Pretentii. Decizia nr. 1299/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1299/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 2057/90/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1299/R-C.
Ședința publică din 10 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. M., judecător
Judecător: C. D.
Judecător: G. A.
Grefier: V. I.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE AJUDEȚULUI V.-PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RÂMNICU V., cu sediul în Râmnicu V., . nr.17, județul V., împotriva sentinței nr.4186/2012 din 06 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V.-Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta G. M., domiciliată în ., . și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2012, reclamanta G. M., a chemat în judecată pe pârâta AFP Rm.V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună acestei la restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în sumă de 2405 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arărar că, a achiziționat un autoturism marca BMW, iar pentru a fi înmatriculat în România, a fost obligat să plătească suma de 2405 lei, cu titlul de taxa de poluare autovehicule percepută în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, calculul taxei fiind prevăzut în decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/11.11.2008, emisă de către pârâta AFP Rm.V., deși la data cumpărării autovehiculul era deja înmatriculat, precizând că taxa pe poluare autovehicule este discriminatorie și ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene și art. 148 alin 2 și 4 din Constituția României, întrucât această taxa nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România cu ocazia vânzării ulterioare, fiind percepută exclusiv pentru autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, motiv pentru care a solicitat pârâtei AFP Rm.V., restituirea sumei percepută cu titlul de taxa pe poluare în conformitate cu chitanța . nr._/11.11.2008, însă cererea a fost respinsă, potrivit adresei nr._/03.04.2012,dat fiind faptul că aceasta a fost percepută cu dispozițiilor OUG nr. 50/2008 .
A mai arătat reclamanta că, taxa la care face referire Ordonanța nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene (art. 110 Tratatul Comunității Europene după data de 1.12.2009), deoarece se percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate pentru prima dată în România,în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în țară, așa cum este prezenta situație, nu mai este percepută.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene De Justiție, noțiunea de taxa cu efect echivalent, constă în orice taxa pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele naționale similare și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii, astfel că, instituirea taxei pe poluare potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008, este contrară prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene(actualmente art. 110 din Tratatul Uniunii Europene),(cauza C-402/-09) impunându-se admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâta AFP Rm.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât taxa pe poluare a fost corect stabilită, avându-se în vedere dispozițiile OUG 50/2008. De asemenea, s-a mai arătat în întâmpinare că în ceea ce privește hotărârea CJE în cauza C – 402/09, privind acțiunea lui I. T. împotriva Statului Român, efectele acesteia nu sunt incidente în cauză, întrucât raportul juridic din cauza de față s-a născut anterior pronunțării acesteia, iar pe de altă parte, potrivit ar. 46 din CEDO hotărârile obținute în contradictoriu cu statul român sunt obligatorii de la data publicării acestora în M.O al României.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, atât cu privire la anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare cât și pentru capătul de cerere privind restituirea taxei pe poluare, deoarece aceasta a fost emisă în baza documentației depuse la AFP Rm.V. și în baza elementelor de calcul prevăzute de OUG nr. 50/2008, aplicabilă la data solicitării, ce nu a fost contestată, în termenul prevăzut de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, prin procedura prealabilă reclamanta solicitând doar restituirea taxei pe poluare, care nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 117 alin. 1 Codul de procedură fiscală, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu, pentru ca în cazul în care pârâta vor cădea în pretenții, chemata în garanție să fie obligată să despăgubească pe acestea cu suma reprezentând taxa pe poluare autovehicule ce se solicită a fi restituită.
Prin Sentința nr. 4186/06.11.2013, Tribunalul V., Secția a II-a civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V. și cererea de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu București; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 2405 lei, reprezentând taxa pe poluare autovehicule, cu dobânda legală prevăzută de art. 124 raportat la art. 70 și 120 din Codul de procedură fiscală, precum și la plata sumei de 243,3 lei, cheltuieli de judecată; a obligat pe chemata în garanție să achite pârâtei suma de 2405 lei, actualizată la care a fost obligată să o restituie reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a invocat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
Într-o atare situație, se cuvine pentru început să stabilim locul pe care dispozițiile art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005, „o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene – cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Condiționarea de către pârâtă a înmatriculării autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare a fost justificată de reglementările dreptului intern, respectiv O.U.G. nr.50/2008, fără a se observa că acestea sunt contrare dreptului comunitar european, întrucât restricționează libera circulație a mărfurilor, creând un regim discriminatoriu și protecționist.
Potrivit art.148 din legea fundamentală, prevederile tratatelor constitutive ale U.E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Odată cu aderarea României la U.E., începând cu data de 01 ianuarie 2007 Guvernul României și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării (Tratatul de aderare a fost ratificat prin Legea nr.157/2005).
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art.90 din T.C.E. (art.110 T.U.E) să aplice prevederile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie pe deplin și efectiv protejate.
În cauza dedusă judecății nu a fost necesară declanșarea procedurii prejudiciare, prevăzută de art.234 T.C.E. în fața C.J.E., întrucât pentru tribunal nu există nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul național și dreptul comunitar aplicabil.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România, sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dimpotrivă, taxa de poluare se percepe dacă autoturismul produs în țară sau în alt stat membru este înmatriculat pentru prima dată în România.
Prin urmare, taxa de poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al U.E., cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second hand deja înmatriculate în România.
Într-o atare situație este evident că prevederile O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare art.90 din T.C.E. (art.110 T.U.E.), deoarece sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al U.E.
Refuzul autorității administrative de a restitui reclamantei suma de 2405 lei, reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța din data de TS4A nr._/11.11.2008, emisă de A.F.P. Rm.V. este nejustificat, față de faptul că reglementarea din dreptul intern este contrară dreptului comunitar european.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a constatat că este întemeiată, întrucât prin O.U.G. nr.50/2008 s-a dispus că taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu. Într-o atare situație chemata în garanție este aceea care gestionează fondul respectiv și ca atare, a fost obligată să restituie pârâtei A.F.P. Rm.V. suma de 2405 lei, cu dobânda legala până la data achitării efective.
Împotriva Sentinței nr. 4186/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului V., în numele subunității sale Administrației Finanțelor Publice Rm. V., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, se critică acordarea cheltuielilor de judecată, arătându-se că acestea sunt nejustificate, în condițiile în care s-a admis în totalitate cererea de chemare în garanție.
Se solicită aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură, arătându-se că cheltuielile sunt nejustificat de mari, în raport de natura acțiunii și cu intervalul de timp în care a fost soluționat dosarul.
Pe fond, se arată că art.90 din TCE (art.110 din TFUE) se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituită de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, însă aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa este obligatorie pentru toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la data primei înmatriculări în România.
Efectele deciziei CEJ în cauza T. nr.402/2009 nu se pot produce retroactiv, fiind învederate dispozițiile art. 46 din CEDO.
Principiul „poluatorul plătește” acceptat la nivelul Uniunii Europene nu este încălcat, dimpotrivă taxa pe poluare fiind rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
De asemenea, și alte state practică o taxă similară (16 state), percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor.
Este învederată jurisprudența CEJ în cauzele Humblot c.Directorului Serviciilor Fiscale și cauza Comisia c. Republicii Elene în care s-a reținut posibilitatea statelor membre de a impune asupra mărfurilor un sistem de taxă a cărui cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. Or, taxa pe poluare respectă aceste criterii și se subordonează jurisprudenței C.E.J. din cauzele C-290/05 și 333-05. De asemenea, se învederează faptul că hotărârile C.E.J. conțin dispoziții contradictorii.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară, față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că, deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamantă la data de 11.11.2008, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
În ce privește argumentul legat de faptul că aplicarea cauzei T. vs. România nu se poate face retroactiv, Curtea reține că efectele unei asemenea decizii de interpretare se produc independent de data nașterii raportului juridic, atâta vreme cât statul în discuție este membru al Uniunii Europene, iar raportul juridic s-a născut ulterior aderării.
Curtea de la Luxemburg a arătat în cauza N. vs. România, paragraf 33, că numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să fie determinată să limiteze posibilitatea de a se invoca o dispoziție pe care a interpretat-o.
În situația analizată, nu s-a dispus o limitare în timp a efectelor hotărârilor Curții, astfel că susținerea recurentei nu poate fi primită.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin. 2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin OUG nr. 1/2012.
Critica relativă la obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu va fi reținută, față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și de dovada achitării taxei de timbru și onorariului de avocat.
De asemenea, nu se poate face aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă, pentru cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe, nefiind incidentă ipoteza textului, onorariul de avocat nefiind nepotrivit de mare față de valoarea cererii, avocatul redactând cererea și formulând apărări în dosar.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul promovat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice V., în numele subunității sale A.F.P. Rm. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE AJUDEȚULUI V.-PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RÂMNICU V., cu sediul în Râmnicu V., . nr.17, județul V., împotriva sentinței nr.4186/2012 din 06 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V.-Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta G. M., domiciliată în ., . și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. M. | Judecător, C. D. | Judecător, G. A. |
Grefier, V. I. |
Red.G.A.
RDH/2 ex./22.04.2013
Jud.fond G. A.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2780/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1624/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
