Pretentii. Decizia nr. 4355/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4355/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 3223/111/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012- R
DECIZIA NR. 4355/CA/2013 – R
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Aleșd, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. R. F., domiciliat în com. Șuncuiuș, ., jud.Bihor, cu intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 3947/CA din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului-reclamant – avocat P. C. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța constată că, urmare a reorganizării activității intervenite la nivelul recurentei, respectiv intimatei-pârâte, prin O.U.G. nr. 74/2013, activitatea acestora a fost preluată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, care a și fost citată în cauză pentru acest termen de judecată.
Nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 3947/CA din 27.05.2013 Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de către reclamantul G. R.-F. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Orașului Aleșd și Adminsitrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta AFP Aleșd împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu, a dispus obligarea pârâtei AFP Aleșd la restituirea sumei de 2.752 lei ce reprezintă diferența nerestituită din taxa specială pentru autoturisme achitată prin chitanța . nr._/31.03.2008, precum și dobânda fiscală calculată de la data achitării taxei. A constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, că prin chitanța . nr._/31.03.2008 pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții reclamantul a achitat suma de 5.623 lei, ulterior fiindu-i restituită suma de 2.871 lei, așa cum rezultă din înștiințarea de restituire nr. 114/14.08.2008.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit, iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța de fond a constatat că acesta stipulează faptul că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța de fond a constatat că art. 214/1 – 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa specială pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă, în cuantum, de 5.623 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratat.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Aceste dispoziții contravin însă Dreptului Uniunii Europene. În cauza I. împotriva Statului Român, Cauza C‑565/2011, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând cu ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. S-a reținut că principiul efectivității impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
Prin urmare, pentru o despăgubire efectivă, reclamantul este îndreptățit a primi dobândă pentru taxa achitată cu încălcarea dreptului Uniunii, din momentul plății acesteia.
Pentru aceste considerente, a constatat că cererea este întemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme, cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Aleșd, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea acțiunii raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 207 alin. 1 Cod de procedură fiscală, de care reclamanta nu a înțeles să se folosească în sensul formulării unei contestații la organul fiscal competent împotriva actului administrativ – răspunsul la cererea de restituire, respectiv anularea actului administrativ-fiscal care a stat la baza efectuării plății taxei de primă înmatriculare.
Pe fondul cauzei, arată că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene la care face referire reclamantul în acțiune, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Ori, dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene, au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Face precizarea că nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor. De asemenea, arată ca principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Totodată, arătam ca, 16 state membre ale Uniunii Europene (printre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru) practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiva în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existența unei taxe de pe poluare pentru autovehicule nu este contrara dispozițiilor comunitare, iar prevederile normelor metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene.
Dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte nu ne aflam în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/ autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene, arată că plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a fost reglementată de art.214l si art.2142 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, dispoziții legale abrogate de OUG nr. 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, taxa speciala de primă înmatriculare, denumita conform dispozițiilor legale în vigoare "taxa pe poluare", intervine conform art.4 din OUG nr.50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9 din aceeași ordonanța.
Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiata.
În privința capătului de cerere privind acordarea dobânzii fiscale de la data plății solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
Așa cum a precizat și instanța de fond, în materie fiscala dreptul contribuabilului de a i se acorda dobânda pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, este reglementat de art.124, coroborat cu art.117, și art.70 din O.G. nr.92/2003- privind Codul de pr.fiscală, republicat, dispoziții legale care prevăd că:
Art. 124.
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) și (21) sau la art.70, după caz,până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Dobânda (legala) în materie fiscală este stabilită la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală, și se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.70 din Codul de procedură fiscală (de la data formulării cererii de restituire), potrivit art.124 alin.(1) si (2) raportat la art.70 din Codul de procedură fiscală, O.G. nr.92/2003 .
Dobânda legala, pentru obligații bănești, se calculează potrivit art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. si este stabilita la nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. (art.2 alin.2), aceasta din urma se acorda de la data achitării sumei.
Consideră că, speței îi sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Ordonanța nr.9/2000. Pe cale de consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică si nelegală.
Mai mult, potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003- privind Codul de procedură fiscală, republicat, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget (bugetul de stat) contribuabilii au dreptul la dobândă … Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Ori, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, nefiind un venit la bugetul de stat, nefiind prevăzută /instituită de dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu i se poate aplica prevederile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală referitor la dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală (aplicabile exclusiv creanțelor fiscale), așa cum în mod temeinic si legal a dispus si Tribunalul Maramureș potrivit sentinței civile nr. 6453/23.11.2011 pronunțată în dosar nr._ - practică judiciară anexată prezentei în copie.
Totodată, a solicitat instanței înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamant a taxei pe poluare și a dobânzii aferente, având în vedere că, potrivit art. 1 din O.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Pe cale de consecință, a apreciat că Administrația Finanțelor Publice Aleșd nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei de poluare, în acest sens invocând lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, întrucât nu este beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Menționează și faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu este o taxă de natură fiscală, nefiind prevăzută de Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând taxa de poluare este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. Taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul distinct al Administrației F. pentru Mediu București.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimatul-reclamant, prin reprezentantul său legal, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-chemată în garanție, legal citată, nu și-a exprimat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată deoarece dispozițiile privind contestarea deciziei de calcul a taxei în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei si nici valoarea acesteia, ci însăși perceperea taxei de poluare, susținând că impunerea acesteia contravine in integrum prevederilor art. 110 din Tratat.
Pe fondul cauzei, în mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul C.E.,”nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că ”statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul C.E., adică să nu fie discriminatoriu”.
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența C.J.C.E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 C. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Și excepția invocată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor privind lipsa calității procesuale pasive în cauză a Administrației Finanțelor Publice Aleșd, pe considerentul că nu ea este beneficiara de fapt și de drept a taxei pe poluare, este apreciată ca neîntemeiată, taxa fiind calculată și percepută de acest organ fiscal.
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor dreptului comunitar, constatând incidența Hotărârii CJUE date în cauza C-565/2011- I. împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit că Dreptul uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune reglementării interne conținute în art. 124 din codul de procedură fiscală (OG. 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul formulat împotriva sentinței Tribunalului Bihor va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C.-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor, succesor în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Aleșd în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. R. F., domiciliat în com. Șuncuiuș, ., jud. Bihor, cu intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, împotriva Sentinței nr. 3947 din 27 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. C. R. L. B. M. M.
Red.dec.-R.C.-29.11.2013
Jud. fond-R. D.
Dact.M.M-2ex.-29.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1198/2013. Curtea de Apel ORADEA | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 4341/2013.... → |
|---|
