Obligaţia de a face. Decizia nr. 1431/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1431/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 18659/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1431/R-C.
Ședința publică din 19 aprilie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T., judecător
Judecător: I. B.
Judecător: A. T.
Grefier: G. C.
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta ., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D.C. în Pitești, ., . și de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, jud.Argeș, împotriva sentinței nr.2475 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantei este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei, achitată cu chitanța nr._/2012 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursul pârâtei este netimbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului formulat de reclamantă, în raport de dispozițiile art.2812a Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra acestui aspect și pe excepția netimbrării recursului de către pârâtă.
Apărătorul recurentei-reclamante apreciază că recursul său este admisibil, instanța de fond nefăcând vorbire de cheltuielile de judecată. Solicită admiterea acestuia așa cum a fost motivat și anularea recursului declarat de pârâtă ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 30.08.2012, reclamanta S.C. N. V. Co S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia să înmatriculeze autoturismul proprietatea sa marca Seat Ibiza nr.de identificare VSSZZZ6LZ4D005982, fără plata taxei de poluare, precum și emiterea de numere provizorii de circulație până la rămânere irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achiziționat autoturismul sus arătat din spațiul Comunității Europene si a solicitat înmatricularea acestuia depunând dosarul complet, dar intimata a refuzat înmatricularea fără plata taxei, susținând că numai instanța de judecată poate să dispună înmatricularea fără plata taxei pe poluare. Or, aceasta, așa cum s-a arătat și în cauza T., este neconformă cu normele Comunității Europene, constituind o discriminare a regimului fiscal aplicabil.
Prin sentința civilă nr.2475/10.10.2012, Tribunalul Argeș a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca Seat Ibiza . VSSZZZ6LZ4D005982, fără plata taxei de poluare, precum și să emită numere provizorii de circulație până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Petentul a achiziționat autoturismul marca Seat Ibiza nr. de identificare VSSZZZ6LZ4D005982, înmatriculat prima oară la 19.01.2004 în Germania stat membru U.E și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei pe poluare, cerere ce i-a fost respinsă
Prin art.1 din Legea nr.9/2012 s-a instituit cadrul legal privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,iar articolul 4 al aceluiași act normativ prevede când intervine obligația de plată a acesteia: cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de către primul proprietar din România, și respectiv cu ocazia primei transcrierii a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, republicată.
Ulterior, prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării art.4 alin.2 și art.2 lit.i ale Legii nr.9/2012, adică a normei care privește obligativitatea plății taxei pe poluare pentru autovehiculele rulate, înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială prevăzută de art.2141-2143 din Legea nr.571/2003, republicată.
S-a constatat că această suspendare privește doar autovehiculele ce se cumpără de pe piața românească (națională), deja înmatriculate menționându-se însă pentru autovehiculele importate, rulate, care se înmatriculează pentru prima oară în România.
Prin urmare, există o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr.50/2008, republicată, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea de Justiție a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Câtă vreme suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se aplică doar pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aflate la prima transcriere a dreptului de proprietate, s-a reținut că aplicarea art.4 alin.1 lit.a din O.U.G. nr.9/2012 contravine flagrant art.110 TFUE, astfel că în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar european în fața legii naționale tribunalul, raportat la art.148 alin.2 din Constituție la art.110 din Tratatul UE și art.8 și 18 din Legea nr.554/2004, republicată, a admis acțiunea așa cum a fost precizată și completată și a obligat pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Seat Ibiza nr.de identificare VSSZZZ6LZ4D005982, fără plata taxei pe poluare prevăzută de art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012.
Întrucât până la data rămânerii irevocabile a sentinței judecătorești, reclamantul ar fi în imposibilitate de a folosi autoturismul, deși taxa pe care a fost obligată să o plătească este nelegală, instanța a reținut că se impune ca pârâta să fie obligată să emită numere de circulație provizorii.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs pârâta Instituția P. Județul Argeș și reclamanta.
În recursul reclamantei se critică neacordarea cheltuielilor de judecată susținându-se că motivarea instanței este greșită, pârâta fiind în culpă deoarece nu a aplicat prioritar dreptul european, obligatoriu și pentru instituțiile interne.
În recursul formulat de către prefect se arată că în mod greșit instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către L.nr.9/2012, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană.
Achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea este prevăzută pentru toate autoturismele second-hand, se bazează pe criterii legate de emisiile de noxe și dioxid de carbon, Comisia europeană a recunoscut că taxa corespunde normelor europene iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
Intimata a formulat cerere de comutare a termenului de judecată, iar prin încheierea din 22.02.2013 s-a stabilit termen la 19.04.2013 (f.8).
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul pârâtei este netimbrat iar recursul reclamantei este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1-3 din L. nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În acest context se constată că la 4 martie 2013, recurenta a primit citația pentru recurs, cu mențiunea achitării taxei de timbru de 2 lei și 0,15 timbru judiciar (f. 10), fără ca acesta să îndeplinească obligația pusă în vedere până la termenul de judecată.
Ca atare, în temeiul art. 20 alin.3 din legea taxelor de timbru, instanța va anula cererea de recurs ca netimbrată.
În ce privește recursul formulat de către reclamantă, curtea reține prevederile art. 281 indice 2a C.proc.civ., potrivit cu care îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812 C.proc.civ.
În temeiul textului rezultă că cererea de completare a hotărârii judecătorești pentru un capăt de cerere nesoluționat nu este posibilă pe calea recursului, partea interesată fiind obligată să formuleze cerere de completare adresată instanței care a pronunțat soluția, în conformitate cu art. 281 indice 1 C.proc.civ.
Prin sentința atacată instanța de fond nu a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, atât minuta cât și dispozitivul hotărârii nepurtând nicio mențiune cu privire la această cerere.
Criticarea soluției pe calea recursului ar fi fost posibilă în condițiile în care instanța ar fi soluționat cererea, dar soluția ar fi susceptibilă de criticare, omisiunea vădită de pronunțare asupra acesteia deschizând părții interesate numai calea prevăzută de art. 281 indice 1 C.proc.civ.
Curtea mai reține și că sentința nu cuprinde nicio motivare asupra unei eventuale soluții asupra cererii de cheltuieli de judecată, astfel că argumentele aduse în recurs, referitoare la culpa procesuală a pârâtei, nu pot fi analizate.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta-pârâtă și a respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta S.C. N. V. S.R.L., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D.C. în Pitești, ., ., județul Argeș împotriva sentinței nr.2475/10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._ .
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 aprilie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. T. |
Grefier, G. C. |
Red.A.T./24.04.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3660/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3797/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
