Pretentii. Decizia nr. 3877/2013. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3877/2013 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2123/111/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția a II-a Civilă, de C.
Administrativ și Fiscal –
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DOSAR NR._ /CA/2012
DECIZIA NR.3877CA/2013 – R
Ședința publică din 24 octombrie 2013
PREȘEDINTE: T. I. -judecător
B. G. - judecător
F. M. - judecător
S. M. - grefier
*********
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR – în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE BEIUȘ cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant D. T. D. cu domiciliul ales în Oradea, ., . împotriva sentinței nr.2796/CA din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect – pretenții-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și se află la primul termen de judecată, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța constată că, urmare a modificărilor intervenite, se subrogă în drepturi Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. în temeiul art.10 din OUG nr.74/2013 și art.23 din HG nr.520/2013, drept urmare devine succesoarea în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, recurenta din prezenta cauză, parte procesuală care pentru termenul de azi a fost citată, fiind astfel îndeplinită procedura de citare și văzând că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.2796/CA din 3 aprilie 2013, Tribunalul Bihor a respins excepția inadmisibilității cererii ridicată de pârâtă prin întâmpinare și a admis în parte cererea formulată de către reclamantul D. T. D. cu domiciliul procesual ales în Oradea, ., ., împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 2B, jud. Bihor și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6.
A fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BEIUȘ, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. Bihor, împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6, dispunând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/20.02.2012 emisă de pârâta A.F.P. BEIUȘ, obligarea pârâtei A.F.P. BEIUȘ la restituirea sumei de 3.818 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/20.02.2013, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală, precum și obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei A.F.P. BEIUȘ suma de 3.818 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
A fost respinsă cererea de anulare a chitanței de plată a taxei de poluare și obligată pârâta A.F.P. BEIUȘ să achite reclamantului suma de 43,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de tardivitate a contestației, instanța a constatat că obiectul dedus judecății nu îl reprezintă contestația formulată împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, pentru a fi aplicabile disp. art.207 al.1 din OG 92/2003, invocate de către pârâtă, ci solicitarea reclamantei de restituire a unei taxe fiscale, apreciată ca fiind nedatorată. În consecință, termenul de 30 de zile, invocat de pârâtă, nu este aplicabil în prezenta cauză, considerente pentru care a respins ca nefondată excepția de tardivitate invocată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second-hand, iar pentru a-l înmatricula în România, pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, în esență arătând că taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Tratatului U.E., dar și cu principiile instituite de C.J.U.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus obligarea autorităților publice pârâte să restituie taxa pe poluare achitată pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Întrucât taxa pe poluare este o taxă fiscală, iar administrarea acesteia este supusă reglementărilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, instanța a constatat că dobânda legală în această materie este cea reglementată de acest act normativ, respectiv de art. 124, astfel că a dispus obligarea Administrației Finanțelor Publice Oradea la plata dobânzilor fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea chitanței justificative a plății taxei de poluare solicitate, instanța a constatat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 republicată, chitanța este un act fiscal contabil, un instrument justificativ de plată a unei sume de bani cu plata în numerar și, prin urmare, nu este un act administrativ. De altfel, art. 2 lit. c din Legea 554/ 2004 definește actul administrativ ca fiind un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, situație față de care instanța, raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, în baza art. 8 din Legea 554/2004 a respins capătul de cerere privind anularea chitanței fiscale ca neîntemeiat.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, a admis-o și pe cale de consecință a obligat chemata în garanție, să restituie pârâtei suma, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la fondul de mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor – în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Beiuș, solicitând, în principal admiterea excepției de inadmisibilitate și în subsidiar, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală.
1.În mod netemeinic și nelegal instanța a dispus anularea deciziei de calcul a taxei pe poluare și obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei reprezentând taxă de poluare
În motivare arată că reclamantul a achitat suma reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în baza Legii 9/2012 și nu potrivit OUG 50/2008, așa cum greșit a constatat instanța de fond.
Astfel, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței.
2.Pe cale de excepție invocă inadmisibilitatea acțiunii raportat la prevederile art. 7 din Legea 554/2004 coroborate cu cele ale art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală de care reclamanta nu a înțeles să se folosească în sensul formulării unei contestații la organul fiscal competent împotriva actului administrativ fiscal, și anume decizia privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/20.02.2012, emise de A.F.P. Beiuș.
Reclamantul avea posibilitatea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea actelor administrativ fiscale prin care s-a stabilit în sarcina sa suma totală reprezentând taxa de poluare, aspect neîndeplinit de către acesta.
În cuprinsul Deciziei privind emisiile poluante se arată: „ prezenta reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii” și „poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art.209 alin. 1 din același act normativ”.
Reclamantul solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare fără a solicita anularea actului administrativ fiscal - Decizia priind emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel acțiunea este inadmisibilă raportat la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Astfel solicită ca instanța să dispună reclamantei să facă dovada formulării unei contestații împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care a solicitat anularea acesteia.
3.Arată că potrivit articolul 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se percepe atât pentru autovehiculele second-hand provenite dintr-un stat membru U.E, cât și pentru autovehiculele second- hand rulate din România în cazul transcrierii dreptului de proprietate asupra unui vehicul .
Pe fondul cauzei, arată că, în speță, sunt aplicabile prevederile art.1 alin.1 și 2, art.2 li.b, art.3 alin.1, art.4 alin. 1 și 2, art. 5 alin. 1, 2 și 3 și art.6 alin.6 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Recurenta reiterează art. 1 (1),(2), art. 4 (1) lit. a-c, (2) și (3).
Organele fiscale în mod legal au calculat în sarcina persoanei fizice taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovejhicule în sumă de 2690 lei conform deciziei nr.23/23.01.2012 privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
4.Recurenta pârâtă solicită instanței modificarea sentinței recurate în sensul înlăturării dispoziției privind obligarea sa să restituie reclamantului taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a dobânzii aferente pentru următoarele considerente:
Potrivit ar.1 alin. 2 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, pe cale de consecință, pe cale de excepție, A.F.P. Beiuș nu poate fi obligată la restituirea către reclamant a taxei achitată. În acest sens invocă lipsa calității procesuale pasive, în prezenta cauză, recurenta nefiind beneficiara de fapt și de drept a sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, aceasta constituind venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Menționează și faptul că, taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule nu este de natură fiscală,nefiind prevăzută de Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Mai mult, ordonatorul principal de credite al contului distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, în care sunt de fapt virate sumele de bani reprezentând "taxa de poluare" este Administrația F. pentru Mediu București, instituție centrală care poate si dispune de restituirea sumelor virate în contul acesteia. "taxa de poluare" constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că, instituția pârâtă nu poate dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, din contul" distinct" al Administrației F. pentru Mediu București.
Solicită modificarea în parte a sentinței recurate.
De asemenea, arată că instanța de fond a omis să oblige și chemata în garanție AFM la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că cererea de chemare în garanție a fost admisă în totalitate.
În drept au fost invocate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.
Intimații legal citați nu și-au exprimat poziția cu privire la recursul de față.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Dezlegarea dată de instanța de fond excepției inadmisibilității acțiunii este corectă, cererea reclamantei de restituire a taxei pe poluare pe motiv ca aceasta este contrară dreptului comunitar fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție de 5 ani, împrejurarea în raport de care sub acest prim aspect recursul formulat, este nefondat. Pe de altă parte, dispozițiile Ordinului nr. 986/2008 privind contestarea deciziei de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia nu sunt aplicabile în speță, deoarece reclamanta nu contestă modul de calcul al taxei si nici valoarea acesteia, ci însăși perceperea taxei de poluare, susținând că impunerea acesteia contravine in integrum prevederilor art. 90 din Tratat.
În privința fondului cauzei instanța reține că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012 .
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
A..2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost însă suspendat prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), pentru perioada 31.01._13.
Deoarece prin suspendarea prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, s-a revenit la vechea reglementare a taxei pe poluare instituită de O.U.G. nr.50/2008, având în vedere că taxa a fost datorată în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație, motiv pentru care în practica judiciară taxa astfel stabilită a fost în continuare considerată contrară normelor comunitare.
Potrivit art.110 paragraful 1 (ex-articolul 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Prin hotărârea dată în cauza C-402/09 T., CJUE a stabilit faptul că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii, deoarece are ca efect descurajarea importului și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinatate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie.
Curtea a reținut că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr.50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că instituirea unei taxe de poluare doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr.50/2008.
Prin urmare, din acest punct de vedere susținerile recurentei nu sunt fondate.
De asemenea și critica recurentei pârâte referitoare la înlăturarea dispoziției privind obligarea sa la restituirea către reclamantă a taxei de poluare și a dobânzii aferente este neîntemeiată, față de prevederile art.5 (1) din OUG nr.50/2008, potrivit cărora, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă raportat la prevederile art.117 Cod procedură fiscală, conform cărora restituirea taxei se face tot de către autoritatea fiscală.
Referitor la omisiunea instanței de fond de obligare și a chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că această critică nu poate fi reținută, deoarece pârâta recurentă nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată față de chemata în garanție, în legătură cu cererea de chemare în garanție formulată împotriva celei din urmă. În plus, nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina chematei în garanție, în temeiul art. 274 C.p.c., cererea de chemare în garanție fiind admisă pe considerentul că suma de bani încasată de pârâta recurentă a fost ulterior virată fondului de mediu, în baza OUG nr. 50/2008, fără a exista o acțiune culpabilă din partea chematei în garanție.
În raport de ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. – prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant D. T. D. cu domiciliul ales în Oradea, ., . împotriva sentinței nr.2796/CA din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
T. I. B. G. F. M. S. M.
Red. dec. – jud. B.G.
Jud. fond O. C.
Tehnoredact. - S.M.-
2 ex./06.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 241/2013. Curtea de Apel ORADEA | Pretentii. Decizia nr. 3868/2013. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
