Pretentii. Decizia nr. 3476/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3476/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 10056/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3476/R-C.
Ședința publică din 13 Noiembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. R. - judecător
C. G. N. - judecător
G. C. - președinte secția
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), împotriva sentinței civile nr.2061 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția Civilă, Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul M. G. cu domiciliul ales la avocat S. I. L. din Pitești, Aleea Teilor, ., . Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, .>
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin departamentul registratură s-a depus la dosar la data de 4 septembrie 2013 din partea intimatului reclamant, decizia de calcul a taxei pe poluare.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18 mai 2012 reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu solicitând restituirea sumei de 4.926 lei, reprezentând taxa înmatriculare, achitată cu chitanța . nr._/04.09.2007, sumă actualizată, cu dobânda legală de la data plății – 04.09.2007 – și până la restituirea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a achiziționat un autoturism marca Skoda, număr de identificare TMBBS61Z_, fabricat în anul 2006, iar în vederea înmatriculării în România a fost obligat să achite o taxă specială de primă înmatriculare instituită prin art.2141-2143 din Codul fiscal, în cuantum de 4.926 lei, pe care a și achitat-o la data de 04.09.2007 (fila 13 dosar).
Prin întâmpinarea depusă la 03.09.2012, DGFP Argeș pentru AFP, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că taxa de primă înmatriculare a fost achitată în mod benevol de reclamant, invocând totodată excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește restituirea sumei.
Prin sentința civilă nr.2061/18.09.2012 Tribunalul Argeș a respins prescripția dreptului la acțiune, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtele AFP Pitești și AFM să restituie reclamantului suma de 4.926 lei, cu dobânda legală aferentă, calculată la data plății, cu titlu de taxă de poluare și la cheltuieli de judecată în cuantum de 39 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Skoda, an fabricație 2006, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4.926 lei, cu titlu de taxă de poluare .
Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, pentru două considerente: în primul rând termenul de prescripție nu este de 3 ani, conform Decretului-lege nr.167/1958, ci este cel de 5 ani prev.de Codul de pr.fiscală pentru recuperarea creanțelor bugetare, iar în al doilea rând, așa cum s-a arătat mai sus, nu se mai impune urmarea procedurii prealabile, aceasta fiind ineficientă în ce-l privește pe reclamant.
Instanța de fond a mai reținut că OUG nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România. discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG nr.50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei, criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și susținând nelegalitatea acesteia pentru următoarele motive:
- desființarea deciziei de calcul al taxei pe poluare conduce la desființarea operațiunii de înmatriculare a autovehiculului;
- conform art.1 și 5 din OUG nr.50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel încât recurenta nu are atribuția de a gestiona taxa de poluare;
- taxa pe poluare nu contravine normelor legale comunitare, aplicându-se tuturor autoturismelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Nu este o taxă impusă pentru trecerea frontierei. De asemenea, respectă principiul „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene și practicat de mai multe state;
- reclamantul a achitat taxa pe poluare în mod benevol, necontestând în termen legal decizia de calcul. Ca atare, se impunea respingerea ca nefondată a cererii acestuia privind plata dobânzii legale.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
O primă observație care se impune este aceea că ceea ce se discută în cauză este taxa de primă înmatriculare și nu taxa de poluare, așa cum a reținut prima instanță.
Plata de către reclamant a fost făcută în condițiile art.2141 din Codul fiscal, text introdus prin Legea nr.343/2006 și care a reglementat regimul taxei de primă înmatriculare până la adoptarea OUG nr.50/2008.
O astfel de taxă a fost percepută și s-a vărsat în conturile organelor fiscale, așa încât acestea au fost singurele care au administrat-o și au gestionat-o.
Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143 Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE, respectiv în Franța la 15 noiembrie 2005 (fila 17), este impus la plata taxei speciale la înscrierea sa în circulație pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Nu poate fi reținut caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi acceptată o compensare parțială a taxei de primă înmatriculare cu taxa de poluare, din noua reglementare, și deci faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, întrucât, astfel nu se conferă taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești), cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești (în prezent, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), împotriva sentinței civile nr.2061 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul M. G. cu domiciliul ales la avocat S. I. L. din Pitești, Aleea Teilor, ., . Argeș și pârâta Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, D. R. | Judecător, C. G. N. | Judecător, G. C. |
Grefier, M. M. |
Red.G.C./04.12.2012
EM/2 ex.
Jud.fond: C.B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3053/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
