Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 22-08-2013, Curtea de Apel ORADEA

În drept, recurenta a invocat dispozițiile Legii 554/2004, legea 130/1996, Legea 54/2003, Legea 319-2006, Legea 188/1999, Legea 215/2001, Legea 53/2003, art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

La dosar a depus întâmpinare intimata C. de C. a României solicitând respingerea ca nefundat a recursului.

În motivare, intimata a susținut, în esență, că în urma auditului financiar asupra contului de execuție bugetară al recurentei pe anul 2011 au fost constatate abateri menționate în procesul verbal de constatare întocmit cu această ocazie iar prin decizia nr. 44/2012 a intimatei au fost dispuse măsuri în vederea remedierii acestora. A mai arătat intimata, în esență, că instanța de fond a soluționat în mod legal și temeinic acțiunea nefiind îndeplinite condițiile pentru suspendarea actului administrativ atacat. Astfel, intimata a susținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția pagubei iminente având în vedere că recurenta nu riscă producerea niciunui prejudiciu în patrimoniul său, eventualul prejudiciu afectând patrimoniul unor terți. De asemenea, intimata a învederat instanței că măsurile dispuse prin actul administrativ a cărui suspendare se cere au suport legal, nefiind astfel îndeplinită nici condiția cazului bine justificat.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ.

Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ. vechi, aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, C. de Apel reține următoarele:

Prin Decizia nr. 44/2012, secțiunea I pct. 17 și secțiunea a II-a pct. 4, emisă de pârâtă, la data de 26.07.2012, s-au constatat următoarele aspecte, contestate de recurentă: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și efectuarea de plăți nelegale sub forma drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă și a sumelor pentru acoperirea unei părți din cheltuielile cu achiziționarea unei vestimentații, care exced și contravin cadrului legal privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare. Valoarea estimată a plăților efectuate nelegal a fost de 88.945 lei, sumă ce cuprinde valoarea brută a drepturilor acordate necuvenit în anul 2011 și contribuțiile angajatorului aferente acestor drepturi și care nu intră sub incidența Legii nr. 84/2012. Prin urmare, s-a decis măsura stabilirii întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin astfel de plăți și a persoanelor răspunzătoare de crearea prejudiciului și luarea măsurilor legale de recuperare la valoarea actualizată prin calcularea de daune interese în conformitate cu prevederile Codului civil.

C. de apel constată că în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt îndeplinite în speță condițiile suspendării actului administrativ.

Astfel, instanța de control judiciar reține că suspendarea actului administrativ, ca măsură de întrerupere vremelnică a executării acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În temeiul art. 15 alin. 1 din aceeași lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat și se poate dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Din interpretarea sistematică a celor două texte legale, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în ipoteza reglementată de art. 15 din lege, este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv: existența unei acțiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, existența unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin.1 din Legea nr.554/2004, și condiția ca măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin.1 lit. ș din Legea nr. 554/2004.

În speță, C. constată că prima condiție cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, respectiv existența unei acțiuni pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, este îndeplinită, recurenta făcând dovada că a formulat plângere prealabilă și introducând acțiune în anularea acestui act administrativ unilateral, acțiune în cadrul căreia s-a formulat și prezenta cerere de suspendare a actului administrativ atacat.

În ceea ce privește condiția cazului justificat, instanța constată că potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr.554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

C. constată că simplele susțineri făcute în conținutul acțiunii în legătură cu nelegalitatea actelor atacate, nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.

Examinând aparența de legalitate a actului administrativ atacat având în vedere înscrisurile de la dosar, instanța reține că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat prevăzută de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța de control judiciar are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei recurente un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În speță, C. constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în speță nu este îndeplinită nici această condiție având în vedere că prin punerea în executare a actului administrativ a cărui suspendare se cere, eventualul prejudiciu nu s-ar produce în patrimoniul recurentei ci în patrimoniul terțelor persoane care au încasat drepturile salariale a căror recuperare s-a dispus prin actul administrativ atacat.

Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă . sediul în S., jud. Bihor prin reprezentant legal primar în contradictoriu cu intimatele pârâte C. de C. a României cu sediul în sector 1, București, .. 22-24 și C. de conturi a județului Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2, jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 3728/CA din 15.05.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.