Obligaţia de a face. Decizia nr. 48/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 4494/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 48/R-C.
Ședința publică din 11 Ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
I. B. - judecător
A. A. T. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în nume propriu și reprezentând interesele Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.895 din 4 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul P. I. domiciliat în Mioveni, ., ., . și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat I. Răzeșu în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care.
Apărătorul intimatului reclamant precizează că din eroare au fost trimise două cereri de recurs, solicită respingerea excepției privind lipsa calității procesuale pasive, și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 20.09.2011, reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, Administrația Finanțelor Publice Pitești, Administrația F. pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._ /13.03.2009 și restituirea sumei de 4909 lei, reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că petentul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Caddy, an fabricație 1997, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4909 lei, cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar. A precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și, prin urmare, trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin întâmpinarea depusă la 14.02.2012, DGFP Argeș, pentru AFP Pitești, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată, s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității.
Prin sentința nr. 895/04.05.2012, Tribunalul Argeș, Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul P. I., numai față de pârâtele AFP Pitești și AF Mediu; a anulat decizia de calcul în baza referatului de calcul nr._ /2009 și a obligat pe cele două pârâte să restituie recl. suma de 4909 lei, cu dob. conf. art. 124 C. pr. fisc., în cond. art. 117 C. pr fisc.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Caddy, an fabricație 1997, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4909 lei, cu titlu de taxă de poluare .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P., prin DGFP Argeș, a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Și excepția de inadmisibilitate invocată de această pârâtă a fost respinsă deoarece nu se solicită anularea chitanței, care nu ar reprezenta un act fiscal, ci a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
În ce privește posibilitatea pârâtei AFP (prin DGFP Argeș) să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat astfel că rezultatul procedurii administrative, era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acestuia neputând fi admisă în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.
În speță, s-a invocat neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE, începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prev.de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând disp.OUG 50/2008, modificată ulterior, s-a reținut că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dar a fost anterior înmatriculat tot în România, dacă se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate, rap. la art.8 și 18 din Legea 554/2004, republicată, tribunalul a admis în parte acțiunea numai față de pârâtele AFP Pitești și AFM, a anulat decizia de calcul nr._ /2009 și a obligat pe cele două pârâte să restituie recl. suma de 4909 lei, cu dob. conf. art. 124 C. pr. fisc., în cond. art. 117 C. pr fisc..
Împotriva sentinței nr.895/04.05.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a formulat recurs pârâta DGFP Argeș, reprezentând interesele AFP Pitești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, recurenta a arătat că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. de Mediu, conform art. 1 al. 1 din OUG 50/2008, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză. AFP Pitești are atribuții numai în ceea ce privește calculul și încasarea taxei, potrivit art. 5 din OUG 50/2008, astfel că cererea reclamantei este formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Recurenta mai susține că, instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă, prevăzută de art.205-218 din OG nr.92/2003 și nici procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
AFP Pitești solicită a se observa că nu are și nu a avut calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, iar pe de altă parte, taxa se datora legal Administrației F. pentru Mediu, fiind stabilită/calculată în baza OUG nr.50/2008, în vigoare la acea vreme, astfel că dispunând restituirea taxei instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Este nefondat motivul de recurs prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Pitești.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din OUG 50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Calculul și colectarea ei sunt, însă, atribuții ale autorității fiscale teritoriale în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe (art. 5 din același act normativ).
Prevederile legale de mai sus conferă legitimare procesuală pasivă organului fiscal în cererea de restituire întemeiată pe prevederile art.21 alin.4 din O.G. nr.92/2003, acesta având, totodată, acțiune în garanție sau în regres împotriva autorității care gestionează respectiva taxă.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a AFP Pitești și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
În ceea ce privește critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, Curtea reține că, prin decizia pronunțată în interesul legii, nr. 24/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
De asemenea, este nefondat motivul de recurs, care critică soluția pronunțată pentru depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv lipsa calității de accipiens a AFP Pitești.
În ce privește critica vizând faptul că situația din speță nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de art.117 Cod procedură fiscală, Curtea reține că art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Trecând peste acest aspect, art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Față de cele prezentate anterior, se apreciază ca irelevantă susținerea vizând aplicabilitatea dispozițiilor din codul civil ce reglementează raportul juridic dintre solvens și accipiens, reținându-se că plata s-a realizat prin încălcarea art.110 din TCE.
Pe de altă parte, asupra fondului, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamantă, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene
Dreptul la restituire fiind născut în temeiul art. 117 din OG 92/2003, atrage, la expirarea termenului prevăzut de aceste dispoziții legale, obligația de plată a dobânzilor, conform art. 124 din același act normativ.
Față de cele prezentate anterior, se apreciază ca irelevantă susținerea vizând aplicabilitatea dispozițiilor din codul civil ce reglementează raportul juridic dintre solvens și accipiens, reținându-se că plata s-a realizat prin încălcarea art.110 din TCE.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, în nume propriu și reprezentând interesele Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.895 din 4 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul P. I. domiciliat în Mioveni, ., ., . și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. T. I. B. A. A. T.
Grefier,
M. M.
Red..T.A.A.
RDH/2 ex./17.01.2013
Jud fond:M. C. E.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 401/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2394/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
