Pretentii. Decizia nr. 4240/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4240/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 5319/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Număr operator date cu caracter personal - 3159-
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR.4240/CA/2013 - R
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
Președinte: M. S. - judecător
Judecător: O. C.
Judecător: B. S.
Grefier: M. L.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea, ..2 B, județul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant F. F. cu domiciliul în Oradea, ..21, cam.305, județul Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr.294, Sector 6 împotriva Sentinței nr.4763 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatului reclamant avocat L. G., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza este la primul termen în recurs, după care:
Instanța constată că în baza OUG 74/2013 s-a îndeplinit procedura de citare cu succesoarea în drepturi a D.G.F.P. BIHOR, fiind citată DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Reprezentanta intimatului reclamant arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
D e l i b e r â n d:
Constată că prin Sentința nr. 4763 din 25 iunie 2013 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P Oradea, a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6753 lei taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei A.F.P. Oradea taxa pe poluare de mai sus actualizată.
A obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 663,60 lei în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată, instanța urmează să constate că reclamanta a achitat taxa solicitată prin acțiune Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor – Administrația Finanțelor Publice Oradea. Prin urmare, această pârâtă are calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect restituirea taxei încasată nelegal. Faptul că ulterior încasării taxei, suma achitată a fost virată în Fondul pentru mediu nu are consecința înlăturării calității procesuale pasive a instituției care a încasat suma, iar schimbarea destinației ulterioare a taxei încasate are relevanță doar sub aspectul soluționării unei eventuale cereri de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei a reținut că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Întrucât taxa pe poluare este o taxă fiscală iar administrarea acesteia este supusă reglementărilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța a constatat că dobânda legală în această materie este cea reglementată de acest act normativ, respectiv de art. 124, astfel că a dispus obligarea AFM București la plata dobânzilor fiscale de la data achitării taxei de poluare, având în vedere soluția pronunțată de CJE în cauza C-565/11.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție, să plătească pârâtei taxa de poluare, precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Oradea solicitând admiterea recursului, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În mod netemeinic și nelegal instanța a dispus anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare și obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 6753 reprezentând taxă de poluare
În motivare arată că reclamantul a achitat suma de 6753 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în baza Legii 9/2012 și nu potrivit OUG 50/2008, așa cum greșit a constatat instanța de fond.
Astfel, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței.
În subsidiar, pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
.Arată că potrivit articolul 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percepe atât pentru autovehiculele second-hand provenite dintr-un stat membru U.E, cât și pentru autovehiculele second- hand rulate din România în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra unui vehicul .
Pe fondul cauzei, arată că, în speță, sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 și 2, art.2 li.b, art.3 alin.1, art.4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 1, 2 și 3 și art.6 alin.6 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Recurenta reiterează dispozițiile art. 1 (1),(2), art. 4 (1) lit. a-c, (2) și (3).
Organele fiscale în mod legal au calculat în sarcina persoanei fizice taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 6753 lei conform deciziei nr.55/15.02.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art.12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în cazul în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată, este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind timbrul de mediu, calculat în lei la cursul de schimb valutar valabil la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, se pot restitui sumele reprezentând diferența de sumă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Astfel, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate în perioada menționată.
În privința capătului de cerere privind acordarea dobânzii fiscale de la data plății solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Așa cum a precizat și instanța de fond, în materie fiscala dreptul contribuabilului de a i se acorda dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, este reglementat de art.124, coroborat cu art.117, și art.70 din O.G. nr.92/2003- privind Codul de pr.fiscală, republicat, dispoziții legale care prevăd că:
Art. 124.
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) și (21) sau la art.70, după caz,până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Dobânda (legala) în materie fiscală este stabilită la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, și se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70 din Codul de procedură fiscală ( de la data formulării cererii de restituire), potrivit art.124 alin.(l) si (2) raportat la art.70 din Codul de procedură fiscală, O.G. nr.92/2003 .
Dobânda legala, pentru obligații bănești, se calculează potrivit art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. si este stabilita la nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. (a se vedea art.2 alin.2 ), aceasta din urma se acorda de la data achitării sumei.
Consideră că, speței îi sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. Pe cale de consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică si nelegală.
Mai mult, potrivit art.124 din O.G. nr.92/2003- privind Codul de procedură fiscală, republicat, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget ( n.n. bugetul de stat) contribuabilii au dreptul la dobândă …Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Ori, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, nefiind un venit la bugetul de stat, nefiind prevăzută /instituită de dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu i se poate aplica prevederile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitor la dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală ( aplicabile exclusiv creanțelor fiscale). așa cum în mod temeinic si legal a dispus si Tribunalul Maramureș potrivit sentinței civile nr.6453/23.11.2011 pronunțată în dosar nr._ - practică judiciară anexată prezentei în copie..
Totodată, solicită instanței modificarea sentinței recurate, în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea A.F.P. Oradea - la restituirea către reclamant a taxei de poluare si a dobânzii aferente având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Pe cale de consecință, -A.F.P. Oradea- nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare. In acest sens invocă, lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, recurenta nefiind beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule. aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu .
Pe cale de consecință, taxa de poluare pentru autovehicule, nefiind o taxă de natură fiscală, are un alt mod de calcul și o altă destinație, iar pârâta nu poate fi obligată la restituirea taxei de poluare ...si a dobânzii aferente ".
Taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu este o taxă de natură fiscală contrar celor susținute de instanța de fond), nefiind prevăzută/instituită de dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Ca urmare, nu i se pot aplica prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, referitor Ia dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală ( aplicabile exclusiv creanțelor fiscale).
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând " taxa de poluare " este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate și dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia, "taxa de poluare" constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, instituția noastră nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule. din contul " distinct " al Administrației F. pentru Mediu București.
În consecință se impune modificarea în parte a sentinței recurate.
Astfel, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție AFM la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul reclamantei în fond și în recurs solicită aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă potrivit căruia judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat să sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimatul reclamant, prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului,menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește motivele de recurs vizând greșita anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare pe considerent că taxa s-a achitat în temeiul Legii nr. 9/2012 și nu a OUG nr. 50/2008 se reține că ambele acte normative reglementează obligativitatea plății taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autovehicul second hand achiziționat din spațiul comunitar în România. Nelegalitatea deciziei de calcul s-a reținut ca urmare a constatării incompatibilității reglementării interne a obligației de plată a taxei de poluare cu normele comunitate în cazul autoturismelor second hand achiziționate din spațiul comunitar, incompatibilitate care se menține și după . Legii nr. 9/2012 astfel cum a fost aceasta modificată prin OUG nr.1/2012. Indicarea eronată a numărului actului normativ ce cuprinde reglementarea internă a obligației plății taxei de poluare nu constituie motiv de modificare a sentinței atacate câtă vreme argumentele pentru care s-a admis acțiunea subzistă în cazul ambelor acte normative, dispozițiile ce prevedeau obligativitatea plății taxei in cazul autoturismelor second hand achiziționate în tară cuprinse în Legea nr. 9/2012 fiind suspendate prin OUG nr. 1/2012.
Referitor la motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a recurentei pe considerentul că nu ea este beneficiara de fapt și de drept a taxei pe poluare, instanța constată că și acest motiv este neîntemeiat, prin raportare la prevederile art. 7 din OUG nr. 50/2008. Din economia acestui text legal, rezultă că raportul fiscal care a generat formularea cererii de restituire s-a stabilit între recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și reclamant, decizia de calcul a taxei de poluare fiind emisă de recurentă prin A.F.P. Oradea, în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 12 alin. 1 din OUG nr.9/2013, instanța de recurs reține că textul legal nu este aplicabil în speță, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost introdusă anterior intrării în vigoare a acestei legi, iar taxa pe poluare este discriminatorie în integralitatea sa si nu doar în privința diferenței dintre suma calculată în baza OG nr. 50/2008 si suma datorată în baza OUG nr. 9/2013.
În privința fondului cauzei instanța reține că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012 .
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
A..2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost însă suspendat prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), pentru perioada 31.01._13.
Deoarece prin suspendarea prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, s-a revenit la vechea reglementare a taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr.50/2008, având în vedere că taxa a fost datorată în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație, motiv pentru care în practica judiciară taxa astfel stabilită a fost în continuare considerată contrară normelor comunitare.
Potrivit art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Prin hotărârea dată în cauza C-402/09 T., CJUE a stabilit faptul că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii, deoarece are ca efect descurajarea importului și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie.
Curtea a reținut că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că instituirea unei taxe de poluare doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr.50/2008.
Prin urmare, din acest punct de vedere susținerile recurentei nu sunt fondate.
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală ( OG. 92/2003 ).
Critica recurentei pârâte referitoare la înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei de poluare și a dobânzii aferente este neîntemeiată, față de prevederile art.5 (1) din OUG nr.50/2008, potrivit cărora, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă raportat la prevederile art.117 Cod procedură fiscală, conform cărora restituirea taxei se face tot de către autoritatea fiscală.
Referitor la omisiunea instanței de fond de obligare și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că această critică nu poate fi reținută, deoarece pârâta recurentă nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată față de chemata în garanție, în legătură cu cererea de chemare în garanție formulată împotriva celei din urmă. În plus, nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina chematei în garanție, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție fiind admisă pe considerentul că suma de bani încasată de pârâta recurentă a fost ulterior virată fondului de mediu, în baza OUG nr. 50/2008, fără a exista o acțiune culpabilă din partea chematei în garanție.
Motivul de recurs privind cenzurarea onorariului avocațial în fond este neîntemeiat, instanța de recurs apreciind că, față de valoarea pricinii, acesta nu este disproporționat în raport de natura și complexitatea cauzei, împrejurare în raport de care și această solicitare a recurentei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 248 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea, ..2 B, județul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant F. F. cu domiciliul în Oradea, ..21, cam.305, județul Bihor și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr.294, Sector 6 împotriva Sentinței nr.4763 din 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 248 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M. S. O. C. B. S. M. L.
Red.dec.O. C.
27.11.2013
Jud.fond B. D.
Tehnored. M.L. /2 ex./27.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3256/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 1667/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
