achitării taxei, condiționând doar achitarea taxei pentru emisiile poluante de neplata taxei de primă înmatriculare reglementată de Legea nr.571/2003 și respectiv a taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, evitând astfel dubla impunere.
Analizând compatibilitatea acestei taxe reglementate de art. 4 din Legea nr. 9/2012, reintrat în vigoare la data de 01.01.2013, în urma încetării suspendării dispusă prin OUG nr.1/2012, cu dreptul comunitar, instanța a apreciat că în speță nu sunt încălcate disp. art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Ori, taxa pentru emisiile poluante instituită de disp. Legii nr. 9/2012 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de disp. Legii nr.9/2012, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispozițiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează să fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp.art.214/1 C.fiscal și nici o taxă de poluare, cum era reglementată de OUG nr.50/2008, și apreciată ca nelegală de către instanțe. Instanța de fond a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamanta V. G. F., solicitând admiterea recursului declarat, desființarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanța de fond a apreciat că odată cu punerea în aplicare a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, începând cu data de 01.01.2013 nu mai există discriminarea existentă în prevederile legilor anterioare.
Hotărârea atacată este netemeinica si nelegala, întrucât instanța de judecata neținând cont de discriminarea produsa de aplicarea taxei pentru emisiile poluante autoturismelor achiziționate dintr-un stat UE, a respins acțiunea sa prin care a solicitat înmatricularea autoturismului proprietate personala fără plata acestei taxe.
Motivarea instanței de judecată privind caracterul nediscriminatoriu al taxei pentru emisiile poluante nu poate fi primita, întrucât chiar si odată cu apariția Legii 9/2012 intrata in vigoare la 01.01.2013, discriminarea persista, cuantumul taxei pentru emisiile poluante fiind cu mult superior celor aplicate produselor naționale încălcându-se astfel art. 110 din Tratatul UE.
Taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu art. 110 din Tratatul UE este nelegala si discriminatorie, fiind o taxă restrictivă conform căreia atrage imposibilitatea înmatriculării unui autoturism second hand cumpărat dintr-un alt stat al UE în România: " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Discriminarea există și față de o anumită categorie de persoane care in urma proceselor a obținut restituirea taxelor pe poluare și a taxelor de prima înmatriculare si care neridicând efectiv sumele de bani din conturile Administrației Fondului pentru Mediu se afla . față de persoanele care de exemplu, la revânzarea unui autoturism netaxat sunt obligați sa plătească taxa pentru emisiile poluante.
Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca si în statele de proveniența ale autoturismelor achiziționate din UE se achita la înmatriculare asemenea taxe pe poluare, prin urmare fiind ]n fata unei duble impuneri, fapt care contravine normelor europene.
Prin urmare, chiar daca denumirea taxei a fost modificata si legislațiile s-au succedat în speranța ca ele vor fi conforme cu normele europene, taxa pentru emisiile poluante este discriminatorie si contravine tratatului UE.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține următoarele :
În cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012, astfel cum aceasta este în vigoare la data de 01.01.2013, având în vedere că reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului său după . prevederilor art. 4 alin. 2 din acest act normativ.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, Curtea stabilește că din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris mai sus.
Trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură.
În speță, Legea nr. 9/2012 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În plus, trebuie să se constate, că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulația a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele Curții au fost reluate în hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 N., arătându-se că aceleași considerații vizează și regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.
Legea nr. 9/2012 preia dispozițiile din OUG nr. 50/2008 în ceea ce privește mecanismul de stabilire și calcul a taxei de poluare, însă numai în forma în vigoare până la 01.01.2013.
Astfel, evoluția legislativă a obligației de plată a taxei de poluare prevăzută de noua lege a fost următoarea: potrivit art.4 din Legea nr. 9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
A.. 2 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 a fost suspendat prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), pentru perioada 4.02._13.
Ca urmare a suspendării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, s-a revenit practic la vechea reglementare a taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr.50/2008, având în vedere că taxa a fost datorată în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație, motiv pentru care în practica judiciară taxa astfel stabilită a fost în continuare considerată contrară normelor comunitare.
Având în vedere că începând cu data de 01.01.2013, s-a înlăturat suspendarea prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, instanța apreciază că a fost înlăturată discriminarea existentă până la acel moment, întrucât, în aplicarea art. 4 alin. 2 din actul normativ amintit, taxa pentru emisiile poluante este achitată și pentru autovehiculele second-hand achiziționate de pe teritoriul României și pentru care nu s-a achitat niciodată taxa de primă înmatriculare sau taxa pe poluare.
Prin urmare, instanța constată că taxa de poluare este plătită atât pentru autovehiculele achiziționate dintr-un stat al Uniunii Europene, cât și pentru cele achiziționate din România, de pe piața internă, și este calculată în raport de aceleași criterii, astfel că discriminarea existentă până la 01.01.2013 și sancționată de CJUE a fost înlăturată.
În considerarea acestor aspecte, constatând că instanța de fond a interpretat corect compatibilitatea legislației interne cu reglementările comunitare, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se impune respingerea recursului ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă V. G. F. cu domiciliul procedural ales la C.. Av. P. M. în Oradea, .. 7 A cam. 2 și intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI BIHOR - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR BIHOR, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor împotriva SENTINȚEI nr. 3041 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. S. T. A. O. C.C. N. D.
Jud.fond B. D. -
Red.dec B. S
În concept la 23.10.2013 –
Tehnored. D.N. - 2 ex. - 24.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2994/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 2026/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
