Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 2078/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic D. D. pentru recurentul - intimat, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului pe fond.

Consilier - juridic D. D., având cuvântul pentru recurentul - intimat, arată că cererea formulată de expertul V. M. este o cerere de completare a sentinței civile nr. 2801/10.07.2012, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, care trebuia depusă la instanța de fond în termen de 15 zile, calculate de la pronunțarea sentinței nr.2801/2012. Arată că cererea formulată este tardivă.

Pe fond, solicită admiterea recursului formulat, modificarea în totalitate a încheierii pronunțată de Tribunalul V. la data de 15.11.2012. Depune la dosar concluzii scrise și adresa datată 04.12.2012, emisă de Tribunalul V., în dosarul nr._ .

CURTEA

Deliberând, asupra recursului de față, constată că:

Prin cererea înregistrată la 26 octombrie 2012, petentul V. M. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă nr.2801 din 10 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă în dosarul nr._, în sensul obligării intimatului S. Județean de Urgență V. la plata sumei de 2.450 lei, reprezentând diferență onorariu de expert rămas neplătit.

Petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.281 alin.1 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii petentul a arătat că, la data de 20 octombrie 2011 a fost desemnat expert tehnic, stabilindu-se onorariul provizoriu pentru efectuarea lucrării suma de 300 lei.

La data de 12 martie 2012, acesta a depus la dosar expertiza tehnică însoțită de devizul pentru onorariul cuvenit totalizând 2.725 lei, din care s-a achitat doar onorariul provizoriu în sumă de 300 lei.

Ulterior, la data de 30 mai 2012, expertul a răspuns la obiecțiunile formulate, revenind, totodată, cu cerere de achitare a diferenței de onorariu, diferență pe care judecătorul fondului a omis să o acorde acestuia.

Tribunalul V., prin încheierea camerei de consiliu din 15 noiembrie 2012 a admis cererea petentului, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința nr.2801/2012 în sensul că a inserat în considerente și în dispozitiv obligarea pârâtului S. Județean de Urgență V. la plata sumei de 2.425 lei onorariu expert tehnic.

Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut că, într-adevăr, la fila 110 din dosar expertul a depus situația centralizată a sumelor reprezentând onorariu expertiză, sumă neacordată acestuia la finalul dezbaterilor.

Prin urmare, s-a apreciat că solicitarea expertului este justificată, urmând a fi obligat pârâtul la plata sumei de 2.425 lei cu acest titlu.

Totodată, s-a arătat că expertiza s-a încuviințat chiar la cererea pârâtului, în ședința publică din 8 septembrie 2011 (fila 8 dosar), astfel că pârâtul trebuie să plătească contravaloarea acesteia, chiar dacă lucrarea realizată nu a fost în favoarea pârâtului.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs în termen legal de către pârâtul S. Județean de Urgență V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că, în mod greșit Tribunalul V. a interpretat dispozițiile legii, calificând cererea petentului V. M. ca fiind o cerere de îndreptare a erorii materiale.

În opinia recurentului-intimat solicitarea expertului este o veritabilă cerere de completare a sentinței civile nr.2801/2012, astfel că a invocat excepția tardivității formulării acesteia în raport de dispozițiile art.281² alin.1 Cod procedură civilă prin aceea că nu a fost formulată în termen de 15 zile de la pronunțare.

Prin urmare, s-a apreciat că Tribunalul V. trebuia să pronunțe o hotărâre separată prin care să dispună completarea dispozitivului sentinței nr.2801/2012, cu suma de 2.432 lei, diferență onorariu expert, și nu o încheiere de îndreptare a erorii.

O altă critică privește faptul că prin încheierea în discuție instanța de fond a dispus obligarea recurentului-intimat la plata unei sume prin care i s-a agravat situația acestuia în propria cale de atac, sens în care s-a învederat încălcarea principiului non reformatio in pejus.

Astfel, s-a arătat că prin decizia civilă nr.1822/R-. a Curții de Apel Pitești au fost menținute numai concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul Judecătoriei Rm.V. cu nr._ de către expert P. E., astfel că nu se mai impunea obligarea și la plata sumei de 2.432 lei către petentul V. M..

În ipoteza în care totuși instanța de control va aprecia că recurentul trebuie să achite suma pretinsă de către expert s-a solicitat cenzurarea cuantumului total al sumei, întrucât se susține că lucrarea întocmită nu a fost complexă.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii tribunalului, iar pe fond respingerea cererii formulate de expert.

Recurentul a precizat că recursul de față se referă la încheierea din 15.11.2012 prin care a fost îndreptată eroarea materială a sentinței civile nr.2801/2012, întrucât în cererea introductivă s-a strecurat o eroare în privința identificării acestei încheieri.

Curtea, examinând recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, reține că acesta este fondat, dar pentru cele ce se vor expune în continuare.

Într-adevăr, potrivit art.281 alin.1 Cod procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitate și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

În cauza de față, Curtea reține că, la data de 12.03.2012, expertul numit în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ - V. M. - a depus lucrarea dispusă de către instanța de fond, însoțită de o cerere de revizuire a majorării onorariului de expert, precum și devizul justificativ al acestei solicitări (filele 72-73).

Ulterior, după formularea răspunsului la obiecțiuni, expertul a revenit asupra solicitării, învederând instanței să decidă și asupra onorariului definitiv pentru expert, în baza cererii de revizuire depusă odată cu raportul, în temeiul Ordonanței nr.2/2000 - referitoare la activitatea de expertiză judiciară (fila 149).

După închiderea dezbaterilor, prin sentința civilă nr.2801/10.07.2012, Tribunalul V. a obligat pârâtul S. Județean de Urgență V. la plata sumei de 21.614,62 lei despăgubiri (contravaloarea lucrări și penalități) precum și la suma de 3.827 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei . Rm.V., dar fără a detalia ce reprezintă această ultimă sumă.

Ca atare, în raport de acest aspect, instanța de fond în mod greșit a calificat cererea expertului ca fiind îndreptare de eroare în ceea ce privește calculul sumelor reprezentând cuantumul cheltuielilor de judecată și nu ca pe o completare întemeiată pe dispozițiile art.281² alin.1 din Codul de procedură civilă, deoarece în dispozitivul sentinței nu există o eroare de calcul pentru a fi incidente dispozițiile textului precitat, ci o omisiune întemeiată pe dispozițiile art.281² alin.3 Cod procedură civilă, potrivit căruia completarea dispozitivului se poate dispune când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor (…) experților (…), cu privire la drepturile lor.

Totodată, se reține că, îndreptarea sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281 – 281² Cod procedură civilă.

Sub acest aspect se va sublinia că, față de împrejurarea că expertul nu a fost parte în cauză, calitate în care beneficia de comunicarea sentinței, acesta a luat cunoștință de modul în care s-a pronunțat instanța la momentul la care a încercat să intre în posesia onorariului de expert pentru lucrarea efectuată în cauză, astfel că nu poate fi primită susținerea recurentului privind tardivitatea formulării cererii de către expert în termen de 15 zile de la pronunțare, potrivit reglementărilor legale invocate.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susținerea referitoare la faptul că dacă s-ar admite cererea expertului ar echivala cu încălcarea principiului non reformatio in pejus, deoarece în prezenta cauză se constată că pârâtul a fost obligat la plata despăgubirilor solicitate de reclamanta . Rm.V., astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, privind suportarea cheltuielilor de judecată de către partea care a căzut în pretenții.

Curtea reține însă ca fiind întemeiată critica recurentului-intimat vizând cuantumul însemnat al sumei pe care expertul a apreciat-o ca reprezentând echivalentul activității sale la realizarea expertizei, în primul rând față de valoarea onorariului provizoriu stabilit prin încheierea din 30 oct.2011 (300 de lei, f.61) iar în al doilea rând față de munca depusă, de complexitatea lucrării, urmând a se a se stabili onorariul la suma totală de 1000 lei, în funcție de prevederile art. 213 C.proc.civ.

Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.281 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice încheierea în sensul că va califica drept completare dispozitiv cererea petentului și va fi admisă aceasta în sensul că se va completa dispozitivul sentinței nr.2801/2012 prin stabilirea onorariului definitiv al expertului V. M. la suma de 1.000 lei, cu plata diferenței de 700 lei în sarcina pârâtului S. Județean de Urgență V..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de intimatul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ V., cu sediul în Rm. V., . nr. 201, județul V., împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 15.11.2012, pronunțată de Tribunalul V. - Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimați fiind ., cu sediul în Rm. V., .. 23, județul V. și V. M., domiciliat în C., . Roșie, ., ., județul D..

Modifică sentința de mai sus, în sensul că se califică cererea drept completare dispozitiv și se admite în sensul că se completează dispozitivul sentinței nr.2801/10.07.2012, prin aceea că stabilește onorariul expert al expertului V. M. la suma de 1.000 lei și dispune plata diferenței de 700 lei în sarcina pârâtului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red.I.B.

EM/4 ex./11.06.2013