Obligaţia de a face. Decizia nr. 4029/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4029/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 57/109/2013
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR.4029/R-C.
Ședința publică din 12 Decembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. B., judecător
Judecător A. T.
Judecător A. A. T.
Grefier P. M.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.925 din 08.02.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta . SRL, cu sediul în comuna Poiana Lacului, ., județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr._/20.11.2013, emisă de Primăria municipiului. Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse la data de 29.11.2013, prin compartimentul registratură, o cerere din partea recurentei-pârâte, prin care se menționează că s-a achitat taxa judiciară de timbru conform chitanței anexate și timbrul judiciar.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 28.12.2012 și precizată ulterior, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta I. P. ARGES - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea lui marca Mercedes Benz . WDF_65 fără plata taxei de emisii poluante, precum și emiterea de numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene si a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar intimata a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare.Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin sentința nr.925/8 februarie 2013, Tribunalul Argeș a admis cererea obligând pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantei marca Mercedes Benz . WDF_65, fără plata taxei speciale pentru emisiile poluante.
A fost obligată pârâta să emită numere provizorii de circulație până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța soluția, tribunalul a reținut că petenta a achiziționat autoturismul marca Mercedes Benz . WDF_65 înmatriculat prima oară la 30.07.2009 în Germania stat membru U.E și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă
Prin articolul 1 din Legea 9 /2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 republicată.
Ulterior, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art. 2 lit. i ale Legii nr. 9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003 Republicată.
S-a reținut că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească ( națională), deja înmatriculate menționându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate ,care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, este incidentă o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG nr.50/2008, republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Câtă vreme, suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, aplicarea art. 4 alin.1 lit. a din OUG 9/2012 contravine flagrant art. 110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale tribunalul, raportat la art. 148 alin.2 din Constituție la art. 110 din Tratatul UE și art. 8 și 18 din Legea 554/2004 Republicată, a admis acțiunea așa cum a fost precizată și completată și a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul marca Mercedes Benz . WDF_65 proprietatea reclamantului, fără plata taxei pe poluare prevăzută de art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012
Întrucât până la data rămânerii irevocabile a sentinței judecătorești, reclamanta ar fi în imposibilitate de a folosi autoturismul, deși taxa la care a fost obligat să o plătească este nelegală, instanța a reținut că se impune ca pârâta să fie obligată să emită numere de circulație provizorii.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâta Instituția P. Județul Argeș, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă și susținând că în mod greșit instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către Legea nr.9/2012, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană.
Achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea este prevăzută pentru toate autoturismele second-hand, se bazează pe criterii legate de emisiile de noxe și dioxid de carbon, Comisia europeană a recunoscut că taxa corespunde normelor europene iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Argumentele invocate de recurenta-pârâtă în recursul formulat, referitoare la compatibilitatea taxei pe poluare cu dreptul european, nu pot fi reținute, pornind chiar de la conținutul cererii de obligare la înmatriculare fără plata taxei, în care reclamanta, în mod corect, a arătat că norma internă este contrară dispozițiilor comunitare.
Chiar dacă taxa ar fi calculată și plătită în temeiul dispozițiilor Legii nr.9/2012, obligatorie pentru autoritatea administrativă, în cererea de înmatriculare fără plata acestei taxe, reclamanta a invocat faptul că aceste dispoziții sunt contrare normei supranaționale. S-a arătat că art.110 din TFUE, în raport de dispozițiilor art.148 Constituția României, are prioritate față de norma internă. O atare situație echivalează cu lipsa temeiului legal pentru plata creanței fiscale, care însă nu a fost analizată de către autoritatea administrativă.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
După prezentarea unei serii de argumente care confirmă legalitatea taxei instituită prin O.U.G. nr.50/2008, în raport cu normele dreptului comunitar, Curtea a reținut, că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie, nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Totodată s-a reținut că nu se poate contesta că O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii), independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită.
Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a abrogat O.U.G. nr.50/2008, însă deși s-a menționat că taxa se va numi “taxa pentru emisiile poluante”, s-au avut în vedere criterii de determinare și un mod de calcul similar cu cel impus de actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României.
Legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenței T., înlăturarea discriminării reținută de curte, impunând obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul solicitării înmatriculării fără plata taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, de vreme ce, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1.01.2013, cererea de față fiind formulată anterior acestei date.
Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o soluție care nu se impune a fi cenzurată, întrucât aceasta a dat dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestită în sensul interpretării cererii reclamantei prin prisma dispozițiilor normelor europene interpretate de Curtea de la Luxemburg.
Curtea reține că Serviciul Înmatriculări este obligat să înmatriculeze autoturismul numai în raport de dispozițiile art.7 din Ordinul nr.1501/2006, care se referă la documentele necesare operațiunii de înmatriculare. Ca atare, față de argumentele sus menționate rezultă că va efectua verificări numai în ceea ce privește celelalte elemente impuse de procedura de înmatriculare și înregistrare a autovehiculelor la autoritatea publică, cu excluderea verificării existenței sau nu a dovezii plății taxei.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL ARGEȘ, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR ARGEȘ, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.925 din 08.02.2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta . SRL, cu sediul în comuna Poiana Lacului, ., județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. B. | Judecător, A. T. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, P. M. |
Red AT - 13.12.2013
Dact GM /2ex.
Jud. fond. N.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3856/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4030/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
