Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2138/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2138/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1294/90/2010
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2138/R-cont
Ședința publică din 07 Iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
Judecător: I. B.
Judecător: A. A. T.
Grefier: M. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, repunerea pe rol a recursului declarat de contestatoarea . SRL, cu sediul în Horezu, ., ., ., reprezentată prin P. S. cu domiciliul în ., împotriva sentinței nr.465 din 22 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul V. – secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimați fiind C. EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI București, cu sediul în București, ..1, sector 4 și C. EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI V., cu sediul în Rm.V., ..59, județul V., pentru constatarea din oficiu a perimării.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederează instanței că a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedură, procesul fiind suspendat la data de 20 aprilie 2012 și că, potrivit referatului întocmit de compartimentul arhivă, la data de 21 mai 2013 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 7.04.2010, pe rolul Tribunalului V., S.C. C. E. P. S.R.L. Horezu, prin reprezentanta sa P. S., a solicitat în contradictoriu cu CECCAR București și CECCAR Filiala V. anularea Hotărârii nr.1/26.02.2010, emisă de intimata CECCAR filiala V. - comisia de disciplină, obligarea intimatelor la despăgubiri pe perioada suspendării activității, începând cu 2.04.2010, având ca reper veniturile obținute în aceeași perioadă în anul 2009, cu aplicarea indicelui de inflație, precum și obligarea intimatelor la plata salariilor foștilor angajați ai S.C. C. E. P. S.R.L. Horezu.
În motivarea contestației s-a arătat faptul că prin hotărârea nr. 1/26.02.2010, emisă de CECCAR filiala V. - comisia de disciplină, s-a dispus suspendarea dreptului de exercitare a profesiei contestatoarei, până la plata efectivă, dar nu mai puțin de 3 luni și nici mai mult de 1 an, ca urmare a neachitării cotizației fixe anuale, hotărârea fiind nelegala si netemeinică, deoarece cotizația fixă nu este prevăzută de O.G. nr.65/1994, aceasta reglementând doar cotizațiile membrilor stabilite pe transe de venituri, iar pe de altă parte O.G. nr.65/1994 precum și Legea nr.31/1990, nu prevăd sancțiuni disciplinare pentru societățile comerciale-persoane juridice, ca urmare a neplății cotizației profesionale fixe.
A mai arătat contestatoarea că metodologia de stabilire a cotizațiilor de membru aprobata prin hotărârea Conferinței Naționale a CECCAR, este nelegala deoarece împiedică desfășurarea activității sale, cotizația variabila depășind 10% din veniturile firmei in anul 2006 și înregistrând sume importante în anii 2007, 2008 și 2009, iar stabilirea unor cotizații de către intimate, independent de voința persoanelor fizice, experți contabili și contabili autorizați, precum și de voința societăților de contabilitate si expertiza contabilă.
Metodologia de stabilire a cotizațiilor profesionale, pentru membrii CECCAR este neconstituțională, contravenind prevederilor art.9 și 53 din Constituția României precum și art.40,41 și 56 alin 3 din Constituția României.
In dovedirea acesteia contestatoarea prin reprezentantul sau a depus la dosar hotărârea contestata, dovada efectuării procedurii prealabile și sentința nr.203/C./15.03.2006, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr.1863/C./2005.
Intimata CECCAR București a formulat întâmpinare invocând excepția prematurității introducerii contestației, deoarece contestatoarea nu a așteptat soluționarea plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a CECCAR V., deoarece aceasta nu are personalitate juridică, solicitând admiterea excepțiilor, iar în situația nereținerii acestora a solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate a metodologiei de stabilire a cotizațiilor de membru în raport de dispozițiile Constituției României, invocate de contestatoare, nefiind incidente in cauza și respectiv respingerea contestației ca neîntemeiată, deoarece in conformitate cu metodologia de stabilire a cotizațiilor de membru, aprobată prin hotărârea nr.01/49/31.03.2001 a conferinței naționale a experților contabili și contabililor autorizați din România, cotizațiile profesionale sunt cotizații în sumă fixa și cotizații variabile si se stabilesc de Conferința Națională la propunerea Consiliului Superior al Corpului, cuantumurile cotizațiilor profesionale fiind stabilite prin hotărârea nr. 03/51/23.03.2003 a Conferinței Naționale, iar obligația achitării cotizațiilor profesionale revine tuturor membrilor corpului, nerespectarea acesteia constituind abatere disciplinara, potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare a Comisiilor de Disciplină, sancțiunile disciplinare aplicându-se membrilor corpului în calitate de experți contabili, sau contabili autorizați, indiferent de forma sub care își exercita profesia, respectiv, ca persoana fizica autorizata sau printr-o societate comerciala de profil, in conformitate cu prevederile pct. 145 din regulamentul de organizare și funcționarea a CECCAR.
Prin sentința nr.465/22 februarie 2011, Tribunalul V. a respins excepția autorității de lucru judecat invocata de contestatoarea S.C. C. E. P. S.R.L. Horezu, prin reprezentantul său P. S. și a respins contestația formulată de contestatoarea S.C. C. E. P. S.R.L., reprezentată prin P. S. în calitate de asociat unic, împotriva hotărârii nr.1/26.02.2010, emisa de intimata CECCAR filiala V. - Comisia de Disciplina, în contradictoriu cu aceasta și intimatul C. Experților Contabili și Contabililor Autorizați București și cererea privind despăgubirile materiale.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocata de contestatoare prin reprezentantul sau, nu este întemeiată dat fiind faptul ca prin sentința nr.203/C./15.03.2006, pronunțată de Tribunalul V., s-a soluționat o cerere cu un alt obiect bazat pe o alta cauza, neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauza, prevăzută de art.1201 Cod Civil, potrivit căruia este lucru judecat, atunci când a doua cerere judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate, iar pe de alta parte sentința menționată a fost modificata în tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, potrivit Deciziei nr.377/19.05.2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr._ .
Tribunalul a reținut că S.C. C. E. P. S.R.L. Horezu, județul V., este membră a CECCAR, acesta din urmă desfășurându-și activitatea în baza O.G. nr.65/1994, republicată, iar prin Hotărârea nr.1/26.02.2010, emisă de intimata CECCAR filiala V. - comisia de disciplina, contestatoarea a fost sancționată cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei, până la plata efectiva, dar nu mai puțin de 3 luni și nici mai mult de 1 an, aceasta ca urmare a faptului ca nu a achitat cotizația fixa de cate 880 lei anual, pe anii 2007, 2008 și 2009.
Împotriva hotărârii respective, contestatoarea a formulat plângere la Comisia Superioara de Disciplina de pe lângă Consiliul Superior al CECCAR, care nu a dat nici un răspuns nici pana in prezent astfel ca, contestația nu este prematură, iar CECCAR filiala V., chiar daca nu are personalitatea juridică, fiind emitenta actului contestat, poate sta în proces alături de CECCAR București.
A reținut instanța că în calitatea de membru al CECCAR, reclamanta datorează pe lângă cotizația variabilă și cotizația fixă în baza Regulamentului de Organizare și Funcționarea a CECCAR pct. 145 potrivit căruia „cotizațiile profesionale anuale, datorate de membrii corpului, persoane fizice și juridice sunt fixe și variabile, pe tranșe de venit, fiind stabilite anual de Conferința Națională, pe baza metodologiei aprobate de Consiliul Superior. Condițiile și termenele de achitare a cotizațiilor se stabilesc prin normele de acordare a vizei anuale pentru exercitarea profesiei aprobate de Consiliul Superior”.
Metodologia de stabilire a cotizațiilor de membru a fost aprobata prin hotărârea nr./49 a Conferinței Naționale din 13 martie 2001, iar cuantumurile cotizațiilor profesionale au fost stabilite prin hotărârea nr.3/51 din 23 martie 2003 a Conferinței Naționale a CECCAR.
Obligarea achitării cotizațiilor revine tuturor membrilor Corpului, iar nerespectarea acestei obligații constituie abatere disciplinară în conformitate cu prevederile Regulamentului de Organizare si Funcționare a Comisiilor de Disciplină, iar potrivit punctului 122 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a CECCAR, neplata cotizației profesionale la termenele stabilite în cursul unui an calendaristic se sancționează cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei până la plata efectivă, dar nu mai puțin de 3 luni și nici mai mult de 1 an.
Tribunalul a reținut că Hotărârea nr.1/26.02.2010, a fost corect emisă de CECCAR filiala V., în conformitate cu pct. 117 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Corpului Experților Contabili Autorizați din România, potrivit căruia “comisia de disciplină este competentă să sancționeze abaterile disciplinare săvârșite de experții contabili și contabilii autorizați, membrii ai filialei …”, atribuție prevăzută de art.36 alin 1 din O.G. nr.65/1994, astfel că hotărârea atacata este legala si temeinică, neexistând nici un motiv de anulare a acesteia.
Cererea contestatoarei cu privire la despăgubirile materiale a fost respinsă, deoarece contestatoarea a desfăcut contractele individuale de muncă a angajaților, în urma emiterii hotărârii de sancționare de către CECCAR filiala V., din vina sa, deoarece suspendarea activității contestatoarei nu s-a aplicat, întrucât potrivit pct. 34 alin 2 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Comisiilor de Disciplină a CECCAR, contestarea hotărârii Comisiei de Disciplină suspenda executarea acesteia pana la pronunțarea hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină. Or, aceasta nu s-a pronunțat în vederea soluționării plângerii împotriva hotărârii emise de către CECCAR filiala V..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. C. E. P. S.R.L. solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare, deoarece instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, judecata fiind realizată fără ca Statutul CECCAR să fie prezentat instanței, precum și fără a se cerceta excepția de nelegalitate a metodologiei de stabilire a cotizațiilor fixe și profesionale.
Se susține că S.C. C. E. P. S.R.L. a achitat cotizația variabilă pe anii_ prin aplicarea procentului de 1,2% din veniturile obținute din profesie, iar cotizația fixă nu a fost achitată, deoarece nu este stipulată în niciun articol de lege.
La 6 mai 2005, CECCAR Filiala V. a emis o hotărâre de sancționare a S.C. C. E. P. S.R.L., dispunând suspendarea dreptului de exercitare a profesiei până la plata efectivă a cotizației fixe, iar prin acțiunea înregistrată sub nr.1863/2005, în care a fost pronunțată sentința nr.203/15 martie 2006, Tribunalul V. a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.2/6 mai 2005, emisă de CECCAR V., reținând că metodologia de stabilire a cotizațiilor de membru prin care s-a stabilit că cotizațiile în sumă fixă și variabilă este nelegală, depășind competențele prevăzute de O.G. nr.65/1994.
Din anul 2006 și până la 26.02.2010, deși recurenta nu a achitat cotizația fixă, intimatele nu au emis nici o hotărâre de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei până la plata efectivă a cotizației fixe, abia la 26.02.2010 fiind emisă hotărârea atacată în prezenta cauză.
Se susține că CECCAR V. nu are calitate de subiect autonom de drept, nu are personalitate juridică, nu are exercițiul drepturilor procedurale, iar actele comisiei de disciplină de pe lângă aceasta sunt lovite de nulitate, față de art.43 pct.3 Cod procedură civilă.
Se arată că reclamanta a formulat plângeri prealabile adresate celor două instituții în care a invocat nelegalitatea perceperii cotizației fixe.
Dosarul de față nu s-a putut soluționa, deoarece în încheierile de ședință instanța a atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, omițând cu știință să insereze date și împrejurări, astfel că au fost formulate cereri de recuzare.
La 30 noiembrie 2010, recurenta a arătat că solicită suspendarea dosarului nr._ până la soluționarea tuturor recursurilor formulate la încheierile de ședință din 7 septembrie, 5 octombrie, 8 octombrie, 29 octombrie, 2 noiembrie, 16 noiembrie, 30 noiembrie 2010. Instanța a suspendat judecarea cauzei potrivit art.242 pct.1 Cod procedură civilă, fără a face referire la faptul că reclamanta a depus concluzii scrise, cerând ca suspendarea să se facă în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Recursurile exercitate împotriva încheierilor menționate au fost înaintate instanțelor competente, reclamanta solicitând înmânarea copiei de pe încheierea de ședință din 22 februarie 2011, cerere refuzată care a determinat formularea de plângeri prealabile la Tribunalul V..
În motivarea recursului reclamanta susține că metodologia de stabilire a cotizației fixe, care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.1/2010, prin care S.C. C. E. P. S.R.L. a fost sancționată cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei, este un act unilateral care interesează ordinea publică și bunele moravuri, care produce o îngrădire reclamantei în privința dreptului său de a dispune liber de bunurile sale.
Art.37 din Legea nr.65/1994, face referire doar la existența unei cotizații variabile, iar nu la una fixă și totodată art.17 din O.G. nr.65/1994 face referire numai la sancțiunile disciplinare ce se aplică persoanelor fizice, iar nu persoanelor juridice.
Ca atare, corect prin sentința nr.203/15 martie 2006, s-a reținut că metodologia de stabilire a cotizațiilor este nelegală, depășind competențele prevăzute de O.G. nr.65/1994.
Se arată că metodologia de stabilire a cotizațiilor fixe prin Hotărârea nr.1/49/31.03.2009 a Conferinței Naționale a CECCAR reprezintă un act dolosiv, metodologia de stabilire a cotizației fixe și variabile fiind susținută de însăși organele Ministerului de Justiție, de vreme ce art.29 din O.G. nr.65/1994 stipulează că „Organizarea și funcționarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați se stabilesc prin Regulamentul aprobat de Conferința națională, cu avizul Ministerului Economiei și Finanțelor și al Ministerului Justiției”.
Fără această hotărâre reclamanta nu ar fi fost obligată la achitarea cotizației fixe, Legea nr.246/2005 făcând referire la asociații și fundații care își desfășoară activitatea ca organizații profesionale.
Republicarea Ordonanței nr.65/2008 a fost folosită de CECCAR pentru a stabili cotizația fixă, creându-se premisele sustragerii acesteia de sub influența Legii nr.246/2005.
CECCAR a invocat în mod viclean că stabilirea cotizației fixe s-a făcut înainte de . O.G. nr.65/1994, când în vigoare era Legea nr.42/1995 de aprobare a ordonanței, fiind incidente prevederile art.90 Cod civil.
Art.150 din Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați (Sibiu 26 martie 2005) vorbește despre cotizații profesionale anuale, variabile pe tranșe de venit, iar legea dispune numai pentru viitor, astfel că nu se poate reține argumentul instanței de fond care arată că Hotărârea nr.1/26.02.2010 a fost emisă în conformitate cu pct.117 din Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili. Acest punct nu face vorbire despre comisia de disciplină și competența sa de a sancționa abaterile săvârșite de experți.
Art.6 din Regulamentul menționat prevede întrunirea anuală a conferinței naționale, astfel că CECCAR trebuia să înfățișeze instanței hotărârile și regulamentele de organizare a CECCAR, adoptate după anul 2008.
Se arată că sentința nr.465/2011 este nelegală, deoarece nu ține seama de art.9 din Constituția României, necunoașterea Statutului CECCAR echivalând cu necunoașterea legii.
De asemenea, instanța nu a ținut seama de faptul că reclamanta a sesizat-o cu privire la producerea incidentelor în administrarea probelor, formulând recursuri la aceste încheieri, nedispunând suspendarea cauzei, deși instanța nu soluționase recursul la încheierea din 8 februarie 2011.
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate cu privire la metodologia de stabilire a cotizației fixe prin Hotărâre nr.1/49/31.03.2009 a Conferinței Naționale a CECCAR, ridicată în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.56 alin.3 din Constituția României orice alte contribuții financiare sunt interzise în afara celor stabilite de lege, în situații excepționale.
CECCAR a stabilit, independent de voința membrilor, cotizația în discuție, Hotărârea nr._ fiind neconstituțională.
De asemenea Hotărârea nr._ încalcă prevederile art.40 din Constituție, cu privire la asociere și art.5 pct.2 din Legea nr.246/2005, respectiv art.41 alin.2 din Constituție.
Hotărârea instanței nu este legală, deoarece nu ține seama de sentința nr.203/15 martie 2006, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr.1863/2005, care se impune cu autoritate de lucru judecat în dosarul de față.
Instanța nu a consemnat că la începutul ședinței de judecată din 22.02.2011 a depus o plângere prealabilă pe 9 pagini, din care rezultă modul defectuos de soluționare a dosarului nr._ .
Greșit instanța reține că CECCAR Filiala V., deși nu are personalitate juridică, poate sta în judecată alături de CECCAR București.
Se face mențiune în recurs despre depunerea de dovezi în susținere, respectiv sentința nr.203/2006, Statutul CECCAR, care însă nu însoțesc cererea de recurs.
La data de 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea cauzei, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa părților și având în vedere faptul că nicio parte nu a solicitat judecata în lipsă.
Din verificarea actelor de la dosar, rezultă că ultimul act de procedură făcut în vederea judecării pricinii a fost îndeplinit la data de 20 aprilie 2012.
De la această dată, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an.
În conformitate cu disp. art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art.252 alin.1 Cod procedură civilă perimarea se poate constata și din oficiu.
În cauză sunt incidente aceste dispoziții legale, urmând ca în baza art. 248 și 252 Cod procedură civilă, recursul de față să se constate perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUME LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de contestatoarea . SRL, cu sediul în Horezu, ., ., ., reprezentată prin P. S. cu domiciliul în ., împotriva sentinței nr.465 din 22 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul V. - secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimați fiind C. EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI București, cu sediul în București, ..1, sector 4 și C. EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI V., cu sediul în Rm.V., ..59, județul V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, M. B. |
Tehnored.M.B.
2 ex/ 19.06.2013
Jud. fond A.G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 537/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2863/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
