Anulare act administrativ. Decizia nr. 537/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 6502/90/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 537/R-C.
Ședința publică din 20 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R., judecător
G. C., președinte secție
S. U., judecător
P. M., grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Rm.V., Calea lui T., nr.95, județul V., împotriva sentinței civile nr. 4211 din 06 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- reclamant D. G. A., cu domiciliul în Băile Olănești, ., nr.65, județul V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul- reclamant D. G. A. asistat de avocat Norbert S., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind recurentul-pârât I.P.J.V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului- reclamant depune la dosar întâmpinare, pe care instanța o califică ca fiind note scrise față de momentul depunerii.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av.N.S., având cuvântul pentru intimatul-reclamant D. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în notele scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică, fără cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței, apărătorul intimatului precizează că acesta a avut permisul suspendat pe o perioadă de 34 de zile și apoi încă o perioadă de 30 zile de la data când s-a majorat perioada inițială, însă pe parcursul procesului, permisul i-a fost restituit ca urmare a depunerii certificatului de grefă. De asemenea, precizează că perioada de suspendare ar fi trebuit redusă cu 30 zile din perioada inițială, ca urmare a promovării examenului de legislație, la care s-ar fi adăugat cele 30 zile acordate ulterior.
CURTEA :
Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.12.2011, reclamantul D. G. A. a solicitat anularea dispoziției nr._/18.10.2011 emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V. - Serviciul Poliției Rutiere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin actul contestat a fost informat că trebuie să predea, până la data de 02.11.2011, permisul de conducere ca urmare a suspendării acestui drept, începând cu data de 3.11.2011, pentru o perioadă de 120 de zile. Deși a formulat plângere împotriva acestei măsuri nu i-a fost comunicat vreun răspuns.
A mai arătat reclamantul că a fost sancționat în anul 2007, în temeiul art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, iar plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție a fost irevocabil respinsă. S-a prezentat să predea permisul, însă i-a fost restituit întrucât nu avea asupra sa hotărârea judecătorească legalizată. Pe de altă parte, la data săvârșirii contravenției nu era prevăzută la art.118 din O.U.G. nr.195/2002 obligația de a se prezenta în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
A mai susținut că, raportat la dispozițiile art.40 din O.G. nr.2/2001 coroborate cu dispozițiile art.405 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, nefiind aplicabil termenul de prescripție de 5 ani reglementat de O.G. nr.92/2003, acesta fiind aplicabil creanțelor fiscale. În speță, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 03.10.2011, astfel că nu mai poate fi obligat la executarea pedepsei de suspendare a dreptului de a conduce.
Mai mult decât atât, la data de 02.11.2011 reclamantul a predat permisul de conducere la I.P.J. V., a susținut și examen de verificare a cunoștințelor de legislație rutieră pe care l-a promovat, fapt confirmat de cazierul auto nr._/08.02.2011.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat că reclamantul trebuia să se prezinte în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care i s-a respins plângerea contravențională, ori acesta nu s-a prezentat, ceea ce a atras prelungirea duratei perioadei pentru care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce cu încă 30 de zile, conform art.118 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
De asemenea, a susținut pârâtul că această obligație de predare a permisului de conducere în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, în cazul nepredării, conduce la majorarea cu 30 de zile a perioadei respective.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii, dispozițiile art.121 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, prevăd că aceasta se prescrie în același termen în care se prescrie și sancțiunea contravențională principală, ori potrivit art.131 din O.G. nr.92/2003 alin.1, termenul de prescripție este de 5 ani, termen care, potrivit alin.2 se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Prin sentința nr.4211 din 6 noiembrie 2012, Tribunalul V. – Secția a II-a Civilă, a admis cererea formulată de reclamant și a dispus anularea dispoziției nr._/18.10.2011 emisă de Șeful Serviciului Rutier V..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1825/19.03.2008 a fost respinsă plângerea contravențională formulată de reclamant împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.07.2007, prin care a fost sancționat conform art.102 alin.3 O.U.G. nr.195/2002, republicată, întrucât a condus pe drum public cu o alcoolemie de 0,27 ‰, rămasă irevocabilă la data de 18.09.2008 prin decizia Curții de Apel Pitești. Sancțiunea complementară a constat în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin dispoziția nr._/18.10.2011 emisă de Șeful Serviciului Rutier V., reclamantul a fost înștiințat că i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe o perioadă de 120 zile, majorată ca urmare a faptului că nu s-a prezentat în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești să predea permisul de conducere.
Pârâtul a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, susținând că reclamantul nu s-a adresat în prealabil emitentului actului contestat, însă instanța a constatat că acesta s-a adresat Serviciului Poliției Rutiere V., solicitând anularea dispoziției nr._/18.10.2011, cerere înregistrată la data de 28.10.2011 și nesoluționată. În aceste condiții nu a fost reținută critica pârâtului privind neefectuarea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că susținerea reclamantului în sensul că obligația de a preda permisul de conducere în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești nu era reglementată în cuprinsul art.118 din O.U.G. nr.195/2002, este neîntemeiată, întrucât textul art.118 a fost modificat prin O.U.G. nr.69/2007, text intrat în vigoare începând cu data de 28 iunie 2007, adică anterior săvârșirii contravenției.
În ceea ce privește termenul de prescripție, s-a reținut că potrivit art.121 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată „executarea sancțiunii contravenționale complementare se prescrie în același termen în care se prescrie sancțiunea contravențională principală.”
O.U.G. nr.92/2003, republicată, stabilește prin art.131 alin.1 că: „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”, menționând expres la alin.2 că „termenul de prescripție prevăzut la alin.(1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.”
Concluzia care se impune este că executarea creanțelor provenind din amenzile contravenționale se prescrie în termen de 5 ani și, reținând dispozițiile art.121 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, în același termen de 5 ani se prescrie și executarea sancțiunii complementare, în speță a suspendării dreptului de a conduce.
Întrucât dispoziția nr._/18.10.2011 a fost emisă în acest termen legal de 5 ani, nu se poate reține faptul că s-ar fi prescris dreptul de a cere executarea acestei măsuri complementare.
Potrivit dispozițiilor art.118 alin.(4) O.U.G. nr.195/2002, republicată, „în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere”, iar alin.(5) dispune că „neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin.(4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce”.
Verificând cazierului auto depus la dosar (f.44), instanța a constatat că petentului i s-a ridicat permisul de conducere după săvârșirea contravenției și i s-a restituit la data de 15 august 2007 conform certificatului de grefă în dosarul nr._, având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.
Întrucât reclamantul a executat o parte din sancțiunea complementară anterior emiterii dispoziției nr._/18.10.2011 și înainte de suspendarea executării întemeiată pe dispozițiile art.118 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, a sesizat instanța de judecată, nu mai poate fi obligat la executarea sancțiunii în totalitatea ei.
Prin procesul-verbal de contravenție a fost aplicată sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, majorată cu 30 de zile, din care petentul a executat parțial, executarea care nu poate fi ignorată. Prin emiterea dispoziției nr._/18.10.2011 pentru încă 120 de zile se depășește limita sancțiunii aplicate.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat nelegală dispoziția nr._/18.10.2011 emisă de Șeful Serviciului Rutier V., considerent pentru care a admis contestația și a anulat actul contestat.
Împotriva sentinței nr.4211/6 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V. care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că în mod eronat prima instanță a admis plângerea petentului pe motivul că acesta a executat o parte din sancțiunea complementară anterior emiterii Dispoziției nr._ din 18.10.2011, astfel că nu mai poate fi obligat la executarea sancțiunii în totalitatea ei.
Totodată s-a menționat că petentului D. G. A. i-a fost suspendat dreptul de a conduce, întrucât a fost depistat circulând sub influența băuturilor alcoolice, drept pentru care legea prevede măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
De asemenea, s-a precizat că în aceeași zi de 03.07.2007, când i-a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, petentul a formulat plângere contravențională împotriva acestui act și a solicitat prelungirea dovezii de circulație pentru 30 de zile, respectiv până la data de 02.08.2007 inclusiv.
În data de 15.08.2007, contestatorul s-a prezentat la Serviciul Rutier cu certificatul de grefă nr._, restituindu-i-se permisul de conducere până la soluționarea plângerii de către Judecătoria Râmnicu V.. Tribunalul V. a soluționat definitiv plângerea contravențională prin respingerea acesteia în data de 18.09.2008, iar în luna octombrie 2011, când organele de poliție au luat cunoștință de dispozitivul hotărârii, au întocmit Dispoziția nr._ din 18.10.2011, dispunând măsura suspendării dreptului de a conduce a petentului pe o perioadă de 90 de zile (pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice) la care s-au mai adăugat încă 30 de zile, deoarece contestatorul nu a predat permisul de conducere în 15 zile, așa cum menționează prevederile art.118 alin.4 și 5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
Se consideră de către recurent, că simplul fapt că petentul și-a prelungit dovada de circulație cu 30 de zile din 03.07.2007 până în 02.08.2007, iar faptul că ulterior nu și-a mai prelungit-o, nu are nici o relevanță, întrucât acesta a avut dreptul de a conduce totdeauna începând cu 03.07.2007, data formulării contestației și până la soluționarea irevocabilă a dosarului, la data de 18.09.2008.
În concluzie, recurentul consideră că petentul nu a stat în suspendare absolut deloc până la soluționarea dosarului și în mod greșit instanța de fond a reținut o asemenea perioadă.
Având în vedere cele expuse mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii și menținerea Dispoziției nr._ din 18.10.2011, ca fiind temeinică și legal întocmită.
Recurentul Inspectoratul de Poliție Județean V. a solicitat judecarea în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant D. G. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță, în raport de înscrisul de la fila 44 din dosarul de fond, depus chiar de recurent și anume cazier auto al petentului, s-a reținut faptul că permisul de conducere i-a fost ridicat acestuia ca urmare a aplicării sancțiunii și i s-a restituit la data de 15 august 2007, când a depus certificatul de grefă, astfel că până atunci acesta a efectuat o parte din perioada dispusă ca sancțiune complementară.
Curtea nu poate reține motivarea recurentului că suspendarea a operat de drept, având în vedere că pentru a-i fi restituit permisul de conducere, reclamantul a depus certificatul de grefă din care a rezultat faptul că a formulat plângere contravențională.
Din cazierul auto rezultă și faptul că petentul s-a prezentat la sediul pârâtului și a susținut testul de verificare a cunoștințelor de legislație rutieră, la care a fost admis și prin urmare, perioada de suspendare a permisului trebuia redusă cu 30 de zile.
Totodată, în același înscris sus-citat există mențiunea că în perioada 03.11.-04.12.2011 acesta a mai efectuat o parte din perioada de suspendare.
Nu este dovedit faptul că petentul ar fi condus în continuare autoturismul pe perioada în care a avut permisul suspendat, aceasta fiind o simplă afirmație care nu poate fi luată în considerație.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a reținut că petentul a executat parțial din sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, majorată cu 30 de zile și această parte nu poate fi ignorată, întrucât ar conduce la depășirea limitei sancțiunii aplicate.
În concluzie, Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, constatând în raport de probele coroborate, o corectă situație de fapt și de drept.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean V. împotriva sentinței nr.4211/6 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., cu sediul în Râmnicu V., Calea lui T., nr.95, județ V., împotriva sentinței nr.4211 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind D. G. A., domiciliat în Băile Olănești, ., nr.65, județ V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, G. C. | Judecător, S. U. |
Grefier, P. M. |
Red.D.R.
Tehnored.V.S.
Ex.2/18.03.2013.
Jud.fond: D.V..
| ← Pretentii. Decizia nr. 240/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2138/2013.... → |
|---|
