Alte cereri. Decizia nr. 2370/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2370/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 5652/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 2370/R-C.
Ședința publică din 26 iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. - judecător
G. A. - judecător
I. M. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., cu sediul în C., .-1947) nr.16, jud. D., în nume propriu, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în București, ..13, sector 1, precum și în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.1886 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta . cu sediul în Mărăcineni, ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns avocat S. Olguța pentru intimata reclamantă, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin compartimentul arhivă, recurenta pârâtă a depus la dosar concluzii scrise (fila 51).
Apărătorul intimatei reclamante precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat S. Olguța având cuvântul pentru intimata reclamantă ., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, apreciind că obligația prevăzută de dispozițiile art.100 din Codul vamal nu a fost îndeplinită, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 24 noiembrie 2011, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții S. de Inspecție Fiscală și Control Ulterior din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș și Autoritatea Națională a Vămilor și a solicitat anularea deciziei de regularizare nr._/9 iunie 2011, precum și a deciziei emisă în urma efectuării plângerii prealabile la organul de soluționare a contestațiilor cu nr.331/30 noiembrie 2011.
În motivarea acțiunii, a susținut că a importat două autoturisme Mercedes Benz, iar la sosirea în vamă a efectuat declarația vamală, în cuprinsul căreia a indicat în mod corect valoarea de tranzacție a acestora.
Ulterior i-a fost comunicată decizia de regularizare nr._/9 iunie 2011, prin care i s-a adus la cunoștință că s-a efectuat un alt control vamal, pentru importul autovehiculelor, calculându-se accize și TVA suplimentare, cu motivarea că nu a îndeplinit obligația legală la momentul completării declarației vamale de import, în conformitate cu art.100 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, aprobat prin H.G. nr.1114/2001 și art.77 și 78 din Codul vamal.
Reclamanta a susținut că este culpa pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale care a calculat taxele, raportat la valoarea de catalog a autoturismelor, iar nu la cea declarată de ea, așa cum reieșea din actul de vânzare-cumpărare atașat.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.1886/10 septembrie 2012, a admis acțiunea, a desființat decizia nr.331/2011 și pe fond a admis plângerea prealabilă și anulată decizia pentru regularizare nr._/9 iunie 2011.
Ca să pronunțe această sentință a reținut că la datele de 14 și 15 iunie 2006, reclamanta a depus la pârâtă declarații vamale de import definitiv EU4 nr.I_ privind autoturismul folosit Mercedes Benz Vito, an fabricație 2000 și respectiv EU4 nr.I60.774, pentru autoutilitara folosită Mercedes Benz Sprinter, an fabricație 2003, însoțite de facturi, în valoare de 24.380 euro și respectiv 13.108 euro.
Cu acea ocazie s-a stabilit valoarea în vamă ca fiind cea de catalog prevăzută de O.M.F.P. nr.687/2001, conform art.109 alin.6 din Regulamentul Vamal al României în vigoare la acea dată, aprobat prin H.G. nr.1114/2001, pentru care a achitat taxa vamală ce i-a fost calculată și pusă în vedere la acel moment.
Ulterior, la 9 iunie 2011 s-a efectuat un control pentru reverificarea declarațiilor vamale aferente operațiunii de import definitiv cu privire la autovehiculele second-hand arătate mai sus, având drept scop verificarea determinării valorii în vamă pentru mărfurile care fac obiectul importului, respectiv valoarea de tranzacție.
Prin procesul verbal nr._/2011 s-a constatat că la stabilirea valorii în vamă a autoturismelor second-hand Mercedes Benz Vito și Sprinter nu s-a luat în calcul prețul efectiv plătit pentru aceste mărfuri, ci s-a stabilit în mod eronat ca valoare în vamă, valoarea de catalog, astfel că se impune recalcularea accizei și a TVA în funcție de prețul efectiv plătit. S-a stabilit că petenta ar datora accize și TVA, dar și majorări de întârziere și dobânzi de întârziere pentru aceste sume suplimentar calculate, începând cu 15 iunie 2006 și respectiv 1 iulie 2010.
În baza acestui proces verbal s-a emis decizia pentru regularizarea situației nr._/2011 pentru sumele de 208 lei accize, 307 lei majorări de întârziere la accize, 31 lei dobânzi de întârziere la accize, TVA 4.059 lei, majorări de întârziere la TVA 5.991 lei, dobânzi de întârziere la TVA 594 lei, penalități de întârziere la TVA 609 lei.
Împotriva acestor acte s-a formulat contestație administrativă, ce a fost respinsă prin decizia nr.90/2011, cu aceleași argumente arătate în cele două acte detaliate mai sus.
Instanța a reținut că în acțiunea introductivă, reclamanta a susținut că procesul verbal de control și decizia de regularizare prin care s-au stabilit drepturi vamale suplimentare de import, sunt afectate de nulitate, deoarece controlul s-a efectuat în lipsa sa, fără ca aceasta să primească un aviz de control, potrivit prevederilor legale.
Asupra acestui aspect, a apreciat că în plângerea prealabilă formulată împotriva procesului verbal de control, reclamanta a arătat că acesta este nul, față de prevederile O.M.F.P. nr.7591/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de realizarea a supravegherii și controlului vamal ulterior, precum și în temeiul art.100 din Legea nr.86/2006.
Legea aplicabilă controlului este cea în vigoare la data efectuării acestuia, astfel că autoritatea pârâtă era ținută să efectueze actele de control în conformitate cu dispozițiile art.100 din Codul vamal și Ordinul Vicepreședintelui A.N.A.F. nr.7521/2006, dispoziții similare existând și în fostul art.61 din Legea nr.141/1997.
În aplicarea textului, art.36 lit.c) din Ordinul Vicepreședintelui A.N.A.F. nr.7521/2006 arată că birourile vamale vor desfășura activități de control vamal ulterior pentru reverificarea declarațiilor depuse la biroul vamal, pentru care se apreciază că dispozițiile legale au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete.
Și art.78 alin. final din RCE nr.2913/92, față de care a fost adoptat art.100 din Codul vamal, prevedea că atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul că dispozițiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, în conformitate cu orice dispoziții prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informații noi de care dispun.
Codul vamal comunitar actual nr.450/2008, agravează condițiile în care se poate anula sau revoca o decizie favorabilă emisă de autoritatea vamală, condiționând-o de date incomplete și inexacte, dar și de cunoașterea acestui fapt de către solicitant, respectiv de faptul că decizia ar fi fost diferită în cazul în care informațiile ar fi fost exacte și complete.
În acest context se impune și analizarea textelor care determinau, la data importului, modul de stabilire a drepturilor de import, pentru a se constata dacă organele vamale aveau la dispoziție mijloacele necesare pentru corecta stabilire a acestora.
Potrivit art.78 din Legea nr.141/1997, valoarea în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau de alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Potrivit art.148 din Legea nr.141/1997, privind Codul vamal al României, în vigoare la data efectuării operațiuni de import, cuantumul drepturilor de import se stabilește pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale, iar dacă nu este posibilă stabilirea cu exactitate a momentului în care se naște datoria vamală, momentul luat în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mărfurilor în cauză este acela în care autoritatea vamală constată că mărfurile se află într-o situație care face să se nască o datorie vamală. Când, la data constatării, autoritățile vamale dispun de informații din care rezultă că datoria vamală s-a născut într-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe baza acelor informații.
Totodată, potrivit art.158 alin.1 și 2 din același act normativ, debitorul datoriei vamale ia cunoștință despre cuantumul acestei datorii prin declarația vamală acceptată și înregistrată de autoritatea vamală, iar în cazul unor diferențe ulterioare sau în situația încheierii din oficiu, fără declarație vamală, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoștință despre acea nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală.
Ca atare, organele vamale stabilesc pe baza declarației vamale drepturile de import constând în taxe vamale, taxe pe valoare adăugată, accize și orice alte sume ce se cuvin statului la importul de mărfuri.
Art.109 alin.1 și 2 din H.G. nr.1114/2001, privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal,stabilește că determinarea valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul unor tranzacții comerciale se efectuează potrivit regulilor cuprinse în Codul vamal al României și în alte reglementări vamale. Pentru valoarea astfel stabilită se depune o declarație pentru valoarea în vamă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.
Pentru mărfurile primite de persoanele juridice, care nu fac obiectul unor tranzacții comerciale, valoarea în vamă o constituie valoarea înscrisă în documentele primite de la expeditorul extern și în declarația pentru valoarea în vamă depusă de persoana juridică destinatară.
Art.109 alin.4-6 din același act normativ are în vedere importul efectuat de către persoane fizice, care nu efectuează operațiuni comerciale, din interpretarea coroborată a alineatelor textului art.109 din H.G. nr.1114/2001, rezultând că acesta se referă distinct la determinarea valorii în vamă pentru operațiuni comerciale, de determinarea valorii în vamă pentru bunurile introduse în țară de persoane fizice. Art.109 alin.4 din Regulament arăta că în cazul bunurilor introduse în țară de persoane fizice valoarea în vamă se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice pe baza cataloagelor de prețuri externe, corelate cu prețurile interne. A..5 al textului, se referă la autovehiculele și vehiculele noi prevăzute la pozițiile tarifare 87.02, 87.03, 87.04, 87.11 și 87.16 din Tariful vamal de import al României, iar alin.6 se referă la autovehiculele și vehiculele folosite, care se stabilește pe fiecare categorie de vehicule, prin ordin al ministrului finanțelor publice, ținându-se seama de vechimea și de caracteristicile tehnice ale acestora.
În aplicarea acestor dispoziții a fost emis Ordinul M.F.P. nr.687/2001, în preambulul căruia se arată expres că este emis în baza art.109 alin.4 și 6, precum și ale pct.12 din anexa nr.6 la Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României. Aceasta din urmă se referă la introducerea și scoaterea din țară a bunurilor aparținând călătorilor și altor persoane fizice.
Prin urmare, textele arătau clar la momentul importului că stabilirea valorii în vamă se realizează în funcție de factura externă, iar nu în raport de valoarea rezultată din Ordinul M.F.P. nr.687/2001, acest din urmă act normativ fiind emis în temeiul Regulamentului vamal exclusiv pentru determinarea taxelor asupra bunurilor importate de persoanele fizice.
S-a constatat că la momentul întocmirii declarației vamale, reclamanta a arătat valoarea totală din facturi 6.380 euro si respectiv 13.108 euro, potrivit facturilor din datele 8 și 14 iunie 2006, atașând factura externă declarației vamale, așa cum rezultă chiar din procesul verbal de control din data de 9 iunie 2011.
Așadar, organele vamale au avut la dispoziție de la momentul depunerii declarației toate datele necesare pentru stabilirea corectă a drepturilor vamale de import, constând în accize și TVA, fiind cert că o atare obligație legală nu incumbă părții care a menționat atât valoarea din factura externă, cât și pe cea rezultată din Ordinul nr. O.M.F.P. nr.687/2001, atașând însă factura externă.
În acest context, constatând că toate datele necesare stabilirii drepturilor vamale de import la data efectuării acestuia, se aflau la dispoziția autorității vamale competente, aplicarea măsurilor pentru regularizarea situației, în cauză nu relevă aplicarea dispozițiilor care reglementează regimul vamal pe baza unor informații inexacte sau incomplete și nici existența unor noi elemente, care să justifice măsura.
Ca atare, controlul nu s-a efectuat în condițiile legii, care arată posibilitatea luării unor măsuri numai dacă se relevă existența unor informații inexacte sau incomplete. Interpretarea legii asupra stabilirii bazei de calcul a drepturilor de import nu poate fi în sarcina declarantului, de vreme ce art.148 și 158 din Legea nr.141/1997 stabilesc cert această obligație în sarcina organelor vamale.
Dacă față de declararea ambelor valori s-ar putea reține caracterul inexact al informațiilor puse la dispoziția organelor vamale, atașarea facturii externe din care se relevă cert cuantumul valoric față de care trebuiau stabilite drepturile vamale, în raport cu legea, exclude orice îndoială cu privire la datele pe care persoana trebuia să le furnizeze autorității.
De altfel, așa cum se arată și în actul de control, acesta s-a efectuat pe exact aceleași date și informații, doar că de data aceasta a fost realizată aplicarea corectă a legii față de datele deținute încă de la data importului.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut baza de impozitare, față de care se stabilește valoarea drepturilor de import, aceasta fiind într-adevăr valoarea rezultată din factura externă, potrivit art.109 din H.G. nr.1114/2001, însă asemenea determinare nu poate trece peste ceea ce este pe de o parte prevăzut în lege, pentru justificarea posibilității unui control ulterior iar pe de altă parte rezonabil, în exercitarea dreptului de control ulterior.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C., în nume propriu, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Argeș a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile pe care i le-au adus încadrându-se din oficiu în dispozițiile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă și art.3041 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea acestora a susținut în esență că prin soluția pronunțată, instanța a admis greșit acțiunea și a anulat actele autorității vamale, deși din analiza declarațiilor vamale în detaliu (EU4) nr.I_/14 iunie 2006 și nr.I_/15 iunie 2006, rezultă că dispozițiile legale privind valoarea în vamă nu au fost respectate, context în care informațiile comunicate prin intermediul acestora s-a dovedit a fi inexacte, născându-se dreptul său de a efectua controlul ulterior și de a proceda la regularizarea situației conform art.100 alin.1 și 3 din Codul vamal.
A admite ipoteza contrară, în sensul că dacă există o vină în stabilirea drepturilor vamale, aceasta aparține exclusiv autorității vamale, care și-a însușit declarația la momentul importului definitiv/punerii în liberă circulație și în aceste condiții nu mai poate exercita controlul ulterior, ar conduce la încălcarea legii ce reglementează caracterul de declarație pe propria răspundere, a declarației vamale în detaliu și a prezumției bune credințe a importatorului la depunerea acesteia și a celor ce reglementează dreptul de control ulterior al autorității vamale, lipsindu-le de eficiență juridică.
Potrivit art.78 alin.1 din Codul vamal „valoarea în vamă se determină și se declară de către importator, care este obligat să depună la biroul vamal o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia”.
În cauză, nu se poate aprecia că importatorul a fost de bună credință în condițiile în care nu a depus declarație pentru valoarea în vamă a operațiunilor vamale de import definitiv, deși îi revenea această obligație, iar în cuprinsul declarațiilor vamale în detaliu la rubrica 46 „Valoare statistică” și la rubrica 47 „Baza de calcul a impozitului” a înscris valoarea în vamă stabilită în conformitate cu prevederile O.M.F.P. nr.687/2001, valoare mai mică decât cea facturată și care reprezintă valoarea de tranzacție.
Recursul este nefondat, față de considerentele la care se va face referire în cele ce urmează:
La datele de 14 și 15 iunie 2006, reclamanta a depus la pârâtă declarație de import definitiv EU4 nr.I_ pentru autoturismul folosit marca Merceds Benz Vito, an fabricație 2000, respectiv EU4 nr.I_ pentru autoutilitara folosită marca Mercedes Benz Sprinter an fabricație 2003, însoțite de facturi, în valoare de 24.380 euro și 13.108 euro, prilej cu care, organele vamale au calculat și stabilit taxa vamală, în raport de valoarea din catalog, conform O.M.F.P. nr.687/2001 și art.109 alin.6 din Regulamentul Vamal al României, pe care aceasta a achitat-o.
Ulterior, la data de 9 iunie 2011, organele de inspecție vamală au efectuat un control pentru reverificarea declarațiilor vamale aferente operațiunii de import definitiv cu privire la autoturismele importate și au stabilit că inițial nu s-a luat în calcul prețul efectiv plătit pentru aceste mărfuri, stabilind taxa vamală greșit, în funcție de valoarea de catalog.
Așa fiind, prin actele administrativ fiscale contestate s-a stabilit că se impune recalcularea accizei și a TVA pe baza prețului efectiv plătit, precum și a majorărilor de întârziere și a dobânzilor la sumele respective, începând cu data de 15 iunie 2006 și respectiv 1 iulie 2010.
În raport de situația de fapt expusă, Curtea reține că potrivit Regulamentului de aplicare a Codului vamal, valoarea în vamă a mărfurilor importate este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, pe care organele vamale nu l-au avut în vedere la data declarațiilor vamale de import, taxa vamală fiind stabilită greșit în raport de prețul de catalog.
Instanța de fond a reținut însă corect că, declarațiilor vamale de import, reclamanta le-a atașat factura de procurare a bunurilor, din conținutul căreia rezultă prețul efectiv plătit, care reprezintă valoarea de tranzacție în raport de care urma să fie calculată taxa vamală.
Așadar, calcularea greșită, inițial, a obligațiilor vamale datorate nu este imputabilă reclamantei, care peste aproape 5 ani de la data efectuării operațiunii vamale se află în situația de a plăti accize și TVA, dar și majorări de întârziere și dobânzi, deși a fost de bună credință și a respectat dispozițiile legale, cu prilejul efectuării declarațiilor vamale.
În consecință, nu aceasta este responsabilă pentru nerespectarea legii în domeniul vamal, câtă vreme controlul vamal nu s-a efectuat în condițiile legii, care menționează posibilitatea luării unor măsuri numai dacă se relevă existența unor informați inexacte sau incomplete și nu pentru interpretarea legii cu privire la stabilirea bazei de calcul a drepturilor de import.
Din această perspectivă instanța a reținut corect că, dacă față de declararea ambelor valori s-ar putea reține caracterul inexact al informațiilor pe care importatorul le-a pus la dispoziția organelor vamale, atașarea facturii externe din care rezultă în mod cert cuantumul valoric în raport de care urmau să fie stabilite drepturile vamale, conform legii, exclus de orice îndoială cu privire la datele pe care acesta trebuia să le furnizeze autorității.
Or, așa cum este consemnat în actul întocmit, organele vamale au avut la dispoziție la momentul depunerii declarațiilor vamale toate datele necesare pentru stabilirea corectă a drepturilor vamale de import constând în accize și TVA, fiind în afara oricărui dubiu că o asemenea obligație nu-i incumbă părții care a menționat atât valoarea din factura externă, cât și pe cea rezultată din O.M.F.P. nr.687/2001, atașând însă factura externă.
Rezultă în concluzie că prin sentința recurată, instanța a aplicat corect legea, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C., cu sediul în .-1947) nr.16, județul D., în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în București, ..13, sector 1, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1886/10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S.C. G. G. S.R.L. cu sediul în Mărăcineni, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.C.D./27.06.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: M.C.-E.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1461/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 541/2013.... → |
|---|
