Alte cereri. Decizia nr. 600/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 6337/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 600/R-C.
Ședința publică din 22 Februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T., judecător
Judecător I. B.
Judecător A. A. T.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, împotriva sentinței nr. 1043 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă – complet specializat de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții S. D. și S. M., ambii domiciliați în Pitești, ., ., . și pârâtul MINSTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 08.01.2013, întâmpinare formulată de intimații-reclamanți; la data de 19.02.2013, întâmpinare formulată de Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând actele dosarului și constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2011, reclamanții S. D. și S. M. au chemat în judecată pe pârâții A. N. Pentru Restituirea Proprietatilor, M. F. Publice, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 72.580,14 lei reprezentând tranșa a-II-a din totalul compensațiilor bănești ce le-au fost acordate prin Hotărârea nr.41/01.09.2006 emisă de Comisia județeană Argeș pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sumele stabilite în temeiul Legii nr.290/2003 cu caracter compensatoriu devin exigibile la data emiterii hotărârii comisiei județene, iar pârâții refuză în mod nejustificat să le plătească tranșa a-II-a din sumele stabilite.
Prin sentința nr.1043/16 mai 2012, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamanților suma de 72.580,14 lei.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța soluția, instanța a reținut că prin hotărârea nr.41/1.09.2006 a Comisiei Județene Argeș pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a fost admisă cererea reclamanților și s-a stabilit că reclamanții au dreptul la compensații în sumă totală de 120.966,89 lei, iar prima tranșă din această sumă a fost achitată.
Sumele cu caracter compensatoriu stabilite în temeiul Legii nr.290/2003, devin exigibile de la data emiterii hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Potrivit art.18 alin.4 din Legea nr.290/2003, plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr.290/2003 se face prin Direcția Economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților iar sumele acordate cu titlu de compensație, vor fi suportate de la bugetul de stat.
Reclamanții au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.544/2004, însă pârâta ANRP a refuzat plata celei de-a doua tranșe în sumă totală de 72.580,14 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii ca nefondată.
După prezentarea situației de fapt din speță, se aduc critici de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că din interpretarea art.18 al H.G. nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul statului a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Or, pentru Serviciul având ca obiect aplicarea dispozițiilor Legii nr.290/2003, în anul 2011 s-a aprobat suma de 39.635.644 lei, sumă în limita căreia se efectuează plățile.
Numărul mare de litigii aflate pe rolul instanțelor și cererile formulate de persoanele îndreptățite au determinat adoptarea unor noi soluții legislative, așa cum s-a reținut și în Hotărârea pilot A. și alții împotriva României, fiind constituit, prin decizia nr.270/3.12.2010 a Primului Ministru al României, Comitetul interministerial privind procesul de reformă a legislației și procedurilor din domeniul restituirii de proprietăți.
ANRP- CCSD a ținut seama de numărul mare de solicitări, dispunând repartiția aleatorie a cererilor pentru soluționare.
Obiectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit ca procedura de plată să țină cont de noile măsuri legislative care trebuie susținute prin măsuri administrative și financiare corelative pentru a se putea asigura finalizarea dosarelor într-un termen rezonabil.
În aceste condiții, s-a susținut că față de absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, admiterea acțiunii față de aceasta în momentul de față, reprezintă punerea în sarcina ANRP a unei obligații imposibil de realizat, de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât pe plan intern cât și în plan european.
S. D. și S. M. au formulat întâmpinare în recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei și în lipsă.
Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de S. D. și S. M., numai ANRP având calitate procesuală pasivă.
Urmare a acestei întâmpinări, față de lipsa unui recurs din partea reclamanților s-au efectuat verificări în evidența instanței, constatându-se că aceștia nu au formulat recurs, depunând la dosar numai întâmpinare.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse în recurs, dar și sub toate aspectele conform art.3041 Cod procedură civilă, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Autoarei reclamanților, S. E., i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită potrivit Legii nr.nr.290/2003, ca moștenitoare a autorilor săi V. V. și V. E., prin hotărârea nr.41/1.09.2006 a Comisiei Județene Argeș de aplicare a Legii nr.290/2003 (filele 7-8 dosar fond).
Reclamanții, S. D. și S. M., după deschiderea succesiunilor autorilor lor S. E. și S. C., la 25.07.2006, respectiv la 25.10.2006, dețin drepturile cuvenite autoarei lor în temeiul L.nr.290/2003, în cote egale, potrivit certificatului de moștenitor nr.103/3.05.2007, depus la dosarul de fond (f.12-13).
La 2.03.2011, A.N.R.P. a dispus achitarea către reclamanți a tranșei I, respectiv suma reprezentând 40% din totalul recunoscut prin hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.nr.290/2003, nr. 41/2006, rămânând de achitat cea de-a doua tranșă.
În acest context, Curtea reține că, îndrituirea reclamanților la primirea sumei menționate în hotărâre nu este contestată iar potrivit art.18 alin.5 din H.G. nr.1120/2006, pârâta avea obligația de a plăti despăgubirile acordate prin hotărârea nr.41/2006 emisă de Comisia Județeană Argeș de aplicare a Legii nr.nr.290/2003, în mod eșalonat, în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutiv.
Sub acest aspect, instanța de fond a dat interpretarea corectă textului de lege menționat, în sensul că obligația de plată stabilită în sarcina pârâtei nu a fost îndeplinită decât parțial, fiind nejustificată critica recurentei legată de faptul că plata compensațiilor bănești trebuia efectuată în limita sumelor aprobate.
Legiuitorul a stabilit ca plata compensațiilor bănești să se facă, într-adevăr, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul statului, însă atare aspect nu poate conduce la concluzia că pârâtei-debitoare nu i-au fost stabilite și alte obligații, în sensul de a lua toate măsurile pentru a asigura dimensionarea bugetului său în așa fel încât să asigure plata tranșelor stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât se cunoștea faptul că anumite persoane nu primiseră despăgubirile în temeiul unor hotărâri adoptate cu mult timp anterior, în speță în anul 2006.
Critica legată de faptul că instanța de fond nu a observat că resursele alocate, sunt insuficiente pentru acoperirea sumelor din cererile înregistrate la această instituție, nu poate constitui un motiv de înlăturare a răspunderii sale pentru faptul că nu a depus diligențele necesare îndeplinirii propriilor obligații.
Dezvoltarea recursului se referă numai la absența resurselor financiare și la volumul mare de activitate, ceea ce nu poate constitui un motiv de exonerare de la plata obligațiilor legale prin limitarea drepturilor recunoscute reclamanților, ceea ce înseamnă, desigur, o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor în accepțiunea Protocolului adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Faptul că o nouă procedură poate fi elaborată de legiuitor în materie, urmare a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauze împotriva României, nu poate reprezenta motiv de admitere a recursului, decizia învederată de pârâtă datând din anul 2010 (nr.270/3.12.2010), fără ca până la acest moment să se ia o măsură concretă.
Prin urmare, Curtea nu identifică un motiv de modificare a hotărârii, astfel că potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, împotriva sentinței nr.1043/16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă-Complet specializat de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții S. D. și S. M., ambii domiciliați în Pitești, ., ., . și pârâtul MINSTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, I. P. |
Red.A.T./26.03.2012
GM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 601/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 212/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
