Obligaţia de a face. Decizia nr. 3948/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3948/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 11111/111/2010
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2010 - R
DECIZIA NR. 3948/CA/2013 – R
Ședința publică din 30 octombrie 2013
Președinte: C. R.
Judecător: L. B.
Judecător: I. G.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-reclamantă Dr. C. G., domiciliată în Oradea, .. 70, jud. Bihor, în calitate personală și de reprezentant al Cabinetului Medical Individual Dr. C., cu sediul procedural ales în Oradea, .. 14, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Județean Bihor, cu sediul în Oradea, Parcul T., nr. 5, jud. Bihor, C. L. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor, Administrația I. Oradea – Serviciul de Administrare Locuințe și Spații cu altă destinație, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1-3, jud. Bihor și M. C. și Patrimoniului Național, cu sediul în București, ., sector 1 împotriva Sentinței nr. 3496/CA din 07.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: obligația de a face.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 23 octombrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheierea ce face parte din prezenta și când, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea în cauză pentru termenul de azi.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3496/CA din 07.05.2013 Tribunalul Bihor a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii față de pârâtul C. Județean Bihor, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. și Patrimoniului Național și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins excepția inadmisibilității, a respins excepția de nelegalitate a HCL Oradea nr.727/22.11.2012 și acțiunea precizată formulată de reclamanta Dr. C. G., în calitate de reprezentant al C.M.I. Dr. C. G. V., în contradictoriu cu pârâții C. L. al Municipiului Oradea și Administrația I. Oradea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. și Patrimoniului Național, prin raportare la obiectul litigiului dedus judecății, a constatat că, în conformitate cu art.4 alin.1 și art.5 alin.1 și 2 din OUG nr. 68/2008, „consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului … în fiecare comună, oraș, municipiu, sector al municipiului București sau județ în care există spații ce cad sub incidența prezentei ordonanțe de urgență se constituie o comisie pentru vânzarea spațiilor medicale, denumită în continuare comisie” . Prin urmare, pârâtul M. C. și Patrimoniului Național nu are nici o implicare în procedura de vânzare a spațiilor medicale, considerente pentru care instanța de fond a admis excepția invocată și a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei plângerii prealabile, instanța a constatat că reclamanta, anterior introducerii acțiunii în instanță, a parcurs procedura prealabilă, adresându-se în mai multe rânduri pârâților în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a spațiului în care își desfășoară activitatea, solicitări rămase însă fără rezultatul urmărit, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 7-12 dosar judecătorie, iar în ceea ce privește excepția de nelegalitate a HCL Oradea nr.727/22.11.2012, s-a constatat că prin cererea aflată la fila 79 dosar, reclamanta s-a adresat emitentului cu o cerere pentru revocarea acelei hotărâri de consiliu local. De altfel, potrivit art.7 al.5 din Legea nr.554/2004, în cazurile prevăzute la art.4 (excepția de nelegalitate) nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins ca nefondată excepția de inadmisibilitate, invocată.
Pe fondul cauzei, a constatat că obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă solicitarea reclamantei C. G., în calitate de reprezentant al C.M.I. Dr.C. G. V., de obligare a pârâților C. L. Oradea și Administrația I. Oradea la efectuarea demersurilor necesare trecerii spațiului situat în Oradea, ..14, cu suprafața totală de 46,83 mp, înscris în CF NDF nr._, nr.cad._, în care reclamanta își desfășoară activitatea în baza Contractului de concesiune nr._/2005 și a actului adițional la acesta nr._/11.07.2007, din domeniul public al Municipiului Oradea în domeniul privat al Municipiului, precum și obligativitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanta pentru spațiul în discuție, cu obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere, până la încheierea contractului.
În esență, reclamanta, în calitate de titular al cabinetului medical, solicită obligarea pârâților de a-i vinde în baza OUG nr.68/2008, privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, spațiul în care își desfășoară activitatea în baza unui contract de concesiune.
Conform art.3 al.1 din OUG nr.68/2008 „1) au dreptul de a cumpăra spațiile ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență medicii, medicii dentiști, dentiștii, biologii, biochimiștii, fizicienii, tehnicienii dentari și celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfășoară activități conexe actului medical și care dețin în mod legal spațiul respectiv, precum și persoanele juridice care, deținând în mod legal spațiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale”, iar potrivit art.4 din același act normativ, „consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență…”.
Prevalându-se de aceste texte de lege și profitând de faptul că în anexa la HCL Oradea nr.600/31.07.2008 spațiul în discuție a fost inclus în lista spațiilor ce urmează să fie vândute în baza OUG nr.68/2008, reclamanta a formulat prezenta acțiune.
Din examinarea textelor de lege mai sus menționate, instanța a reținut că obiectul vânzării reglementate de OUG nr.68/2008 îl constituie spațiile și terenurile aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului. Ori, spațiul în discuție se află în proprietatea publică a Municipiului Oradea, fiind trecut din domeniul privat al Statului în domeniul public al Municipiului prin Hotărârea Guvernului nr.866/2002. Ori, potrivit art.11 al.1 și 2 din Legea nr.213/1998, „bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. 2) Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin.1 privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută”.
Mai mult, imobilul ce face obiectul prezentei cauze face parte integrantă a Ansamblului U. „Centrul Istoric Oradea”, fiind prevăzut la poz.171 în anexa la Ordinul Ministrului C. și Patrimoniului Național nr.2361/2010, pentru modificarea anexei nr.1 la Ordinul Ministrului C. și Patrimoniului Național nr. 2314/2004, privind aprobarea listei monumentelor istorice. Ori, potrivit art.2 al.1 din OUG nr.68/2008, „dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență nu sunt aplicabile spațiilor medicale situate în imobilele aflate în zona de protecție a unui monument istoric”.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că imobilul în cauză nu se încadrează în dispozițiile OUG nr.68/2008, întrucât, pe de o parte, se află în categoria bunurilor din domeniul public supuse regimului juridic prevăzut de Legea nr.213/1998, iar pe de altă parte, este inclus în Ansamblul urban „Centrul Istoric Oradea”, ansamblu clasificat ca monument istoric în conformitate cu Legea nr.422/2001.
Faptul că imobilul a fost inclus în anexa la HCL Oradea nr.600/2008, ca fiind susceptibil de înstrăinare, constituie o eroare făcută de către pârâtul C. L. Oradea, eroare pe care acesta a îndreptat-o prin adoptarea HCL nr.727/22.11.2012, prin care s-a revocat poziția în care era consemnat imobilul în discuție. Prin urmare, adoptarea acestei din urmă hotărâri a fost nu numai legală, ci și necesară pentru corectarea erorii făcute.
Referitor la cererea reclamantei de obligarea pârâtului de a face demersurile necesare în vederea trecerii imobilului din domeniul public în domeniul privat al Municipiului Oradea, instanța de fond a constatat că această operațiune presupune existența unui interes general al unității administrativ-teritoriale, simpla cerere a unui cetățean de modificare a regimului juridic al imobilului nefiind suficientă și aptă pentru efectuarea acestui demers. Mai mult, chiar dacă imobilul în discuție s-ar afla în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale, nu ar putea fi înstrăinat, întrucât face parte din categoria monumentelor istorice, aceste imobile fiind excluse de la aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr.68/2008.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile OUG nr.68/2008 și ale art.1, 8 și 4 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea de obligare a pârâților C. L. Oradea și Administrația I. Oradea de a face demersurile necesare în vederea trecerii imobilului din domeniul public în domeniul privat al Municipiului Oradea și de a încheia contract de vânzare-cumpărare privind imobilul în discuție, precum și excepția de nelegalitate a HCL Oradea nr.727/22.11.2012.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamantă Dr. C. G., în calitate personală și de reprezentant al Cabinetului Medical Individual Dr. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat ca sentința atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă.
S-a susținut, în esență că, deși recurenta reclamantă era îndreptățită la cumpărarea cabinetului medical, autoritățile în mod nelegal au tergiversat soluționarea cererii sale și, deși inițial i se recunoscuse dreptul pretins, în fața instanței, intimatul C. L. a depus o întâmpinare, prin care și-a exprimat o poziție radical opusă celei de până atunci cerând respingerea acțiunii, invocând faptul că imobilul în care se află cabinetul ce urma să i se vândă face parte din domeniul public al municipiului și că acest imobil constituie monument istoric.
Deși a cerut în scris explicații primarului, înregistrând în acest scop o cerere încă din 25.02.2011, nu a primit nici măcar un răspuns.
Prin Hotărârea nr. 727 din 22 nov. 2012, C. L. Oradea a revocat pozițiilor nr. 91, 92 și 93 din Anexa la Hotărârea Consiliului L. Oradea nr. 600/2008, necomunicată cu reclamanta.
Prin hotărârea atacată, C. L. al Municipiului Oradea a încălcat mai multe legi, apreciază recurenta, printre care prevederile art. 1294 și 1295 Cod civil, prevedere de principiu ce reglementează vânzarea cumpărarea și prevederile unor legi speciale, precum OUG nr. 68/2008 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, care au adoptat măsuri urgente avându-se în vedere necesitatea accelerării procesului de reformă a asistenței medicale ambulatorii sistemului sanitar românesc, precum și necesitatea adoptării urgente a unui cadru juridic pentru asistența medicală, luând în considerare și Decizia Curții Constituționale nr. 871/2007.
Aceasta după ce, de mai bine de 5 ani a primit asigurări că i se va vinde acest spațiu, după ce a purtat o lungă corespondență cu Primăria, C. L., M. C. și cultelor, C. Județean, Prefectura, după ce atâția ani nu a putut face nici o investiție la acest spațiu fiind silită să încălzească cu curent electric, imobilul fiind deteriorat.
Deși prin plângerea prealabilă a cerut Consiliului L. să revină asupra acestei hotărâri, precum și ca, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, să facă demersurile necesare trecerii spațiului pe care îl deține în concesiune și unde funcționează Cabinetul medical, din domeniul public al Municipiului Oradea, în domeniul privat al municipiului, prin adresa nr._ din 20.12.2012 i se comunică că cererea nu-i poate fi rezolvată favorabil, invocând aceleași împrejurări, și anume că imobilul aparține domeniului public și, totodată, este integrat în Ansamblul U. „Centrul Istoric Oradea".
Instanța de fond a însușit în totul această motivare.
Imobilul în litigiu nu are regim juridic de monument istoric, arată recurenta, Ministrul C. și Patrimoniului Național comunicând, prin adresa nr. 5773 din 08.11.2012, că imobilul în discuție nu are regim de monument istoric.
Mai arată că Ministrul C. și Patrimoniului, are calitate procesuală pasivă și asta nu pentru a fi obligat să perfecteze vânzarea-cumpărarea și nici pentru a trece imobilul din domeniul public în domeniu privat, pentru că nu are asemenea atribuții, ci pur și simplu pentru a-și exprima dreptul de preemțiune, potrivit art. 4 alin. 3 și 4 din Legea nr. 422/2001, și aceste imobile pot fi vândute cu respectarea legii, fiind doar necesar ca să fie exprimat dreptul de opțiune la cumpărare.
Ori, dacă instanța de fond consideră că acest minister nu are calitate procesuală, atunci nu are nici drept de preemțiune, ceea ce înseamnă că imobilul nu este monument istoric, așa că, cel puțin din acest punct de vedere, se poate vinde.
Susținerea Consiliului L. că acest spațiu nu poate fi vândut și pentru că în anul 2010 s-a trecut în Ansamblul urban „Centrul istoric Oradea", la poziția 171 din anexa la Ordinul Ministrului culturii și cultelor nr. 2361/2010 și, chiar dacă ar fi așa, conform art. 4 alin. 3 și 4 fin Legea nr. 422/2001, și aceste imobile pot fi vândute cu respectarea legii, fiind doar necesar ca să fie exprimat dreptul de opțiune la cumpărare, însă consideră că și această operațiune a fost făcută doar pentru a mai exista un motiv de împiedicare a bunei funcționări a asistenței medicale, . „centru istoric", așa că se poate reveni și la această „clasificare".
În consecință, rămâne de analizat doar problema revenirii imobilului în cauză din domeniul public al municipiului în domeniul privat al acestuia, ceea ce este necesar și posibil.
Imobilul în care își desfășoară activitatea cu Cabinet medical, nu este cazul a face parte din domeniul public, neexistând nici un interes general, iar acest aspect îl poate invoca oricine.
Conform Legii nr. 213/1998, se prevede în art. 1 că proprietatea publică prezintă acele bunuri care sunt de uz sau interes public, ceea ce nu este cazul aici, nefiind nici unul din cele prevăzute la art. 135 Constituție, și nici alte asemenea bunuri reglementate de lege și nici din cele arătate în Lista Anexa pct. III.
Chiar dacă la un moment dat, și anume prin HG 866/2002 această clădire a trecut în domeniul public, nu exista nici atunci, nici acum nici o cauză de utilitate publică, așa cum cere art. 7 lit. e din Legea 213/1998.
D. fiind scopul legii, și anume a OUG nr. 68/2008, de vânzare a spațiilor cabinete medicale și necesitatea dezvoltării acestei activități prin crearea cadrului material de exercitare, este absolut necesar ca acest spațiu să reintre în proprietatea privată a municipiului, aceasta urmând a se face prin Hotărâre a Consiliului L., așa cum prevede art. 10 alin. 2 din legea citată.
Pe fond, arată că acțiune este întemeiată și legală.
Este adevărat că OUG nr. 68/2008 spune că se vând „spațiile proprietate privată a statului", însă văzând cele expuse pe larg, acest spațiu poate și trebuie să fie scos din domeniul public.
La fel și „instituirea zonei de protecție a unui monument istoric" poate fi înlăturată, iar pe de altă parte potrivit art. 4 alin. 3 și 4 din legea nr. 422/2001 și aceste spații pot fi vândute, M. C. și Cultelor având dreptul de a-și manifesta opțiunea la cumpărare.
Acest minister recunoaște că acest spațiu poate fi vândut, așa cum arată la pag. 5 a întâmpinării.
Mai arată că, prin adresa nr. 5773/08.11.2012 Cabinet Ministru, se arată că pentru vânzarea acestui imobil sunt aplicabile prevederile OUG nr. 68/2008. Prin urmare, M. C. și Cultelor poate să-și exprime dreptul de opțiune la cumpărare, așa cum prevede art. 4 alin. 3 și 4 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
In consecință, solicită admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii, respectiv să se ia act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta C. Județean Bihor și menținerea cererii față de pârâta C. L. Oradea, Administrația I., admiterea excepției de ilegalitate a Hotărârii Consiliului L. al Municipiului Oradea nr. 727 din 22 nov. 2012, privind revocarea pozițiilor nr. 91, 92 și 93 din Anexa la Hotărârea Consiliului L. Oradea nr. 600/2008, necomunicată și, în consecință, obligarea Consiliului L. Oradea ca, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, să facă demersurile necesare trecerii spațiului ce îl deține în concesiune, situat în Oradea, .. 14 cu suprafața totală de 46,83 mp. și unde funcționează Cabinetul medical, înscris în CF NDF nr._ nr. cad._, din domeniul public al Municipiului Oradea, în domeniul privat al municipiului, obligarea pârâtei C. L. Oradea - Administrația I. Oradea, Serviciul Administrare Locuințe și Spații cu altă destinație ca, în conformitate cu prevederile art. 18 raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, să definitiveze încheierea contratului de vânzare-cumpărare cu Cabinetului Medical Individual Dr. C. G. V., cu sediul în Oradea, .. 14, pentru spațiul în care își desfășoară activitatea în calitate de chiriașă, cu suprafața totală de 46,83 mp. Totodată, solicită ca, până la încheierea efectivă a contractului de vânzare-cumpărare, pârâta să fie obligată la daune cominatorii de câte 100 lei pe zi de întârziere.
Prin întâmpinare, intimatul M. C. a solicitat respingerea recursului fiind nelegal si netemeinic, fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și menținerea sentinței atacate ca fiind legală si temeinică.
M. C. nu are nicio implicare în procedura de vânzare a spațiilor medicale, împrejurare față de care instanța de fond a hotărât în mod legal și temeinic că nu are calitate procesuală pasivă.
Cererea de chemare în judecată apare ca neîntemeiată și nelegală, având în vedere că imobilul a cărui cumpărare se solicită nu cade sub incidența ordonanței de urgență care reglementează cadrul juridic privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, întrucât este bun din domeniul public în baza Hotărârii nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective și a Ordinului nr. 2361/2010 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată.
Referitor la demersurile de trecere a spațiului din domeniul public al municipiului Oradea, în domeniul privat al municipiului, apreciază că recursul este neîntemeiat, O.U.G. nr. 68/2008 având incidență numai pentru spatiile proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical.
Conform art. 10 alin.(2) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia cu modificările și completările ulterioare, trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean (...) dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel, astfel că instanța de judecată nu poate hotărî cu privire la cele solicitate de reclamantă, privind obligarea Consiliului Județean Bihor să facă demersurile trecerii imobilului în cauză din domeniul public al Municipiului Oradea în domeniul privat al municipiului.
Cererea apare ca neîntemeiată și nelegală și din considerentele art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia, „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:
a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii".
Altfel spus, demersurile de trecere a spațiului din domeniul public al Municipiului Oradea, în domeniul privat al municipiului, sunt neîntemeiate, O.U.G. nr. 68/2008 având incidență numai pentru spațiile proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă.
C. L. al Municipiului Oradea - Administrația I. Oradea, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În apărare se arată că în mod temeinic și legal instanța a reținut faptul că imobilul în cauză nu se încadrează în dispozițiile OUG nr. 68/ 2008, imobilul făcând parte din categoria bunurilor din domeniul public supus regimului juridic prevăzut de Legea nr. 213/1998.
De asemenea, în mod corect și temeinic a reținut instanța faptul că includerea imobilului ce face obiectul prezentei acțiuni în anexa HCL 600/2008 ca fiind susceptibil de înstrăinare constituie o eroare făcută de către pârâtul C. L. Oradea, eroare pe care însă subscrisa a îndreptat-o prin adoptarea HCL nr. 727/ 22.11.2012.
Astfel, adoptarea HCL nr. 727/ 22.11.2012 a fost nu doar legală, dar și necesară pentru îndreptarea erorii făcute.
Cu privire la cererea recurentului reclamant de a-l obliga să facă demersurile necesare în vederea trecerii imobilului din domeniul public în cel privat, apreciază că soluția instanței este temeinică și corectă și sub acest aspect.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii 213/1998 "Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel."
Operațiunea mai sus menționată presupune existența unui interes general al unității administrativ teritoriale, simpla cerere a unui cetățean de modificare a regimului juridic al imobilului nefiind suficientă și aptă pentru efectuarea acestui demers.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 68/2008 coroborate cu cele ale art.4 alin.1 din același act normativ: "Consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență".
Având în vedere dispozițiile acestor articole, precum și faptul că exprimarea legiuitorului este clară și neechivocă în sensul că stabilește în mod limitativ și imperativ că sunt supuse vânzării spațiile și terenurile aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, spațiul în care reclamanta își desfășoară activitatea și asupra căruia planează litigiul, nu poate face obiectul vânzării întrucât face parte din domeniul public al Municipiului Oradea, fiind înscris în CF NDF nr._ Oradea, nr. cad._, conform Legii nr.213/1998 si Legii nr.215/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, iar potrivit dispozițiilor alin.2 al aceluiași articol "Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută."
Prin HG nr. 866/2002, s-a aprobat trecerea imobilelor compuse din construcții și terenuri aferente, în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare prevăzute în anexa hotărârii, din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective.
Imobilul în speță figurează în anexa la HG nr. 866/2002, pe lista stabilită pentru imobilele din jud. Bihor, la poziția nr.14 "Dispensar Policlinic cu Plată Oradea".
Prin art. 1 al HCL nr. 368/29.05.2003 privind actualizarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului Oradea, s-a aprobat înregistrarea în inventarul domeniului public al municipiului a unor bunuri conform Anexei 1, actualizându-se astfel inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului Oradea. Potrivit Anexei mai sus menționate, imobilul din prezenta cauză este cuprins în această anexa fiind dobândit în anul 2003 în baza HG 866/2002 (anexa 41).
Astfel, este indiscutabil faptul ca acest imobil aparține domeniului public al Municipiului Oradea încă din anul 2003.
Fată de cele de mai sus, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, menținerea în totalitate a sentinței atacate ca temeinică și legală.
În drept, dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr.213/1998, HG 866/2002, OUG 68/ 2008.
Prin întâmpinare, C. Județean Bihor a solicitat respingerea recursului față de C. Județean Bihor ca rămas fără obiect, întrucât reclamanta-recurentă a renunțat în primă instanță la judecarea acțiunii față de acesta, fapt reținut în dispozitivul sentinței pronunțate în prezenta cauza.
De asemenea, arată că însăși recurenta în cuprinsul recursului - pct. VIII, solicită ca instanța să ia act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâtul C. Județean Bihor.
Prin răspunsul la întâmpinarea Consiliului L. - Administrația I., a arătat că toate apărările sunt nefondate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, Curtea de apel reține că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii sunt neîntemeiate.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului C. și Patrimoniului, se constată că în mod corect a fost admisă reținându-se că, prin raportare la obiectul litigiului, acest intimat nu are atribuții cu privire la trecerea bunului din domeniul public în cel privat și nici cu privire la înstrăinarea imobilului. Simpla împrejurare că, în cazul în care acțiunea ar fi admisă, acesta și-ar putea exprima intenția de preempțiune nu îi oferă legitimare procesuală în prezenta cauză.
Sub aspectul fondului, de asemenea, în mod corect a reținut judecătorul fondului că imobilul situat în Oradea, ..14, cu suprafața totală de 46,83 mp, înscris în CF NDF nr._, nr. cad._, în care recurenta reclamantă își desfășoară activitatea medicală în baza Contractului de concesiune nr._/2005 și a actului adițional la acesta nr._/11.07.2007 face parte din domeniul public al Municipiului Oradea, astfel că, cererea acesteia de a i se vinde în temeiul OUG nr. 68/2008 nu este întemeiată.
Art. 1 din OUG nr. 68/2008 prevede explicit că scopul său este acela de a stabili: „cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale.”
În speță, spațiul respectiv a fost inclus în domeniul public al municipiului prin HG nr. 866 din 16 august 2002, aspect relevat de anexa la această hotărâre. Totodată, acesta face parte din Ansamblul urban „Centrul istoric Oradea” fiind prevăzut la poziția 171 din anexa la Ordinul Ministrului C. și Cultelor nr. 2361/2010.
Faptul că bunul a fost trecut în domeniul public este cunoscut de recurenta, acesta fiind motivul pentru care a solicitat instanței să stabilească în sarcina Consiliului local obligația de a face demersurile de trecere a imobilului din domeniul public în cel privat al autorității administrative, după care să i se vândă în temeiul OUG nr. 68/2008.
Această solicitare a recurentei reclamante a fost în mod legitim respinsă de către prima instanță.
Pe de o parte, după cum s-a arătat, includerea bunului în domeniul public s-a făcut încă din anul 2002 prin hotărâre de guvern.
Ulterior s-a adoptat HCL nr. 368/29.05.2003 privind actualizarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Municipiului Oradea, prin care s-a aprobat înregistrarea în inventarul domeniului public al municipiului și a imobilului din prezenta cauză.
Ca atare, hotărârile de trecere în domeniul public și inventariere a acestuia nu au fost atacate, produc efecte juridice și în continuare, ele nefiind obiect al litigiului dedus judecății.
Pe de altă parte, după cum în mod corect s-a reținut de prima instanță, faptul că ulterior adoptării acestor hotărâri imobilul a fost inclus în anexa la HCL Oradea nr.600/2008, ca fiind susceptibil de înstrăinare, a reprezentat o eroare pe care intimatul C. L. Oradea a îndreptat-o prin adoptarea HCL nr.727/22.11.2012.
De aceea, având în vedere această stare de fapt și de drept, în mod just a fost respinsă excepția de nelegalitate a acestei din urmă hotărâri, reținându-se că adoptarea sa a fost determinată tocmai de existența unor acte administrative anterioare, în vigoare, împrejurare față de care se impunea recunoașterea situației juridice reale a imobilului.
Prin urmare, chiar dacă inițial, autoritatea intimată a înștiințat-o pe recurenta reclamantă că este îndreptățită să cumpere spațiul respectiv, apare fără echivoc faptul că această disponibilitate a fost generată de lipsa unei evidențe corecte cu privire la regimul juridic al clădirii.
Oricum, eventuala înstrăinare a bunului, cu încălcarea celor dispuse prin hotărârile anterior evocate, atrăgea nulitatea absolută a vânzării conform art.11 alin. 2 din Legea nr.213/1998, care prevede explicit "Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută."
În acest context, în mod just s-a apreciat că cererea privind obligarea autorității intimate la scoaterea bunului din domeniul public și transferul lui în cel privat, este o cerere neîntemeiată. Simpla afirmație a recurentei în sensul că bunul nu trebuia inclus în domeniul public, fără a se cere anularea actelor administrative respective și fără a se invoca argumente pertinente, nu poate conduce la o altă concluzie decât cea reținută de prima instanță.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime hotărârea recurată, fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Dr. C. G., domiciliată în Oradea, .. 70, jud. Bihor, în calitate personală și de reprezentant al Cabinetului Medical Individual Dr. C., cu sediul procedural ales în Oradea, .. 14, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Județean Bihor, cu sediul în Oradea, Parcul T., nr. 5, jud. Bihor, C. L. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor, Administrația I. Oradea – Serviciul de Administrare Locuințe și Spații cu altă destinație, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1-3, jud. Bihor și M. C. și Patrimoniului Național, cu sediul în București, ., sector 1 împotriva Sentinței nr. 3496/CA din 07.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. L. B. I. G. M. M.
Red.dec.-G.I.-29.11.2013
Jud. fond-B. D.
Dact.M.M-2ex.-29.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3768/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2994/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
