Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2780/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2780/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 996/46/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2780/R-C.
Ședința publică din 19 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. B., judecător
Judecător C. D.
Judecător A. A. T.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea formulată de revizuienta .. B. OLĂNEȘTI, cu sediul în B. Olănești, ., județul V., privind revizuirea deciziei nr. 43/R-C. din 11 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. ORAȘULUI B. OLĂNEȘTI și ORAȘUL B. OLĂNEȘTI PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în B. Olănești, . V..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns administrator B. N. și avocat G. D. pentru revizuientă și consilier juridic E. D. E. pentru intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei, achitată conform chitanței nr._/02.04.2013 și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul revizuientei depune la dosar împuternicire avocațială, dovada timbrării cererii de revizuire și arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentanta intimaților depune delegație de reprezentare și solicită cuvântul asupra cererii de revizuire.
Față de aceste susțineri, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acesteia.
Apărătorul revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului, cu cheltuieli de judecată. În speța de față, refuzul autorității de a emite autorizația de construcție se bazează pe lipsa acordului vecinilor, însă instanța de recurs se raportează, în mod greșit, la soluția dată în dosarul_, apreciind că, față de aceasta, ar exista autoritate de lucru judecat, cu toate că în acest din urmă dosar cererea avusese în vedere o altă situație, existentă cel puțin până la data pronunțării hotărârii din dosar, la 23.02.2010. În dosarul nr._ se solicitase eliberarea autorizației, întrucât autoritatea locală refuzase acest lucru, în anul 2009, pentru lipsa acordului coproprietarilor. Actul administrativ atacat în dosarul de față este emis ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii invocate în considerente de instanța de recurs că ar atrage autoritate de lucru judecat.
Mai arată că nici în motivele de recurs nu a fost invocată soluția din dosarul nr._, ci din dosarul nr._, astfel că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată. Atât în recurs, cât și la fondul cauzei, s-a invocat autoritatea de lucru judecat, pentru că obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea autorității publice locale de a emite un act administrativ, a format obiectul ambelor dosare, astfel că nu se poate reține că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
În considerentele deciziei pronunțate, instanța de recurs nu face referire numai la autorizația de lucru judecat, ci face și o analiză în fond a acordului coproprietarilor.
În certificatul de urbanism s-a menționat necesitatea obținerii acordului coproprietarilor, chiar dacă în prevederea legală invocată de autoritate se prevede acordul vecinilor, pârâtul, însă, a apreciat că, fiind vorba de un condominium, se impunea mai mult decât acordul vecinilor.
Mai arată că motivele invocate în cererea de revizuire nu sunt fondate, se critică numai motivele care au dus instanța la admiterea recursului pârâtului, iar aspectele invocate în cuprinsul cererii nu au legătură cu motivele de revizuire,.
În replică, apărătorul revizuientei susține că soluția dată de instanța de recurs a fost întemeiată numai pe autoritatea de lucru judecat și nu pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V., Secția a II a civilă la nr._ reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâții Orașul B. Olanesti prin Primar și P. Orașului B. Olanesti solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la emiterea autorizației de construire pentru unitatea 104, ., oraș B. Olănești – demolare acoperiș și supraetajare, precum și obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la data de hotărârii judecătorești și la plata despăgubirii în cuantum de 100.000 lei pentru daunele morale și materiale pricinuite prin refuzul.
În motivarea acțiuni reclamanta a arătat că prin cererea pentru emiterea autorizației de construire a solicitat pârâților emiterea autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de demolare acoperiș și supraetajare la unitatea 104 situată în B. Olănești, ., proprietatea exclusivă a reclamantei, unitate ce reprezintă etajul 2 al imobilului situat la aceeași adresă, în care etajul 1 este unitatea 97 tot proprietatea exclusivă a reclamantei.
Reclamanta a depus toată documentația necesară inclusiv acordul notarial al proprietarului unității nr.97 în calitatea sa de unic vecin al unității nr. 104 pentru care a solicitat autorizație de construire. Deși certificatul de urbanism a fost eliberat pentru executarea de lucrări de construire atât la etajul 2 cât și la etajul 1 și parter, a solicitat autorizație numai pentru unitatea 104 respectiv pentru etajul 2 al clădirii ce îi aparține în exclusivitate, ce nu are coproprietari și are ca singur vecin etajul 1 (unitatea 97) ce constituie tot proprietatea exclusivă a sa, astfel încât apare ca nelegală și abuzivă solicitarea pârâților de a prezenta acordul notarial al coproprietarilor, fără a preciza care sunt aceștia.
Totodată, deși a făcut numeroase demersuri și a revenit de mai multe ori cu cereri și cu completări ale documentației, pârâții au refuzat și refuză în continuare să îi elibereze autorizația solicitată, motivând că nu s-a respectat certificatul de urbanism privind acordul notarial al coproprietarilor.
Reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, la care a primit răspuns negativ cu motivarea suplimentară din partea pârâților, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr.170/2010 prin care se modifică art.45 din Legea nr.7/1996.
Datorită refuzului nejustificat al pârâților în a face demersurile necesare și a elibera autorizația solicitată, refuz care i-a creat un imens prejudiciu material și moral, a solicitat ca pârâți să fie obligați atât la daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere în eliberarea autorizației solicitate, cât și la despăgubiri în cuantum de 100.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă pârâți Orașul B. Olanesti prin Primar și P. Orașului B. Olanesti, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului B. Olănești și excepția autorității de lucru judecată.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Orașului B. Olănești s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001 a administrației publice locale unitatea administrativ teritorială - orașul - este persoană juridică cu drepturi și obligații însă competența de a emite autorizația de construire revine primarului potrivit dispozițiilor art.63 alin.5 lit.„g” din același act normativ.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat pârâții au precizat că reclamanta a mai solicitat în instanță obligarea autorității publice locale la eliberarea autorizației de demolare/construire pentru imobilul în discuție (dosar nr._ ), acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr.413/23.02.2010 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Pitești în data de 28.05.2010, fiind întrunite prevederile art.1201 cod civil coroborat cu art.166 cod procedură civilă, existând identitate de obiect, părți și cauză.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Reclamanta nu deține acordul vecinilor în vederea obținerii autorizației de construcție, pentru demolarea acoperișului și reconstrucția acestuia.
Cererea de eliberare a autorizației de construcție formulată de reclamantă a fost respinsă deoarece reclamanta și ceilalți vecini au ca spații comune acoperișul și terenul pe care se află imobile și care este în indiviziune, motiv pentru care este necesar acordul celorlalți proprietari (vecini) la obținerea autorizației de construcție iar prin modificările aduse reclamanta a schimbat destinația imobilului aflat în . A, astfel că din spațiu comercial l-a transformat în unitate de cazare.
Prin sentința nr.1277/10 aprilie 2012, Tribunalul V. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașul B. Olanesti prin Primar invocată de pârâții Orașul B. Olanesti prin Primar și P. Orașului B. Olanesti, a respins acțiunea formulată de reclamanta . B. Olanesti față de pârâtul Orașul B. Olanesti prin Primar.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții Orașul B. Olanesti prin Primar și P. Orașului B. Olanesti.
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții Orașul B. Olanesti prin Primar și P. Orașului B. Olanesti, fiind obligat pârâtul P. Orașului B. Olanesti să emită autorizația de construire.
Au fost respinse cererile privind acordarea despăgubirilor.
Pârâtul P. Orașului B. Olanesti a fost obligat să plătească reclamantei . suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art. 4 din Legea nr. 50/1991 titularul dreptului de a emite autorizație de construire este primarul orașului, unitatea administrativă neavând calitate procesuală pasivă întrucât nu este subiect al raportului juridic.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, analizând considerentele sentinței nr.413/23.02.2010 a Tribunalului V., instanța a constatat că soluția instanței are ca temei de drept prevederile art. 480 Cod civil și anume consecințele ce derivă din exercitarea dreptului de proprietate comună or, cauza de față se fundamentează pe Legea nr.50/1991 legea specială și prin urmare între cele două procese nu există identitate de cauză.
Societatea reclamantă prin cererea de emiterea a autorizației de construire a solicitat primarului pârât autorizație de construire pentru demolare acoperiș unitate 104 și amenajare unitate 104, depunând documentația tehnică necesară.
Potrivit înscrisului de la fila 11 dosar pârâtul a refuzat emiterea autorizației, singurul motiv fiind acela că nu a prezentat acordul vecinilor în forma autentică, documentația tehnică fiind completă.
Din actele întocmite de ISC și Instituția Prefectului precum și din procesul verbal de cercetare la fața locului s-a reținut că reclamanta a executat lucrările pentru care solicitase autorizare.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert P. M., autorizat MLPAT, lucrările de reamenajare executate nu aduc încărcări permanente la care a fost și variabile mai mari decât încărcările la care a fost dimensionată structura, clădirea având asigurată în continuare, rezistența, stabilitatea și siguranța în exploatare.
În ceea ce privește acordul vecinilor, pct.2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr.50/1991 prevede că acest acord exprimat în formă autentică este necesar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Instanța a reținut că acest acord nu este necesar pentru că situația de fapt nu se încadrează în nicio ipoteză a textului de lege.
Potrivit raportului de expertiză rezultă că la execuția lucrărilor s-a respectat și proiectul și compartimentările din zidărie, neexistând modificări la compartimentări din proiect sau intervenții în structura clădirii, astfel că nu sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea spațiilor vecine.
Referitor la schimbarea destinației instanța a reținut că nu există o astfel de schimbare în sensul legii, toate spațiile din imobil fiind destinate comerțului. Lucrările executate de reclamantă în interesul unităților nu necesită autorizare fiind incluse în prevederile art.11 din Legea nr.50/1991 întrucât nu afectează structura de rezistență. Faptul că reclamanta a schimbat tipul de activități comerciale nu echivalează cu schimbarea destinației clădirii, fiind necesare pentru aceasta alte tipuri de autorizați nu autorizație de construire.
Prin urmare este necesară autorizație de construire numai pentru demolare acoperiș și supraetajare.
A reținut tribunalul că în condițiile în care s-a depus documentația tehnică iar acordul vecinilor nu este necesar, refuzul autorității este unul nejustificat. Lucrările fiind executate se impune . mult mai judicioasă decât demolarea lucrărilor.
Cererile în despăgubiri au fost respinse ca nefondate deoarece nu există dovezi că pârâtul va întârzia în emiterea actului administrativ iar societatea reclamantă nu a înregistrat nici un prejudiciu moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. Orașului B. Olănești solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea excepției autorității de lucru judecat, iar subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr.43/11 ianuarie 2013, Curtea de apel Pitești a admis recursul formulat de pârâtul P. Orașului B. Olănești împotriva sentinței civile nr.1277/10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul V. Secția a II-a civilă, a modificat sentința în sensul că a respins cererea, fiind obligată intimata la plata sumei de 2,15 lei cheltuieli judecată în recurs.
Pentru a pronunța soluția curtea a reținut că în litigiul anterior, ce a format obiectul dosarului nr._, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe P. Orașului B. Olănești și Consiliul Local pentru a fi obligat primarul să emită autorizație de construire pentru executarea lucrărilor de amenajare la imobilul proprietatea reclamantei situat în orașul B. Olănești, . județul V., anularea actelor premergătoare prin care s-a impus obligația obținerii acordului coproprietarilor pentru eliberarea autorizației de construire, precum și obligarea la daune cominatorii.
În cauza respectivă au formulat cerere de intervenție în interes propriu .. și .., care au susținut că nu au fost de acord cu efectuarea lucrării de modificare a spațiului comun în calitate de coproprietari asupra unor cote indivize din construcție și terenul aferent.
Prin sentința nr.413/23.02.2010, pronunțată de Tribunalul V. (filele 63-65), irevocabilă prin decizia nr.758/28.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (filele 66-68), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta .. și admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de cele două societăți menționate, reținând instanța irevocabil, că reclamanta este proprietara unui imobil situat în orașul B. Olănești, . județul V., însă acesta cuprinde și o parte proprietate comună, forțată și perpetuă, asupra cărora reclamanta este coproprietar cu alte persoane juridice, astfel că se impune acordul acestora pentru obținerea autorizației de construire. În decizia Curții de Apel, față de criticile aduse în recurs, s-a arătat că intervenientele .. și .. nu sunt vecine, ci coproprietari ai acoperișului care face obiectul lucrărilor de demolare și de ridicare a lui cu încă un etaj. Prin urmare, fiind coproprietari asupra acestei părți din imobil este necesar acordul lor, în caz contrar fiindu-le încălcat dreptul de proprietate.
S-a reținut, prin urmare, irevocabil, în acest context, că P. Orașului B. Olănești a refuzat justificat eliberarea autorizației de construire.
De asemenea, a mai reținut Curtea că acordul dat de fostul proprietar al imobilului, respectiv .. nu conferă niciun drept reclamantei și nicio obligație în privința intervenientelor, analizată ca o obligație reală propter rem.
Față de dispozițiile Codului civil anterior, Curtea a constatat că administrarea bunurilor aflate în indiviziune se face cu acordul unanim al coproprietarilor, iar nu după regula majorității, astfel că s-a analizat dacă situația juridică a părților a rămas neschimbată față de momentul la care s-a soluționat pricina anterioară, reținându-se că tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerută de art.1201 Cod civil anterior, pentru existența autorității de lucru judecat, este întrunită.
În ceea ce privește părțile care au figurat în litigiul anterior, obiectul cererilor, cauza acțiunii și respectiv constatarea necesității acordului tuturor coproprietarilor, pentru efectuarea lucrării de demolare a acoperișului și supraetajare, s-a constatat că situația din cele două dosare este aceeași, părți fiind reclamanta și pârâtul P. Orașului B. Olănești, iar faptul că în dosarul nr._, cererea a fost formulată și în contradictoriu cu Consiliul local al orașului B. Olănești, deși acesta nu are atribuții în emiterea autorizației de construire, nu are relevanță, cu atât mai mult cu cât prin sentința nr.413/23 februarie 2010, Tribunalul V. a reținut că P. localității emite autorizație de construire potrivit Legii nr.50/1991, iar nu Consiliul Local, ca legislativ local.
S-a reținut că deși prin adăugarea unui alt subiect de drept, reclamanta tinde să înlăture autoritatea de lucru judecat, determinată de identitatea părților, Orașul B. Olănești nu are atribuții în emiterea autorizației de construire, calitatea sa procesuală pasivă putând fi analizată cel mult în privința celui de-al treilea capăt de cerere, referitor la daune materiale și morale.
De asemenea, aceleași societăți comerciale .. și .. au formulat cerere de intervenție solicitând respingerea acțiunii reclamantei (filele 58-62), însă instanța a respins în principiu cererea de intervenție prin încheierea din 20 septembrie 2011 (fila 129), reținându-se inadmisibilitatea acesteia față de natura raportului juridic de drept administrativ.
Ca atare, s-a reținut că sub aspect subiectiv, cadrul procesual a fost constituit distinct față de primul litigiu, pentru a nu se putea reține integral identitatea de părți, însă în egală măsură nu se poate trece peste faptul că prin admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, cadrul procesual subiectiv a fost restrâns la persoanele implicate în procedura de emitere a autorizației de construire, astfel că asupra acestui aspect există identitate de părți.
În ce privește obiectul cererii, Curtea a constatat că reclamanta urmărește obținerea autorizației de construire pentru aceeași unitate situată în orașul B. Olănești și pentru aceeași lucrare de demolare acoperiș și supraetajare, deja efectuată, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare locală din 29.02.2012, însoțit de fotografii (filele 145-147). Situația rezultă din expertiza tehnică depusă la dosar (filele 152-156), în care s-a arătat că din examinarea construcției la fața locului rezultă că la execuție s-a respectat proiectul, iar din procesul verbal de control din 23.11.2009 (fila 52), rezultă cu certitudine că la momentul întocmirii acestuia lucrările, executate cca.90%, cuprindeau și supraetajarea și demolarea acoperișului.
În dosarul nr._, s-a solicitat emiterea autorizației de construire pentru executarea acelorași lucrări, fără ca situația de fapt prezentă să difere de cea anterioară, lipsind și în prezent acordul coproprietarilor.
Societățile comerciale interveniente și reclamanta sunt coproprietare forțate și perpetue asupra terenului aferent construcției, din care au dobândit în proprietate exclusivă, anumite părți de la .. (filele 17-18, 29-30 și 32-33 dosar fond). Din contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2154/23.12.2008, respectiv nr.105/28.01.2009, rezultă că .. și .. au dobândit din imobilul situat în orașul B. Olănești, . anumite părți din construcție și teren, în cotă parte indiviză de 46,4 mp., respectiv 33,03 mp. Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.45/15.01.2009, rezultă că reclamanta a dobândit de la aceeași societate: unitate individuală 306-C1-U9 hol casa scării, precum și teren în cotă parte indiviză de 30,6 mp., unitatea 57 parter, etaj 1, etaj 2 cu teren cotă parte indiviză de 240,36 mp., unitatea nr.97 cu teren cotă parte indiviză de 92,83 mp. și unitatea nr.104 cu teren cu cotă parte indiviză de 42,12 mp.
S-a reținut că reclamanta a dobândit o parte însemnată din imobilul construcție, însă, nu este proprietar exclusiv al acestuia și cu atât mai puțin asupra terenului, care se află în proprietate indiviză între cumpărători.
S-a mai reținut că din contractul de vânzare-cumpărare nr.45/15.01.2009, rezultă că reclamanta deține în proprietate unitățile nr.97 și 104, fără ca în descrierea acestora să fie cuprins expres acoperișul sau podul construcției.
Nici în contractele de vânzare-cumpărare ale celorlalte cumpărătoare nu se face mențiune despre pod sau acoperiș, însă este cert că la momentul dobândirii acestora construcția avea acoperiș, care se prezenta așa cum rezultă din fotografia depusă anexat procesului verbal de cercetare locală (fila 147), reclamanta solicitând ulterior emiterea certificatului de urbanism tocmai în vederea obținerii autorizației de demolare (f.35-36). Ca atare, acest spațiu reprezintă proprietate comună, forțată și perpetuă a dobânditorilor dreptului de proprietate, ca și terenul aferent construcției care este expres menționat în contractele de vânzare-cumpărare.
S-a reținut că aspectul a fost lămurit irevocabil în litigiul anterior (dosar nr._ ), nemaiputând fi pus în discuție, iar aspectele care nu intră între elementele autorității de lucru judecat, dar care susțin dezlegarea juridică a litigiului, în speță starea de coproprietate forțată și perpetuă, trebuie să se coroboreze și să respecte soluțiile pronunțate anterior, irevocabil, de către instanțele judecătorești, cum este cazul litigiului de față.
Curtea reține că, față de dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.71/2011, situația rămâne neschimbată și sub actuala reglementare (art.649 alin.1 Cod civil și art.653 Cod civil care arată că fiecare coproprietar poate folosi atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari și fără a schimba destinația clădirii).
Curtea a mai reținut că, în dosarul nr._, invocat în întâmpinare (filele 37-39 dosar fond), prin sentința nr.684/2010 a fost admisă în parte cererea reclamantei, fiind obligate pârâtele (interveniente în prezenta cauză) să-și dea acordul scris în formă autentică pentru executarea lucrărilor de amenajare la imobilul proprietatea reclamantei situat în B. Olănești, ., județul V., iar în cazul unui refuz hotărârea să țină loc de acord scris pentru efectuarea lucrărilor menționate, însă, după admiterea apelului formulat de intervenientele din prezentul dosar, împotriva sentinței nr.684/C/7 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul V., Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta .., prin decizia nr.28/4 mai 2011 a fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă în tot acțiunea, iar potrivit site-ului instanței supreme, decizia este irevocabilă.
În decizia nr.28/A-C/4 mai 2011, Curtea de Apel a reținut că demolarea acoperișului se face exclusiv în interesul reclamantei care aduce modificări importante construcției (supraetajare), de natură să încarce clădirea și să îi schimbe și aspectul exterior, astfel că pârâtele evaluând schimbările prin prisma interesului lor propriu pot să le refuze fără a fi acuzate că săvârșesc un abuz. Abuzul ar putea fi invocat în situația în care ar încălca dreptul de proprietate exclusiv al reclamantei ori în situația în care pârâtele s-ar opune nejustificat luării unor măsuri de conservare imobilului, utile tuturor proprietarilor pentru exercitarea normală a dreptului lor asupra părților comune și chiar asupra părților individuale.
S-a mai reținut că, dacă potrivit Normelor metodologice ale Legii nr.50/1991, acordul vecinilor este necesar potrivit pct.2.5.6. din conținutul cadru al documentației, atunci când se efectuează lucrări în condițiile art.27 alin.1 din Normele metodologice, a fortiori dacă asemenea lucrări se efectuează asupra spațiului aflat în proprietate comună, forțată și perpetuă, acordul coproprietarilor este necesar.
În acest context, în mod legal autoritatea pârâtă a impus obținerea acordului celorlalți coproprietari (fila 35-certificat de urbanism nr.56/11.05.2009), în condițiile art.5 alin.3 din Legea nr.50/1991, avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism fiind parte integrantă din autorizația de construire.
Sub aspectul cererii de despăgubiri nu s-a reținut autoritatea de lucru judecat, aceasta nefiind formulată anterior, însă curtea a constatat că acestea reprezintă un capăt accesoriu și determinat de capătul principal de cerere, față de care efectul autorității de lucru judecat se produce. Cauza acțiunii este aceeași cu privire la capătul de cerere prin care se solicită emiterea autorizației de construire, fiind distinctă numai în ce privește despăgubirile solicitate în prezentul demers judiciar, rezultate din atitudinea autorității pârâte.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire ., solicitând admiterea acesteia, schimbarea în tot a hotărârii și respingerea recursului ca nefondat.
Se solicită și suspendarea executării hotărârii până la soluționarea cererii de revizuire.
Se susține că potrivit art. 322 pct. 2 C.proc.civ., instanța a dat altceva decât s-a cerut, cadrul procesual a fost greșit stabilit de instanța de recurs care a conceptat pârâtul Orașul B. Olănești deși la fond cererea față de acesta a fost respinsă.
De asemenea, se reține o cu totul altă situație de fapt decât ceea ce s-a cerut și fără a se pune în discuție părților. Astfel, pârâții susțin că reclamanta nu deține acordul vecinilor dar instanța analizează acordul coproprietarilor, aspect care nu a fost invocat.
Instanța de recurs se raportează la dosarul nr._ în mod greșit, deși acesta nu a fost invocat nicăieri în motivele de recurs iar situația din cele două dosare este total diferită.
În dosarul menționat s-a discutat acordul coproprietarilor iar în prezent este vorba despre cel al vecinilor, autorizația solicitată vizând numai demolare acoperiș și supraetajare unitatea 104 vecină cu unitatea 97, ambele proprietatea exclusivă a reclamantei.
Se solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri (f.27-35).
Prin încheierea din 22 februarie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea privind suspendarea executării deciziei nr.43/R-C./11 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art.325 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni, însă în cauză nu pot fi aplicate aceste dispoziții legale, întrucât decizia nr. 43/R-C. din 11 ianuarie 2013 nu este susceptibilă de executare, față de soluția pronunțată de instanța de recurs de admitere a recursului și de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ..
Pe fondul cererii de revizuire, analizând decizia atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată că revizuirea nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art.322 pct.2 Cod procedură civilă anterior aplicabil în cauză, potrivit cu care revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Motivarea cererii de revizuire se raportează la faptul că instanța de recurs a acordat altceva decât s-a cerut, fără să pună în discuția părților acest aspect, referindu-se numai la acordul coproprietarilor deși singurul motiv de respingere a cererii de eliberarea a autorizației era dat de lipsa acordului vecinilor.
De asemenea, se susține că autoritatea de lucru judecat se analizează în raport cu soluția din dosarul nr._ deși în recurs s-a invocat altceva, respectiv decizia nr.28/AC a Curții de apel Pitești iar în motivele de recurs nu s-a invocat dosarul nr._ .
În primul rând curtea reține că decizia atacată a analizat autoritatea de lucru judecat ca excepție procesuală de fond, absolută și de ordine publică, invocată la fond (f.37-39), inclusiv în cererea de intervenție (f.58 și urm. dosar fond), respinsă de instanță, pe de o parte deoarece a constituit motiv de recurs (f.4 dosar recurs) iar pe de altă parte deoarece, în raport de natura acestei excepții ea putea fi ridicată și de instanță din oficiu.
Nu se poate susține faptul că excepția nu a fost pusă în discuție de vreme ce a constituit motiv de recurs, care a fost comunicat și față de care s-a formulat chiar întâmpinare la recurs (f.16-17 dosar recurs).
Faptul că numărul de dosar nu a mai fost indicat în cererea de recurs, nu este relevant în condițiile în care decizia pronunțată în dosarul nr._, invocată cu autoritatea de lucru judecat, se află la dosarul de fond (f.66-68).
Invocarea deciziei nr. 28/AC de către instanța de recurs nu s-a realizat în raport de autoritatea de lucru judecat ci pentru a se constata că și soluția respectivă, pronunțată în cererea de obligare a pârâtelor (interveniente în prezenta cauză) să-și dea acordul scris în formă autentică pentru executarea lucrărilor de amenajare la imobilul proprietatea reclamantei situat în B. Olănești, ., județul V., confirmă necesitatea respingerii cererii.
În al doilea rând, Curtea constată că revizuirea este o cale de atac extraordinară, ale cărei ipoteze nu pot fi extinse la alte situații decât cele la care legea se referă.
Față de dispoziția legală invocată, art. 322 pct. 2 C.proc.civ. de la 1865, revizuirea este admisibilă atunci când instanța a cărei hotărâre se atacă se pronunță asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluționând extra petita, cum este cazul soluționării în dispozitiv a unei cereri care nu a fost în realitate formulată, limitele învestirii instanței fiind depășite.
Codul se referă la pretențiile izvorâte din cererea care învestește instanța inițial: cererea de chemare în judecată, dar și din cele ulterioare: cererea reconvențională, cererea de intervenție, cererea de chemare în judecată a altor persoane, de chemare în garanție, de arătare a titularului dreptului, care adaugă cadrului procesual obiectiv sau subiectiv noi elemente, pe care instanța trebuie să le soluționeze. În virtutea disponibilității în procesul civil, lucrul cerut se află în legătură cu cererile dar și cu apărările părților, care determină obiectul și limitele procesului și care au corespondent în dispozitiv.
Ca atare, o chestiune ținând de argumentarea instanței, regăsită numai în considerente nu poate fi considerată lucru cerut.
Totodată, se constată că instanța de recurs a analizat acordul vecinilor, cerut la autorizare potrivit Normelor metodologice ale Legii nr.50/1991, pct.2.5.6. atunci când se efectuează lucrări în condițiile art.27 alin.1 din Normele metodologice, prin raportare la acesta reținându-se că a fortiori dacă asemenea lucrări se efectuează asupra spațiului aflat în proprietate comună, forțată și perpetuă, acordul coproprietarilor este necesar.
Prin urmare instanța nu s-a pronunțat asupra unei alte cereri ci a argumentat că imobilul asupra căruia s-a realizat intervenția nu este proprietate exclusivă și prin urmare, așa cum s-a reținut și în dosarul anterior, autorizarea nu este posibilă fără acordul coproprietarilor.
În ce privește cadrul procesual subiectiv se reține că acesta a fost constituit potrivit celor solicitate în fața instanței de fond, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în fața primei instanțe neatrăgând pierderea calității procesuale anterior rămânerii irevocabilă a soluției, cadrul procesual fiind constituit anterior analizării motivelor de recurs.
Prin urmare, ipoteza art.322 pct.2 Cod procedură civilă nu este îndeplinită pentru nici una dintre ipotezele invocate în cererea de revizuire.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.322 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta .. B. OLĂNEȘTI, cu sediul în ., județul V., privind revizuirea deciziei nr.43/R-C./11 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind P. ORAȘULUI B. OLĂNEȘTI și ORAȘUL B. OLĂNEȘTI prin Primar, ambii cu sediul în B. Olănești, . V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. B. | Judecător, C. D. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, I. P. |
Red.C.D./24.09.2013
GM/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1569/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1299/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
