Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 4337/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4337/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 4859/83/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
Dosar nr._ /CA/2012 - R
DECIZIA NR. 4337/CA/2013 – R
Ședința publică din 20 noiembrie 2013
Președinte: I. G.
Judecător: C. R.
Judecător: L. B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă S. B. M., domiciliată în Căpleni, nr. 705/A, jud. Satu M. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului Satu M., cu sediul în Satu M., .. 8, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 2502/CA din 30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect: refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată prin chitanța aflată la fila 14 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenta a depus la dosar cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată în cauză de către recurentă față de împrejurarea că citația emisă acesteia a fost comunicată la data de 30.08.2013, după cum rezultă din procesul-verbal de îndeplkinire a procedurii de citare aflată la fila 11 dosar, astfel că recurenta avea timp suficient pentru pregătirea angajarea unui apărător și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 2502/CA din 30.05.2013 Tribunalul Bihor a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata de pârâta Agenția Județeana pentru Plăți și Inspecție Sociala Satu M., a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta S. B. M. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeana pentru Plăți și Inspecție Sociala Satu M., ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând cu prioritate excepția prescripției, a reținut în fapt următoarele:
La 24.12.2005, reclamanta a nascut doi gemeni, S. Zalan și S. Szandra. Prin decizia 3484/13.03.2006 i s-a aprobat indemnizația numai pentru suma de 800 lei, pentru un singur copil, cu plata lunara, începând din 05.02.2006.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive invocata de parata, instanța de fond a reținut ca termenul și regimul prescripției este cel prevăzut de decretul 167/1958, prescripția putând fi invocata oricând, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 4 din codul civil, modificat prin art. 9 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil. Potrivit acestei norme, „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, indemnizația pentru creșterea copilului se acordă lunar până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani. Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Or, pentru ultima indemnizație la care reclamanta ar fi fost îndreptățită pentru cei doi gemeni, dreptul la acțiune s-a născut la data de 05.02.2008 (fila13), dată la care a devenit exigibilă această ultimă indemnizație.
Având în vedere ca s-a stabilit dreptul reclamantei la indemnizația pentru un singur copil pentru perioada 05.02._08 (fila 13), rezulta ca ultima plata lunara trebuia efectuata la 05.02.2008. Termenul de prescripție curge pentru fiecare plata lunara.
Fiind vorba de prestații cu executare succesivă, potrivit art.12 din Decretul nr.167/1958, „… dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită ” .
Rezulta ca termenul de prescripție de 3 ani, pentru ultima plata lunara, s-a împlinit în luna februarie 2011 - a început sa curgă în februarie 2008. Așadar, termenul limita pana la care reclamanta își putea valorifica drepturile a fost de 3 ani din februarie 2008, în luna februarie 2011. Față de acest aspect, având în vedere ca cererea de chemare în judecata a fost introdusă la 28.05.2012, a rezultat că s-a depășit termenul de prescripție de 3 ani, reclamanta nefăcând dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art.2 pct.1 lit. d) Cod de procedură civilă și a dispozițiilor legale anterior citate, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea înaintată de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamantă S. B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în sensul obligării intimatei la plata indemnizației lunare cuvenite si pentru al doilea copil, cu obligarea intimatei si la cheltuieli de judecata, atât la fond, cât si în recurs.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că hotărârea atacată este neîntemeiata si nelegala. Instanța de fond a respins cererea sa, invocând ca argument admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimată la al patrulea termen de judecata.
Argumentele reclamantei nu sunt prezente în motivarea sentinței. Recursul în interesul legii pronunțat de ICCJ este obligatoriu pentru instanțe, astfel că, în mod eronat Tribunalul Satu-M. confunda consecința „efecte pentru părți” cu efectul obligativității prevederilor pentru instanțe. Deși instanța citează precizarea Ministerului Muncii, familiei și protecției sociale din 19 noiembrie 2011, cât si decizia data de ICCJ în recursul în interesul legii, fapte juridice de recunoaște a dreptului reclamantei si al tuturor femeilor care au avut nașteri gemelare si deși art.16 din L.167/1958 prevede ca „recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcut de cel în folosul căruia curge prescripția întrerupe aceasta prescripție, în speță pârâtul Ministerul Muncii, familiei și protecției sociale a făcut precizări privind recunoaștere dreptului reclamantei si au indicat modul de solicitare a dreptului, instanța ignora acest aspect, si culpabilizând-o, cum ca nu a dovedit motiv de întrerupere a prescripției, admite în mod nelegal excepția prescripției.
Recurenta-reclamantă a solicitat, la nașterea copiilor, indemnizația pentru ambii copii, în luna februarie 2oo6, nu i s-a dat numai pentru unul din copii, apoi în luna decembrie 2oo6 se respinge excepția de neconstituționalitate, la OUG 148/2oo5 si i se imputa ca nu s-a judecat în continuare pentru indemnizație, considerând un argument pentru respingerea cererii sale.
Contrar acestei hotărâri, s-a adoptat Legea nr. 239/2oo9 din 10 iunie 2oo9. Față de aceasta decizie, a fost pronunțata si Decizia ICCJ în interesul legii, în care se obliga la plata pentru fiecare copil născut și "nu o singura indemnizație", ci pentru fiecare copil, s-a dat comunicatul expres al Ministerului muncii, familiei si protecției sociale, prin care arată că, la nașterile de după 2oo9 se va achita indemnizația din oficiu si la nașterile de dinainte de 2oo9 se va achita indemnizația, care se vor cere în instanță în baza hotărârilor judecătorești. Aceasta este o recunoaștere a dreptului său la indemnizație si pentru cel de al doilea copil, astfel repunând-o în termenul de prescripție, prin recunoașterea dreptului său la aceasta indemnizație, tocmai de către acest minister, cel obligat la plata.
Prin urmare, consideră ca cererea sa înaintata de la data recunoașterii dreptului său la acțiune de la cel obligat, este în termen, dreptul său fiind repus în termen, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
În drept a invocat prevederile art.3o4 indice 1 C proc.civila vechi.
Intimata, legal citată,nu și-a precizat poziția față de prezentul recurs.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Corect a admis prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârât în baza art.12 din Decretul - Lege 167/1958.
Astfel, potrivit art.1 din decret, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, iar potrivit art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
În speță, fiind vorba de prestații cu executare succesivă, potrivit art.12 din Decretul nr.167/1958, „… dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită ” .
De asemenea, potrivit art. art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune și, întrucât pentru ultima indemnizație la care reclamanta ar fi fost îndreptățită pentru cei doi gemeni, dreptul la acțiune s-a născut la data de 05.02.2008 (fila13), dată la care a devenit exigibilă această ultimă indemnizație, termenul de prescripție începe să curgă de la această dată pentru fiecare plata lunara.
Ca atare, termenul limita de 3 ani pana la care reclamanta își putea valorifica drepturile a fost de 3 ani din februarie 2008, în luna februarie 2011. Din actele de la dosar, rezultă că acțiunea a fost introdusă la 28.05.2012, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de lege.
Recurenta invocă în apărare prevederile art.16 lit. a) din Decretul – Lege 167/1958, potrivit cărora prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, cu motivarea că, Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a recunoscut la data de 19.11.2011 dreptul reclamantei și al tuturor femeilor care au avut nașteri gemelare, care au solicitat indemnizații la nașterea copiilor.
Această susținere nu poate fi primită, atâta vreme cât, pretinsa recunoaștere a drepturilor nu a fost făcută expres de pârât în raport cu pretențiile reclamantei, ci, cu titlu general, în sensul recunoașterii dreptului la plata indemnizației și pentru cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, condiția care se impune a fi îndeplinită fiind, însă, aceea ca acțiunea să fie introdusă în termenul de prescripție prevăzut de lege, care se deduce din prevederile Decretului - Lege 167/1958.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S. B. M. împotriva Sentinței nr. 2502 din 30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S. B. M., domiciliată în Căpleni, nr. 705/A, jud. Satu M. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului Satu M., cu sediul în Satu M., .. 8, jud. Satu M. împotriva Sentinței nr. 2502 din 30.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. G. R. C. L. B. M. M.
Red.dec. - R.C.- 10.12.2013
Jud. fond - M. F.
Dact.M.M-2ex.- 10.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2662/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 108/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
