Despăgubire. Decizia nr. 2004/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2004/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 6098/90/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2004/R-C.
Ședința publică din 05 Iunie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. - președinte secție
C. G. N.- judecător
D. R. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1332 din data de 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. Secția aI-a Civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții G. M., domiciliat în Râmnicu V., ., ., . și P. G. M., domiciliată în Bujoreni, ..43, județul V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat O. P. pentru intimații reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin departamentul registratură la data de 3 iunie 2013 note de ședință formulate de recurenta pârâtă.
Apărătorul intimaților reclamanți precizează că nu mai are de formulat nici o cerere.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției invocată de recurentă în motivele de recurs privind prematuritatea introducerii acțiunii, asupra modului în care este întocmit dispozitivul pe scurt al hotărârii cât și asupra recursului.
Apărătorul intimaților reclamanți având cuvântul asupra excepției privind prematuritatea introducerii acțiunii, precizează faptul că nu este o situație de ordine publică care ar putea fi invocată la acest moment, solicitând respingerea acestei excepții. În ceea ce privește recursul solicită respingerea acestuia și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea formulată la data de 30 iulie 2012, reclamanții G. M. și P.-G. M. au chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a fi obligată să le restituie cota de 5/8 din sumele de 828.394 lei, respectiv de 951.527 lei, sume la care sunt îndreptățiți în condițiile Legii nr.290/2003 și în temeiul hotărârilor nr.86 și 87 din 28 decembrie 2007, emisă de Comisia Județeană V. de aplicare a acestui act normativ.
Prin sentința civilă nr.1332/2012, Tribunalul V. a admis acțiunea, așa cum a fost precizată la fila 1 și a obligat pe pârâtă să achite reclamanților cota de 5/8 din sumele de 828.394 lei și, respectiv de 951.527 lei, acordate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr.290/2003, actualizate cu indicele de inflație din momentul scadenței plății sumelor și până la data plății efective a acestora, după cum urmează: 828.394 + 951.527 = 1.779.921 x 5/8 = 1.112.450,63 lei (totalul drepturilor reclamanților), sumă care urmează să fie stabilită diferențiat, astfel: pentru reclamantul G. M. – cota de 2/8, respectiv 447.980,25 lei și pentru P.-G. M. – cota de 3/8, respectiv 667.470,38 lei.
Hotărârea a fost pronunțată de Secția I-a civilă și în considerentele sale s-a reținut neîndeplinirea de către pârâtă a obligației ce decurge din dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003, raportat la faptul că prin hotărârile nr.86 și 87 din 2007, reclamanților le-a fost recunoscut dreptul pentru bunurile deținute de autorii lor în județul Tighina - Basarabia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a arătat următoarele:
- potrivit H.G. nr.1120/2006, plata sumelor datorate beneficiarilor Legii nr.290/2003 se face în limita sumelor aprobate anual cu această destinație de la bugetul de stat, sume care nu au permis achitarea tuturor despăgubirilor acordate;
- stabilirea unui termen rezonabil de soluționare a pretențiilor formulate, trebuie să se facă ținându-se seama și de disponibilitățile bănești ale statului, permițându-se astfel limitări și eșalonări la plată;
- în ceea ce privește actualizarea, aceasta trebuie făcută pentru fiecare tranșă distinct înainte de data scadenței.
Prin notele de ședință din 3 iunie 2013, pârâta a invocat și excepția de prematuritate, față de dispozițiile O.U.G. nr.10/2013.
Examinând criticile formulate se apreciază că se impune admiterea recursului pentru un aspect de ordine publică ridicat din oficiu de către instanță și care se impune a fi analizat cu prioritate.
Această prioritate va fi reținută și în raport de excepția de prematuritate, care presupune analiza naturii sale de ordine publică, dat fiind că a fost invocată în afara termenului de recurs, dar și analiza eventualei incidențe în cauză a prevederilor art.110 din Codul de procedură civilă.
Aspectul de ordine publică invocat de instanță este reprezentat de nesocotirea dispozițiilor art.258 din Codul de procedură civilă, text care impune completului să întocmească cu ocazia pronunțării dispozitivul pe scurt al hotărârii.
Trimiterea textului la o formulare succintă a acestui dispozitiv, nu oferă instanței posibilitatea să excludă elementele esențiale ale hotărârii sale, limitându-se numai la a preciza dacă se admite sau respinge acțiunea.
Această cerință reprezintă o garanție a respectării și a prevederilor alin.3 din text, care nu permit judecătorului să intervină asupra părerii sale.
În cauză, judecătorul a notat în minută „Admite acț.așa cum a fost precizată la fila 1 dosar. Cu recurs.”, pentru ca ulterior cu ocazia redactării sentinței să stabilească obligațiile ce revin pârâtei și drepturile cuvenite reclamanților.
O astfel de modalitate de întocmire a dispozitivului pe scurt al hotărârii, încalcă dispozițiile legale precitate și se apreciază că sancțiunea este nulitatea hotărârii, care în condițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, poate fi invocată din oficiu de către instanță.
Față de o astfel de concluzie, urmează să fie admis recursul și în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
În ceea ce privește instanța căreia îi va fi trimisă pricina, textul permite ca aceasta să fie o alta decât cea care a pronunțat hotărârea și el se impune astfel a fi aplicat în cauză.
Statuarea este determinată de dispozițiile art.8 alin.5 din Legea nr.290/2003, dispoziții potrivit cărora: „Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare”
Este adevărat că textul se referă numai la cenzura actelor administrative emise de autoritate, însă, pe de o parte pentru unicitatea procedurii, iar pe de altă parte, pentru că în cauzele de natura celei de față se discută tocmai executarea acelor acte, respectiv plata sumelor deja stabilite se apreciază că și acestea se supun Legii nr.554/2004, inclusiv sub aspectul competenței.
Urmează așadar, ca pricina să fie trimisă spre rejudecare Tribunalului V., Secției a II-a civile-Complet de contencios administrativ.
Față de toate acestea se apreciază că au devenit inutile analiza excepției de prematuritate și verificarea susținerilor de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1332 din data de 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. - Secția a I-a Civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții G. M., domiciliat în Râmnicu V., ., ., . și P. G. M., domiciliată în Bujoreni, ..43, județul V..
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul V. – Secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. R. |
Grefier, M. M. |
Red.G.C./21.06.2013
EM/GM/4 ex.
Jud.fond L.M.-C.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2492/2013. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 1322/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
