Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 178/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 178/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 506/46/2011*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ SENTINȚA NR. 178/F-C.
Ședința publică din 18 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R. - judecător
F. I.-G. – grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în comuna Bârla, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, cu sediul în București, ..43, sector 1 și C. R. DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT 3 SUD MUNTENIA, cu sediul în Târgoviște, . nr.12, jud. Dâmbovița, rejudecare după casare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat V. A. pentru reclamanta ., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că prin decizia de casare, decizie ce se raportează la criteriul valoric, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis prezenta cauză spre competentă soluționare în primă instanță, Tribunalului Argeș – Secția contencios administrativ și fiscal. Tribunalul raportându-se la organul emitent al Notificării nr.46/2011, a considerat că instanța competentă material să soluționeze această cauză, este Curtea de Apel Pitești.
Față de toate aceste aspecte, Curtea pune în discuție părților procesuale, competența materială privind soluționarea cauzei, în raport de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și de motivarea Tribunalului Argeș.
Apărătorul reclamantei precizează că în discuție sunt acte administrative emise de autoritățile publice centrale, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
În cazul de față, precizează că reclamanta a contestat Notificarea nr.46/2011 emisă de C. R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, care așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, are calitate procesuală și este autoritate publică de interes local. În acest sens depune la dosar note scrise și Decizia nr.321/2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, ca practică judiciară (filele 10-14).
Curtea, solicită apărătorului reclamantei să precizeze dacă dispozițiile deciziei de casare sunt obligatorii, chiar dacă legea se modifică.
Apărătorul reclamantei consideră că la data pronunțării deciziei de casare, dispozițiile ei erau obligatorii, dar ulterior a intervenit modificarea legii pe parcursul soluționării cauzei. Dispozițiile deciziei de casare rămân obligatorii dacă în lege se prevede în mod expres acest aspect.
Concluzionând, apreciază că instanța competentă material să soluționeze această cauă, este Tribunalul Argeș – Secția de contencios administrativ și fiscal.
La solicitarea instanței, apărătorul reclamantei precizează că s-a creat un conflict negativ de competență, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a soluționa acest conflict.
Curtea, se retrage pentru deliberare asupra excepției privind excepția competența materială iar dacă se impune, și asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând, asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2011 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) și C. R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia (CRPDRP) solicitând instanței să dispună anularea Notificării nr.46/31.01.2011, privind confirmarea plății aferente tranșei a III-a din Contractul de finanțare intervenit între părți, anularea măsurii de respingere la plată a sumei de 215.843,50 lei reprezentând contravaloare linie semințe, anularea măsurii privind reducerea sumei de plată aferente tranșei a III-a cu suma de 217.888,29 lei și obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului de 433.701,79 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Notificarea nr.46/2011, a fost încunoștințată că, în privința tranșei a III-a din contractul de finanțare, s-a admis la plată doar suma de 641.645,54 lei și s-a respins suma de 435.716,58 lei.
Contestația formulată împotriva notificării a fost respinsă, astfel că suma refuzată la plată a rămas neschimbată.
Măsura pârâtelor este nelegală pentru cele ce urmează.
Reducerea în cuantum de 217.858,29 lei, în temeiul dispozițiilor art.31 din Regulamentul (CE) 1075/2006, se aplică cheltuielilor neeligibile identificate cu ocazia controalelor efectuate potrivit art.29 și 30 din același Regulament, adică cu ocazia efectuării controalelor la fața locului și respectiv expost. Astfel de controale vizează operațiunile aprobate, adică cheltuielile eligibile aprobate la plată și plătite din fonduri publice europene și naționale – și care au fost declarate Comisiei pe fiecare an sau pe parcursul întregii perioade de programare. Prin urmare, controlul vizează doar cheltuielile eligibile aprobate anterior la plată.
Potrivit art.28 și 31 din Regulament, reducerea sumelor aprobate se poate dispune, ca sancțiune, pentru cheltuielile plătite și constatate ulterior ca fiind neeligibile, după verificarea îndeplinirii criteriilor prev. de art.28 din Regulament, reducerea aplicându-se sumei ce urmează a fi plătită la efectuarea ultimei plăți.
În cazul reclamantei, însă, nu s-a constatat neîndeplinirea vreunui criteriu din cele prevăzute de art.28.
Linia de semințe cumpărată cu factura fiscală nr.86/2010 reprezintă o cheltuială care îndeplinește toate condițiile de eligibilitate prevăzute în fișa măsurilor din PNDR, Ghidul solicitantului pentru Măsura 123, Contractul de finanțare și art.7 și 8 din HG nr.244/2008.
Pârâtele nu au adus la cunoștința reclamantei care anume condiție sau reglementare legală ori contractuală a fost încălcată pentru a fi declarate ca neeligibile sumele neacceptate la plată, în condițiile în care cheltuiala cu linia de semințe nu se încadrează între cheltuielile neeligibile prevăzute în fișele măsurilor PNDR, la care face trimitere art.13 din Contractul de finanțare.
Nici în contractul de finanțare, nici în anexele acestuia nu este menționată o clauză care să dea dreptul pârâtei APDRP să aplice o reducere sancționatoare din suma acceptată la plată în cazul în care diferența dintre suma plătibilă beneficiarului pe baza cererii și cea plătită efectiv după verificarea eligibilității cererii de plată este mai mare de 3%.
Pârâtele aveau obligația să respecte condițiile contractului de finanțare, potrivit art.969 Cod civil.
Pe de altă parte, APDRP avea obligația legală, prev. de art.5 lit.b) din OUG nr.13/2006, și contractuală de a anunța pe reclamantă despre posibilitatea aplicării reducerii respective din suma acceptată la plată și de a-i solicita acesteia modificarea contractului în acest sens.
Sancțiunea reducerii sumelor acceptate la plată se aplică beneficiarului care a produs prejudicierea fondurilor comunitare sau naționale prin nereguli repetate în derularea contractelor de finanțare, însă nu este și cazul reclamantei.
Suma de 217.858,29 lei, reprezentând reducere aplicată conform art.31 din Regulamentul (CE) nr.1975/2006, este excesivă, având în vedere că sumele declarate neeligibile nu au ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene ori a celui național. Reducerea respectivă, potrivit art. 51 alin.4 din Regulament, putea fi aplicată doar ținându-se cont de gravitatea, durata, persistența și nerespectarea cerințelor, aspecte ce nu-i pot fi imputate reclamantei.
La data de 10.05.2011 pârâta APDRP a depus întâmpinare (fila 22) invocând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, întrucât acesta nu are personalitate juridică, respectiv solicitând respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Reclamanta a efectuat cheltuieli neeligibile de 217.849,29 lei, din totalul de 1.077.362,12 lei cerut la decontare în tranșa a III-a. Întrucât suma neeligibilă are o pondere de peste 3% din totalul sumei solicitate la plată, a fost aplicată reducerea prevăzută de art.31 din Regulamentul CE nr.1975/2006, reducere egală cu valoarea diferenței dintre suma solicitată de beneficiar și suma autorizată la plată. Ca atare, reducerea a fost egală cu suma refuzată la plată în cuantum de 217.858,29 lei.
Suma de 215.843,50 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.86/2010, a fost considerată neeligibilă, întrucât, la verificarea în teren, s-a constatat că achiziția „linie de semințe” aferentă facturii nu se regăsea la locul investiției. Nici prin contestație, nici prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a negat aspectul respectiv.
Susținerea reclamantei că în contractul de finanțare nu este prevăzută aplicabilitatea Regulamentului CE 1975/2006 nu are relevanță, întrucât Programul național de dezvoltare rurală 2007-2013 (PNDR) a fost elaborat în conformitate cu prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare și aprobat prin Decizia Comisiei Europene C2008 nr.3831/16.07.2008.
Art.17 alin.1 din anexa 1 la contractul de finanțare face trimitere la condițiile și prevederile memorandurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană.
Reclamanta, ca beneficiar al finanțării, este în mod direct răspunzătoare de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării FEADR prin PNDR 2007-2013 și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții.
Potrivit art.21 alin.2 din H.G. nr.224/2001, beneficiarul finanțării trebuie să depună, din proprie inițiativă, toate eforturile pentru a lua cunoștință de toate informațiile oferite, astfel încât să cunoască, înainte de asumarea lor, drepturile și obligațiile născute din contractul de finanțare.
În final, pârâta a arătat că și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția tuturor celor interesați, inclusiv pe cale electronică, toate mijloacele necesare realizării unui proiect.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 25.05.2011, Curtea a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a CRPDRP, invocată de pârâta APDRP prin întâmpinare.
Prin sentința nr.314/F-C./01.06.2011, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și C. R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut următoarele:
Între APDRP, prin CRPDRP 3 Sud Muntenia, și . a intervenit contractul de finanțare nr.C_006/02.09.2008 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către APDRP pentru Proiectul intitulat „Realizarea unor silozuri metalice pentru depozitarea produselor agricole și achiziționarea unei mori de făină în .”.
În ce privește a III-a tranșă de plată, reclamanta a formulat cerere pentru suma de 1.077.362,12 lei.
Prin Notificarea nr.46/21.01.2011 (fila 39) APDRP, prin CRPDRP, a comunicat reclamantei că suma admisă la plată este de 641.645,54 lei și că a fost respinsă la plată suma de 435.716,58 lei, compusă din următoarele cheltuieli neeligibile:
a) - 1.192,79 lei-contravaloare factură nr.139/28.10.2010, reprezentând cota închidere de lucrări CASS greșită și tăiere art.17-arhitectură hală moară (lipsă procurare pardoseală).
b) - 215.843,50 lei - contravaloare factură nr.86/07.07.2010 reprezentând achiziție linie de semințe, respinsă la plată întrucât achiziția nu s-a găsit la locul investiției;
c) - 822 lei – aferentă facturii nr._/23.08.2010 reprezentând curs valutar, respinsă la plată pentru că a fost luat în considerare un curs euro BNR mai mare decât cel din contractul de finanțare;
d) - 217.858,29 lei a reprezentat reducere a sumei cerute la plată, aplicată conform art.31 din Regulamentul CE nr.1975/2006, întrucât diferența dintre suma solicitată de reclamantă și cea autorizată la plată a fost mai mare de 3% din suma solicitată. Reducerea este egală cu valoarea diferenței dintre suma solicitată de beneficiar și suma autorizată la plată.
Reclamanta a contestat măsura respingerii doar cu privire la suma de 215.843,50 lei, plătită pentru linia de semințe, și pentru suma de 217.858,29 lei, ce a constituit reducerea - calculată prin însumarea valorilor de la lit. a-c) din notificarea sus expusă - aplicată de APDRP în baza art. 31 din Regulamentul CE 1975/2006.
Prin urmare, analiza din speță exclude sumele de 1.192,79 lei și 822 lei.
Reclamanta, prin contractul de finanțare încheiat cu pârâtele, a beneficiat de finanțare nerambursabilă din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR), prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR), aprobat de Comisia Europeană prin Decizia C(2008)3831/16.07.2008.
Consiliul UE a adoptat Regulamentul CE nr.1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR, iar Comisia Europeană a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1975/2006/7.12.2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în privința măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală.
Reclamanta a accesat Măsura 123, care se încadrează în Axa 1 „Creșterea competitivității sectorului agricol și forestier” din cele 4 axe ale PNDR.
APDRP a pus la dispoziția eventualilor beneficiari ai Măsurii 123 un ghid de informare cu privire la regulile de accesare a FEADR, Ghid cunoscut și de către reclamantă, după cum rezultă și din cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, nu este admisibil a se susține de către reclamantă că nu cunoștea incidența în raportul juridic cu pârâtele a Regulamentului CE 1975/2006 ori că pârâtele nu i-au adus la cunoștință măsurile privind reducerea sumelor în cazul includerii în cererea de plată a unor sume neeligibile.
În ce privește linia de semințe, se constată că aceasta a fost achiziționată de reclamantă cu factura nr.86/2010 (fila 97).
Din Raportul nr.335/3.12.2010 (fila 151), întocmit după formularea cererii de plată a tranșei a treia, rezultă că, la controlul efectuat de Serviciul verificare cereri de plată, s-a constatat că linia de tratare semințe corespunde tehnologic și financiar cu oferta și contractul de achiziție, fiind amplasată într-un punct de lucru aparținând reclamantei, dar care nu face obiectul investiției. Totodată, s-a constatat că amplasarea respectivii linii nu era prevăzută în PT (proiectul tehnic) și nici în cererea de finanțare.
Prin Notificarea contestată în speță, motivul comunicat reclamantei pentru respingerea cererii în privința contravalorii liniei de semințe l-a constituit faptul că obiectul facturat nu se găsește la locul investiției (fila 39).
Potrivit Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 123, „cererea de finanțare” este „solicitarea completată electronic pe care potențialul beneficiar o înaintează pentru aprobarea contractului de finanțare a proiectului de investiții în vederea obținerii finanțării nerambursabile” (fila 188).
De asemenea, prin „eligibil” se înțelege „ceea ce îndeplinește criteriile și condițiile precizate în ghidul solicitantului, cererea de finanțare și contractul de finanțare pentru FEADR” (fila 189).
Potrivit art.1(2) parag.2 din Contractul de finanțare, cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul procedurii de evaluare-selecție, devine obligatorie pentru beneficiar.
Prin urmare, câtă vreme reclamanta nu a avut prevăzută în cererea de finanțare și în proiectul tehnic amplasarea liniei de tratare semințe, cheltuiala cu acesta este una neeligibilă, adică una care trebuie suportată de reclamanta însăși. De asemenea, faptul că linia nu era amplasată fizic la locul investiției este un argument suplimentar pentru concluzia că nu era prevăzută a fi folosită pentru investiția finanțată cu fonduri nerambursabile. Or, cheltuielile eligibile sunt cele din documentele inițiale, dar se găsesc și la locul investiției, nefiind permisă – sub pretextul investiției - achiziționarea de bunuri cu alte destinații.
Potrivit art.16 din Anexa 1 la Contractul de finanțare (fila 58), prin „neregulă” se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare. În caz de „neregulă”, cheltuiala este neeligibilă și nu se plătește, diminuându-se sumele cerute, ori se recuperează, dup caz.
Prin urmare, măsura adoptată de pârâte de a nu plăti reclamantei contravaloarea liniei de semințe, diminuând suma de plată pentru tranșa a treia, este legală și întemeiată.
Cât privește reducerea de 217.858,29 lei, se constată că art.31 alin.1 din Regulamentul (CE) nr.1975/2006, cu privire la Reduceri și Excluderi, prevede următoarele:
„(1) Plățile se calculează în funcție de ceea ce se consideră a fi eligibil. Statul membru examinează cererea de plată primită de la beneficiar și stabilește sumele eligibile pentru ajutor. Acesta stabilește:
(a) suma plătibilă beneficiarului numai pe baza cererii de plată;
(b) suma plătibilă beneficiarului după verificarea eligibilității cererii de plată.
În cazul în care suma stabilită în conformitate cu litera (a) depășește cu peste 3 % suma stabilită în conformitate cu litera (b), se aplică o reducere sumei stabilite în conformitate cu litera (b). Valoarea reducerii este dată de diferența dintre cele două sume”.
(…)Reducerile se aplică mutatis mutandis cheltuielilor neeligibile identificate cu ocazia controalelor efectuate în conformitate cu articolele 28 și 30”.
Pârâtele au aplicat corect norma legală comunitară sus citată, stabilind că suma ce s-ar fi putut plăti („plătibilă”) reclamantei numai în baza cererii de plată este de 1.077.362,12 lei, iar suma ce s-ar putea plăti după verificarea eligibilității cererii de plată este de 859.503,83 lei (după scăderea celor trei tipuri de cheltuieli neeligibile expuse mai sus, aferente facturilor nr.139/28.10.2010, nr. 86/07.07.2010 și nr._/23.08.2010, în sumă totală de 217.858,29 lei).
Cum prima sumă o depășește pe cea de-a doua cu peste 3%, s-a aplicat o reducere constând în diferența dintre ele (217.858,29 lei), astfel încât suma primită efectiv de reclamantă a fost de 641.645,54 lei.
În mod greșit a susținut reclamanta că pârâtele puteau să procedeze la aplicarea reducerii numai după ce s-ar fi efectuat plata sumelor cerute prin cererea de plată.
Potrivit art.14 din Anexa 1 la Contractul de finanțare, autoritatea contractantă are dreptul de a efectua inspecții la fața locului în legătură cu modul de utilizare a finanțării nerambursabile, pe toată durata de valabilitate a contractului (fila 57).
Potrivit art.2 din Contract, durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuție, care începe de la data semnării contractului de către ambele părți până la 24-36 luni - după caz, la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcute de autoritatea contractantă (fila 45)
Potrivit art.28 din Regulamentul (CE) nr.1975/2006 cu privire la Conținutul controalelor la fața locului:
“(1) Prin efectuarea controalelor la fața locului, statele membre se străduiesc să verifice:
(a) dacă plățile efectuate către beneficiari pot fi justificate prin documentele contabile sau prin alte documente deținute de organismele sau întreprinderile care pun în aplicare operațiunile subvenționate;
b) în cazul unui număr adecvat de cheltuieli, dacă natura și data efectuării acestora respectă dispozițiile comunitare și caietul de sarcini aprobat pentru operațiunea în cauză și concordă cu lucrările executate efectiv sau cu serviciile prestate efectiv;
(c) dacă destinația reală sau prevăzută a operațiunii corespunde obiectivelor descrise în cererea de sprijin comunitar;
(d) dacă operațiunile care fac obiectul unei finanțări publice au fost puse în aplicare în conformitate cu regulile și politicile comunitare, în special cu regulile privind licitațiile deschise și cu standardele obligatorii relevante prevăzute de legislația națională sau de
programul de dezvoltare rurală.
(2) Controalele la fața locului vizează toate angajamentele și obligațiile beneficiarului care pot fi controlate la momentul vizitei.
(3) Cu excepția circumstanțelor excepționale înregistrate și justificate în mod corespunzător de către autoritățile naționale, controalele la fața locului includ o vizită la locul de desfășurare sau, în cazul în care este vorba de o operațiune necorporală, la promotorul operațiunii”.
Din normele contractuale și legale sus citate rezultă că autoritatea contractantă era îndreptățită să efectueze control la investiția reclamantei oricând, fie înainte de plata unei tranșe, fie după aceea.
Reducerea de la art.31 nu este condiționată de plata sumei și constatarea ulterioară a caracterului neeligibil al acesteia. De altfel, art.31 face trimitere la art.28, așa cum s-a arătat mai sus.
Faptul că art.30 din Regulamentul (CE) nr.1975/2006 reglementează „controalele ex post” nu are nicio relevanță în a considera reducerea se impune doar în cazul în care cheltuiala neeligibilă a fost plătită de autoritatea contractantă.
Reducerea este o sancțiune care se aplică beneficiarul finanțării care a cerut mai mult decât era îndreptățit potrivit criteriilor de eligibilitate și, bineînțeles, obiectului contractului de finanțare.
Reclamanta a mai arătat că nu i s-a comunicat care dintre criteriile de eligibilitate au fost încălcate. Însă efectuarea unor cheltuieli care nu au legătură cu investiția, pentru că achizițiile nu au fost trecute în proiectul tehnic și în cererea de finanțare, precum și pentru că nu se găsesc la locul investiției, este o cheltuială neeligibilă, fără a fi nevoie să fie înscrisă ca atare într-unul din documentele pe care se bazează raportul juridic dintre părți. În Ghidul solicitantului sunt prevăzute cheltuielile neeligibile, dar care au legătură cu investiția. În cazul reclamantei, cheltuiala nu are legătură cu investiția, astfel că nu poate fi suportată din fonduri nerambursabile.
Pentru cele expuse, constatând că reclamanta nu suportă nicio vătămare în sensul art.1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Curtea a respins cererea acesteia, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) și C. R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia (CRPDRP) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, va fiind legală și temeinică.
Recurenta-reclamantă a formulat concluzii scrise atât pe fondul cauzei, prin care a reiterat criticile din recurs, cât și în privința excepției de necompetență invocată din oficiu de către Curte, apreciind că instanța competentă să soluționeze pricina este Curtea de Apel Pitești.
Prin decizia nr.3515 din 14.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș - Secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut că în speță cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la 500.000 de lei, respectiv de 433.701,79 lei, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și potrivit art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004, revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Argeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 10.12.2012, iar prin notele de ședință depuse la 28.06.2013, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș raportat la disp.art.10 alin.11 din Legea 554/2004, republicată.
Prin încheierea de ședință din data de 28.06.2013, Tribunalului Argeș în baza art. XXIII din Legea nr.2/2013, coroborat cu art.10 alin.1 ind.1 din Legea 554/2004R, a scos de pe rol cauza privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALA SI PESCUIT și C. R. DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT 3 SUD și a înaintat dosarul Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Pitești.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, în rejudecare a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.11 din Legea 554/2004 republicată, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
La termenul de judecată din 18.09.2013, Curtea, din oficiu a pus în discuția părților procesuale excepția competenței materiale de soluționare a cauzei, în primă instanță, în raport de decizia nr.3515/14.09.2012 pronunțată de Î.C.C.J., - Secția contencios administrativ și fiscal.
Curtea reține că deciziile de casare sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, iar tribunalul nu era îndreptățit să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanței de recurs care a avut în vedere criteriul cuantumului obiectului acțiunii și a statuat irevocabil că Tribunalul Argeș - Completul specializat administrativ și fiscal este instanța care va judeca prezentul litigiu în primă instanță.
Nesocotind prevederile art.315 din codul de procedură civilă, tribunalul a trimis cauza la Curtea de Apel Pitești - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va dispune declinarea competenței materiale de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Argeș - Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în raport de decizia 3515/14.09.2012, pronunțată de Î.C.C.J. – Secția C. administrativ și fiscal.
Văzând dispozițiile art.20 pct.2, art.21 și 22 alin.2 Cod procedură civilă, se va constata ivit conflictul negativ de competență și se va trimite cauza la Î.C.C.J. – Secția C. administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență materială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența materială de soluționare a cauzei, privind acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în comuna Bârla, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT, cu sediul în București, ..43, sector 1 și C. R. DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT 3 SUD MUNTENIA, cu sediul în Târgoviște, ., nr.12, jud. Dâmbovița, rejudecare după casare, în favoarea Tribunalului Argeș - Complet specializat de contencios administrativ și fiscal.
Constată ivit conflictul negativ de competență materială.
Trimite cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență materială.
Cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | ||
Grefier, F. I.-G. |
Red. D.R.
Tehnored. C.B.
5 ex./08.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1417/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1598/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
