Obligaţia de a face. Decizia nr. 4030/2013. Curtea de Apel PITEŞTI

Curtea compusă din:

Președinte: I. B., judecător

Judecător A. T.

Judecător A. A. T.

Grefier P. M.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.676 din 30.01.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul H. T. L., domiciliat în comuna Stoenești, ., județul Argeș.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat G. S. pentru intimatul-reclamant, lipsind recurenta-pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr._/20.11.2013, emisă de Primăria municipiului. Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse la data de 29.11.2013, prin compartimentul registratură, o cerere din partea recurentei-pârâte, prin care se menționează că s-a achitat taxa judiciară de timbru conform chitanței anexate, și timbrul judiciar.

Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.

Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul intimatului, după care, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Av.G.S., având cuvântul pentru intimatul-reclamant H. T., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată că:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, la data de 03.01.2013 și precizată ulterior, reclamantul H. T. L. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea sa marca STEYR, . VANT32ZZZYM305113, fără plata taxei de poluare și emiterea de numere provizorii de circulație, până la rămânere irevocabilă a hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene și a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar pârâta a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.

Prin sentința nr. 676/30.01.2013, Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant și a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca STEYR, . VANT32ZZZYM305113, fără plata taxei de poluare, precum și să emită numere provizorii de circulație, valabile până la soluționarea irevocabilă a sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Skoda O., număr de identificare TMBCS61Y_, înmatriculat prima oară la data de 17.07.2000, în Austria, stat membru al U.E. și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă

S-a constatat că Legea nr.9/2012, așa cum a fost modificată prin OUG nr. 1/2012, menține discriminarea generată de prevederile OUG 50/2008, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară.

Pin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.

Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa ce i-a fost solicitată spre plată reclamantului este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare

Împotriva sentinței a formulat recurs Instituția P. - Județul Argeș, criticându-o în esență pentru următoarele motive:

- în mod greșit a reținut instanța că taxa pentru emisii poluante este un „impozit intern” și că încalcă dispozițiile art.90 din TCE. Taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;

- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.

Examinând sentința în limita criticilor formulate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și art.304¹ Cod procedură civilă, se constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta mai jos:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca STEYR, . VANT32ZZZYM305113, din Austria, stat membru UE, unde fusese înmatriculat la data de 17.07.2000.

Intenționând să îl înmatriculeze în România a adresat pârâtei Instituția P. Județului Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o cerere prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei pentru emisiile poluante.

Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă care impune plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, anume Legea nr. 9/2012, și cea comunitară – art. 110 TFUE, a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne în conformitate cu dispoz. art. 148 alin. 2 din Constituția României.

Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.

Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.

Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.

În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.

Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).

Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.

Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.

Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).

În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.

Ca atare, așa cum corect a stabilit prima instanță, nu se poate refuza reclamantului înmatricularea autovehiculului său în măsura în care îndeplinește toate celelalte condiții impuse de lege, cu excluderea taxei pentru emisiile poluante, care, așa cum s-a arătat mai sus, apare ca fiind contrară normei de drept comunitar.

Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că refuzul pârâtei nu este unul justificat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul acesteia ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.676 din 30.01.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul H. T. L., domiciliat în comuna Stoenești, ., județul Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red. TAA

RDH/2 ex/18.12.2013

Jud. fond N. S.