Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1049/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1049/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 5563/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1049/R-C.
Ședința publică din 27 martie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D., judecător
G. A., judecător
I. M., judecător
P. M., grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul S. „P.” în numele și pentru membrii de sindicat T. C., N. M., SARDARESCU M., TEODORECI A., G. A., T. A., L. M., D. P., OBAGIU N., B. M., P. L., cu sediul în Câmpulung, ..127, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1081 din 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații- pârâți . MĂRĂCINENI – Ș. N. și C. L. AL C. MĂRĂCINENI, toți cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
După strigarea cauzei, s-a prezentat domnul U. F. S. pentru recurentul S. P., care depune la dosar un borderou cu înscrisuri.
CURTEA :
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 21 noiembrie 2011, reclamantul S. P., în calitate de reprezentant al membrilor săi, menționați, a chemat în judecată pe pârâții . Mărăcineni și C. L. al C. Mărăcineni, pentru a fi obligați să le plătească drepturile speciale prevăzute în contractul colectiv de muncă și actul adițional la acesta, pe perioada lor de valabilitate.
În motivare a susținut că prin contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.3323/27 aprilie 2007 și actul adițional la acesta nr.2905/19 aprilie 2010, au fost prevăzute în favoarea lor următoarele drepturi: spor pentru fidelitate și loialitate față de instituție, în funcție de vechime, spor pentru refacerea capacității de muncă, ajutorul de sărbători (C. și P.), indemnizația de hrană și contravaloarea a patru ținute, pe care angajatorul refuză nejustificat să le plătească.
Tribunalul Argeș, Secția civilă, prin sentința civilă nr.1081/21 mai 2012, a respins acțiunea reținând următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei C. Mărăcineni, județul Argeș, având calitatea de funcționari publici, iar prin contractul colectiv de muncă din data de 27 aprilie 2007, respectiv actul adițional la acesta din data de 19 aprilie 2010, s-a prevăzut să le fie acordate drepturile arătate mai sus.
Instanța a observat însă că la data încheierii actului adițional la contractul colectiv de muncă, drepturile salariale ale acestora erau reglementate prin O.U.G. nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri din domeniul bugetar.
Art.3 din acest act normativ prevede că prin contractele sau acordurile colective de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii cadru nr.330/2009.
Drepturile salariale ale persoanelor din instituțiile bugetare sunt cuprinse în salariul de bază, potrivit art.30 din Legea nr.330/2009, abrogată prin Legea nr.284/2010.
În același sens, art.9 alin.2 din Legea nr.284/2010, prevede că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază, soldele-salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Instanța a făcut trimitere și la art.37 din același act normativ, potrivit căreia prin contractele sau acordurile colective de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează acestora.
În ce privește contravaloarea celor patru ținute, a motivat că în calitate de funcționari publici, reclamanții nu au obligația să poarte uniformă în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel că solicitarea lor este neîntemeiată.
Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041 din codul de procedură civilă și au susținut în esență că, greșit le-a fost respinsă acțiunea, fără a se observa că atât contractul/acordul colectiv de muncă, cât și actul adițional la acesta sunt perfect valabile, neanulate până în prezent, însușite de către angajator, astfel că urmau să-și producă efectele și să le fie acordate drepturile prevăzute de acestea.
Reclamanții au mai susținut că . Legilor nr.330/2009 și nr.284/2010 nu este de natură a împiedica solicitarea drepturilor cuvenite potrivit convențiilor menționate, pentru perioada 2007-2009, iar în privința contravalorii celor patru ținute, li se cuvenea deopotrivă, chiar dacă nu au obligația de a purta uniformă, întrucât nu au solicitat acordarea ținutei în natură, ci echivalentul acesteia.
Neacordarea drepturilor solicitate încalcă în opinia reclamantului, dispozițiile art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind obligativitatea executării contractului colectiv de muncă și prevederile Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, precum și principiul libertății contractuale, consacrat de art.969 din Codul civil.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor cu caracter special conferite prin contractul/acordul colectiv de muncă nr.3323/27 aprilie 2007 și prelungit prin actul adițional la acesta din data de 19 aprilie 2010, membrilor săi funcționari publici, reprezentând spor pentru fidelitate și loialitate față de instituție în funcție de vechime, ajutor pentru refacerea capacității de muncă, ajutor de sărbători, indemnizația de hrană și contravaloarea a patru ținute pe an.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, nici la instanța de fond și nici în recurs, reclamanții nu au făcut dovada că prin actele menționate le-au fost acordate drepturile solicitate, întrucât nu au depus la dosar aceste înscrisuri, însă din conținutul întâmpinării aflată în dosarul de fond, purtând data de 2 mai 2012, se desprinde că drepturile respective le-au fost acordate doar în perioada anului 2011.
Așa fiind, se observă că potrivit art.30 din Legea nr.330/2009, abrogată prin Legea nr.284/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2010, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului sau după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare, corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
În altă ordine de idei, potrivit art.3 din O.U.G. nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri din sectorul bugetar, prin contractele sau acordurile colective de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care excedează prevederilor Legii cadru nr.330/2009.
În același sens, art.37 din Legea nr.284/2010 interzice prin contractele sau acordurile colective de muncă negocierea salariilor sau altor drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor acesteia.
În concluzie, rezultă că începând cu data de 1 ianuarie 2010, legea cadru de salarizare interzice negocierea unor drepturi salariale suplimentare celor prevăzute în conținutul acesteia, ceea ce înseamnă că dispozițiile din convențiile invocate nu pot fi aplicate.
Pentru perioada anterioară, așa cum s-a arătat, reclamanții nu au făcut dovada pretențiilor solicitate, cum de altfel nici pentru perioada ce a urmat, însă chiar prezentarea actelor invocate, nu-i îndreptățea la plata drepturilor respective, de care nu puteau beneficia, întrucât nu puteau negocia asupra veniturilor din fondurile statului, dispozițiile Legii nr.130/1996 invocate, fiind aplicabile salariaților cu contract individual de muncă.
În concluzie, rezultă că prin sentința pronunțată, instanța a aplicat corect legea, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul S. „P.” în numele și pentru membrii de sindicat T. C., N. M., Sardarescu M., Teodoreci A., G. A., T. A., L. M., D. P., Obagiu N., B. M., P. L., cu sediul în Câmpulung, ..127, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1081/21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții . MĂRĂCINENI - Ș. N. și C. L. AL C. MĂRĂCINENI, toți cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, P. M. |
Red.C.D./28.03.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: M.C.-E.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3147/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 46/2013.... → |
|---|
