Obligaţia de a face. Decizia nr. 1323/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1323/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 17327/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1323/R-C.
Ședința publică din 10 Aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R., judecător
Judecător G. C.
Judecător C. G. N.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr. 1, județul Argeș, împotriva sentinței nr. 1661 din 21 august 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă – complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul B. G. S., domiciliat în Pitești, .. 4, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, achitată conform chitanței nr. 5445/07.03.2013 eliberată de Primăria Pitești (fila 18).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 09.04.2013, din partea intimatului-reclamant, înscrisuri, cu borderou.
Constatând că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 03 aprilie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 26.07.2012 ca ordonanță președințială și precizată ulterior ca acțiune de drept comun, reclamantul B. G. S. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea lui marca Audi A6, nr.de identificare WAUZZZ4B93N103340, fără plata taxei de poluare, precum și să emită numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar pârâta a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu art. 90 TCE.
Prin sentința nr.1661/21.08.2012, Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a obligat-o pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca Audi A6, nr. de identificare WAUZZZ4B93N103340, fără plata taxei de poluare, precum și să elibereze numere de circulație provizorii până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Audi A6, nr.de identificare WAUZZZ4B93N103340, înmatriculat prima oară la 06.12.2002, și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă.
S-a constatat că Legea nr.9/2012, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 1/2012, menține discriminarea generată de prevederile OUG 50/2008, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară.
Pin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa ce i-a fost solicitată spre plată reclamantului este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare
Împotriva sentinței a formulat recurs Instituția P. - Județul Argeș, criticându-o în esență pentru următoarele motive:
- în mod greșit a reținut instanța că taxa pe poluare este un „impozit intern” și că încalcă dispozițiile art.90 din TCE. Taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
La data de 18.03.2013, recurenta a depus o precizare, arătând că își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, care a abrogat OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare.
Examinând sentința în limita criticilor formulate, în raport de dispoz. art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta mai jos:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Audi A6, nr.de identificare WAUZZZ4B93N103340, care a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 08.05.2003.
La data de 06.07.2012 a solicitat recurentei pârâte să dispună înmatricularea autoturismului România fără plata taxei pe poluare, cerere care nu i-a fost rezolvată favorabil.
Curtea constată că la data la care reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului său fără plata taxei pe poluare, respectiva taxă nu se mai aplica, întrucât OUG nr. 50/2008 fusese abrogată de Legea nr. 9/2012, lege care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și care a instituit obligația plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă care impune plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, anume Legea nr. 9/2012, care a înlocuit taxa pe poluare impusă de OUG nr. 50/2008, și cea comunitară – art. 110 TFUE (fost art. 90 TCE), a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne în conformitate cu dispoz. art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, așa cum corect a stabilit prima instanță, nu se poate refuza reclamantului înmatricularea autovehiculului său în măsura în care îndeplinește toate celelalte condiții impuse de lege, cu excluderea taxei pentru emisiile poluante, care, așa cum s-a arătat mai sus, apare ca fiind contrară normei de drept comunitar.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr. 1, județul Argeș, împotriva sentinței nr. 1661 din 21 august 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă – complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul B. G. S., domiciliat în Pitești, .. 4, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, G. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, I. P. |
Red. C.G.N.
RDH/2 ex./12.04.2013
Jud.fond M. C. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3050/2013. Curtea de Apel... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1543/2013.... → |
|---|
