Pretentii. Decizia nr. 2362/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2362/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 17700/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 2362/2013
Ședința publică din 23 mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: F. A., judecător
Judecător: J. D.
Judecător: V. B.
Grefier: A. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGES - pentru A. FINANTELOR PUBLICE P., împotriva sentinței civile nr.3430/2012 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant F. I. E. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului-reclamant.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
La data de 16.08.2012, reclamantul F. I. E. a chemat în judecată pe pârâtele: Administrația Finanțelor Publice Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/25.06.2012 și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2172 lei, reprezentând taxă pe poluare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism, marca Citroen, model C5, provenit din Franța, iar măsura dispusă de organul administrativ fiscal privind achitarea taxei de poluare este nelegală, întrucât această taxă încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
La data de 08.11.2012, pârâta A.F.P. Pitești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.3430/28.11.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești și excepția inadmisibilității acțiunii, fiind admisă acțiunea formulată, cu anularea deciziei de calcul nr._/25.06.2012 și obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 2172 lei, încasata cu titlu de taxa de poluare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism, marca Citroen, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 2172 lei, cu titlu de taxă de poluare .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești, a fost respinsă, deoarece aceasta a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare, având atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea pârâte AFP să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii, tribunalul a reținut că rezultatul procedurii administrative, este absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acesteia neputând fi admisă, în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia, în lumina normelor cu forță juridică superioară, făcând parte din dreptul comunitar.
În speță, s-a invocă neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prev.de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând disp.OUG 50/2008, modificată ulterior, se observă că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
Art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate raportat la art.8, art.18 din Legea 554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea și a anulat decizia de calcul nr._/25.06.2012, cu obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 2172 lei, reprezentând taxa de poluare.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP Argeș, reprezentând interesele AFP Pitești, criticând-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivare, se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare.
Sunt invocate prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, potrivit cărora taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Totodată, s-a criticat greșita respingere de către judecătorul fondului a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pe considerentul că se solicită restituirea taxei pentru nelegalitatea impunerii obligației de plată, invocându-se dispozițiile din art.5 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precizându-se că AFP Argeș a respectat legea în vigoare, nefiind posibilă înmatricularea autoturismelor second – hand fără plata taxei, reclamantul achitând această taxă benevol.
Pe fondul cauzei s-a criticat sentința în sensul că, în mod greșit s-a reținut incidența prevederilor art.90 din TCE, în sensul că discriminarea constatată este inexistentă față de faptul că taxa se plătește de toți proprietarii autoturismelor sau autovehiculelor, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
S-a criticat sentința și prin greșita aplicare a dispozițiilor art.117 din OG nr.92/2003, cu motivarea că cererea reclamantului nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de textul precitat.
Ultima critică se referă la greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, nefiind întrunite condițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod procedură civilă și pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica vizând excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești, Curtea o apreciază ca nefondată, constatând că atât A.F.P. Pitești, cât și A.F.M. București au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, într-adevăr, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta din urmă justifică cerința calității procesuale pasive, ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că AFP care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale, situație în care instanța de fond, în mod legal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv, prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a AFP Pitești și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv, iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu.
În ce privește critica vizând faptul că situația din speță nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de art.117 Cod procedură fiscală, Curtea reține că, față de aspectele susmenționate, referitoare la excepția inadmisibilității, nu are relevanță aplicarea textului.
Trecând peste acest aspect, art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană, în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Pe de altă parte, asupra fondului, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
În speță, s-a invocă neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea 157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prev.de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
De altfel, în prezent criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Critica privind greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată este lipsită de obiect, urmând a o respinge ca atare, având în vedere faptul că instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGES - pentru A. FINANTELOR PUBLICE P., împotriva sentinței civile nr.3430/2012 din 28 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, intimați fiind: reclamantul F. I. E. și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă.
Președinte, F. A. | Judecător, J. D. | Judecător, V. B. |
Grefier, A. P. |
Red. VB
RDH/2ex/05.06.2013
Jud. fond: M. P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 872/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2020/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
