Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1839/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1839/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 24497/109/2012/a1
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR.1839/R-C.
Ședința publică din 24 mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T. - judecător
I. B. - judecător
A. T. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta . SRL, cu sediul în comuna Mărăcineni, ., împotriva încheierii de ședință din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ 12, intimat fiind pârâtul P. C. MĂRĂCINENI, cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat T. L. pentru recurenta reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei potrivit chitanței nr._/24.05.2013 (fila 16) și cu timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin compartimentul arhivă, la data de 14 mai 2013, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare (fila 10).
Instanța comunică apărătorului recurentei reclamante copia întâmpinării din dosar și constatând că nu sunt alte cereri prealabile, acordă cuvântul asupra recursului, urmând a se face referire și la necompetența materială a Tribunalului Argeș față de obiectul cererii, excepție invocată de intimatul pârât prin întâmpinarea de la instanța de fond (fila 58).
Avocat T. L. având cuvântul pentru recurenta reclamantă . SRL, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, casarea încheierii de ședință din 11 ianuarie 2013, arătând că cererea de suspendare a rămas fără obiect.
Cu privire la excepția de necompetență materială, apreciază că Tribunalul Argeș este instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, motiv pentru care solicită respingerea excepției. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 29.11.2012, reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C. MĂRĂCINENI, să se dispună anularea deciziei nr.129/31.10.2012, emisă de acesta precum și suspendarea executării Adresei de înființare a popririi nr._/26.11.2012, până la soluționarea irevocabilă a contestației.
În motivarea cererii de suspendare, reclamantul a arătat că adresa de înființare a popririi a fost emisă înaintea expirării termenului legal de contestare a deciziei de impunere și îi aduce grave prejudicii financiare, punând-o în imposibilitate de a îți desfășura activitatea.
Prin încheierea din data de 11.01.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Actul administrativ se bucură de o prezumție de legalitate și este executoriu din oficiu, fără a mai fi necesară alte formalități în acest sens.
În cauză, reclamanta nu a indicat niciun motiv pentru care actul atacat este vădit nelegal ci s-a rezumat la apărări ce țin de fondul cauzei.
Cele două condiții reglementate de disp.art.14 din Legea 554/2004 se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea condiției cazului bine justificat atrage respingerea cererii de suspendare fără a mai fi necesară analizarea celei de-a doua condiții.
Împotriva încheierii din data de 11.01.2013, reclamanta . SRL a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar casarea și, pe fond, să se constate nelegalitatea ei.
A criticat încheierea pentru faptul că instanța de fond ar fi trebuit să constate că cererea de suspendare a rămas fără obiect, prin pronunțarea Sentinței civile nr. 3848/18.12.2012.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 14.05.2013, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând încheierea primei instanțe ca fiind temeinică și legală..
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Recurenta critică sentința de fond pentru faptul că instanța nu a constatat că cererea sa de suspendare a rămas fără obiect, ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 3848/18.12.2012, în dosarul_/109/2012.
Or, o atare constatare ar fi condus la aceeași soluție pe care prima instanță a pronunțat-o, și anume la respingerea cererii.
Prin urmare, ceea ce se critică sunt de fapt considerentele încheierii, în sensul că, în loc ca cererea să fie respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 C.proc.civ., ar fi trebuit ca instanța să o respingă ca rămasă fără obiect.
Curtea reține că, în sistemul fostului cod de procedură civilă, aplicabil în cauză prin raportare la data începerii procesului (art. 3 din Legea 76/2012), pentru a fi admisă, calea de atac trebuie să tindă la schimbarea dispozitivului hotărârii.
În cazul în care se tinde la schimbarea numai a considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță, cum este cazul în speța de față, soluția dată în calea de atac este respingerea acesteia și menținerea soluției din hotărârea atacată, eventual înlocuindu-se considerentele primei instanțe cu cele ale instanței de recurs.
În cauză, Curtea constată că, din certificatul de grefă depus la dosarul de fond de reclamantă (fila 94), rezultă că, prin Sentința civilă nr. 3848/18.12.2012, pronunțată în dosarul_/109/2012, s-a dispus suspendarea executării „Deciziei de impunere nr. 6201/2012 și implicit a actelor de executare silită deja efectuate până la pronunțarea instanței de judecată”.
Curtea nu împărtășește punctul de vedere al recurentei, potrivit căreia această soluție lipsea de obiect cererea de suspendare a adresei de înființare a popririi, dar nici pe aceea a tribunalului, potrivit căreia această din urmă cerere nu satisface cerința cazului bine justificat, prevăzută de art. 14 din Legea 554/2004.
În primul rând, textul de lege menționat de prima instanță nu este incident, câtă vreme suntem în cadrul unei cereri de suspendare formulată odată cu cererea de anulare a actelor administrativ fiscale, decizia de impunere și decizia de soluționare a contestației administrative, ceea ce ne plasează în câmpul de aplicare a art. 15 din legea contenciosului administrativ.
În al doilea rând, Curtea observă că o cerere de suspendare a adresei de înființare a popririi nu poate fi analizată în cadrul unei cereri ce are ca obiect acțiunea în anularea deciziei de soluționare a contestației administrative a deciziei de impunere. Ceea ce se poate suspenda în acest cadru procesual este numai actul administrativ atacat, potrivit art. 15 din Legea 554/2004 și art. 215 al. 2 din OG 92/2003, or, adresa de înființare a popririi nu are acest caracter.
Definitoriu pentru un act administrativ este, potrivit art.1 alin.1 coroborat cu art.2 lit.c din din Legea nr. 554/2004, aptitudinea de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice administrative. Or, în speță, raportul juridic de drept administrativ a luat naștere prin emiterea deciziei de impunere, iar adresa de înființare a popririi excede acestui raport, fiind un act de executare silită, emis potrivit art. 149 C.pr.fisc.
De altfel, pârâta a arătat, în dosarul de fond, prin întâmpinare, că cererea de suspendare privește un act de executare silită. Fiind de acord cu această calificare, potrivit considerentelor expuse în paragraful anterior, curtea nu consideră însă că ea ar atrage o altă competență materială de soluționare a cererii de suspendare, dată fiind modalitatea aleasă de reclamantă în ceea ce privește sesizarea instanței, dualitatea obiectului cererii deduse judecății, caracterul accesoriu al acesteia față de cererea principală de anulare a actului administrativ fiscal, având în vedere și faptul că, așa cum s-a învederat, o cerere de suspendare a actelor de executare face și obiectul unui dosar al instanței de executare.
Așadar, cum, în prezentul litigiu, cererea de suspendare nu poate fi analizată, întrucât nu privește un act administrativ unilateral, așa cum impune art. 15 din Legea 554/2004 și art. 215 al. 2 C.pr.fisc., rezultă că soluția primei instanțe, de respingere a cererii, este corectă, însă pentru alte considerente decât cele reținute în încheierea atacată și în cererea de recurs.
Dată fiind inadmisibilitatea cererii, nu se poate constata, în cadrul procesual ales, nici rămânerea fără obiect a cererii, căci aceasta ar presupune verificarea identității de obiect, sau cel puțin a existenței unei suprapuneri între cererea de suspendare din dosarul de față și cea soluționată în dosarul_/109/2012 al Tribunalului Argeș, ceea ce ar implica antamarea unor aspecte legate de fondul cererii.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 C.proc.civ. și art. 28 din Legea 554/2004, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta . SRL, cu sediul în comuna Mărăcineni, ., împotriva încheierii de ședință din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ 12, intimat fiind pârâtul P. C. MĂRĂCINENI, cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. T. |
Grefier, F. I.-G. |
Red..T.A.A.
RDH/2 ex./05.06.2013
Jud. fond: N. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3209/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
