Obligaţia de a face. Decizia nr. 2785/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2785/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 5828/109/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 2785/R-C.
Ședința publică din 19 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. B., judecător
Judecător C. D.
Judecător A. A. T.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul M. Ș., domiciliat în Pitești, ., ., ., împotriva sentinței nr. 2113 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat D. T. pentru recurentul-reclamant, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei, achitată conform chitanței nr._/23.05.2013 eliberată de Primăria Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei (fila 14).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin compartimentul registratură, la data de 13.09.2013, din partea recurentului-reclamant, decizia de calcul al taxei pe poluare.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță reprezentând onorariu avocat și arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Față de această susținere, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea disp. art. 90 alin. 1 și 2 din Tratatul CE.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 5.12.2011, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Pitești, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș, Agenția pentru Protecția Mediului Argeș, Administrația F. pentru Mediu solicitând restituirea sumei de 2.107 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Ford Fiesta, fabricat în anul 2004, plus dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui autoturism marca Ford Fiesta, fabricat în anul 2004 și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de 2.107 lei contrar legislației europene care interzice aplicarea unor impozite suplimentare asupra bunurilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.2113/21.09.2012, Tribunalul Argeș a admis în parte acțiunea completată și a obligat pe pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.107 lei, reprezentând taxă de poluare.
Au fost respinse capetele de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată și a fost respinsă acțiunea față de pârâtele A.F.P. Pitești, D.G.F.P. Argeș și Agenția pentru Protecția Mediului Argeș. pentru lipsa calității procesuale pasive.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cursul anului 2009 reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism marca Ford Fiesta, fabricat în anul 2004.
În vederea înmatriculării în România reclamantul a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în sumă de 2.107 lei, către pârâta Administrația Finanțelor Publice .
Potrivit art.90 alin.1 și 2 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu poate impune asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Dispozițiile art.214 și art.2142 Cod fiscal sunt contrare celor din textul legal menționat întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare se acordă protecție indirectă autoturismelor înmatriculate pentru prima oară în România în raport cu cele înmatriculate pentru prima oară într-un alt stat Membru.
Cum potrivit art.148 alin.2 din Constituția României normele internaționale prevalează celor interne atunci când acestea din urmă sunt contrare primelor a fost admisă în parte acțiunea și obligată pârâta Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.107 lei reprezentând taxă de poluare.
Capetele de cerere privind dobânda și cheltuielile de judecată, nu au fost reținute, deoarece nu s-a dovedit culpa procesuală a pârâtelor.
Acțiunea față de pârâtele A.F.P. Pitești, D.G.F.P. Argeș și Agenția pentru Protecția Mediului Argeș a fost respinsă, pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât acestea nu au atribuții expres prevăzute de lege în procedura de restituire a taxei de poluare.
Împotriva sentinței au declarat recurs M. Ș., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtelor la dobândă legală pentru suma de 2.107 lei, reactualizată cu rata inflației, deoarece pârâtele sunt în culpă procesuală, încasând suma în anul 2009.
Sunt învederate prevederile art.214 și art.2141 Cod fiscal, arătându-se că în mod greșit tribunalul nu a acordat dobânda și rata inflației.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a achitat în România taxa pe poluare, la 10.03.2009 (fila 3 dosar fond), pentru un autoturism înmatriculat anterior în Franța (fila 27-28 dosar fond).
Capetele de cerere privind dobânda solicitată și cheltuielile de judecată au fost respinse de către instanță, fără a se motiva atare soluție.
Curtea constată, în context, că reclamantul a criticat sentința numai în ce privește acordarea accesoriilor la taxa de restituit, iar nu și în ce privește cheltuielile de judecată solicitate prin cererea de chemare în judecată, determinând astfel limitele învestirii instanței de recurs.
Prin urmare, Curtea este învestită cu soluționarea criticilor privind dobânda solicitată de către reclamant de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, în raport de prevederile legale aplicabile și de jurisprudența recentă a Curții de la Luxemburg împotriva României.
În ce privește inflația se constată că aceasta nu a fost solicitată prin cererea depusă la 5.02.2011, pe rolul Tribunalului Argeș, în cererea de chemare în judecată fiind solicitată numai taxa actualizată cu rata dobânzii legale și cheltuieli de judecată, fără a se modifica ulterior cadrul procesual obiectiv.
Ca atare, asupra dobânzilor, se constată că în jurisprudența recentă a Curții Europene de la Luxemburg (c.-565/2011, I. vs.AFP Sibiu) s-a dispus că actualizarea acestei taxe se realizează în raport de data plății efective, Curtea de la Luxemburg arătând că “Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
Totodată, în paragraful nr.23 al hotărârii sus menționate se reține că “atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).”
Curtea a arătat astfel că pierderea suferită de contribuabil depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și se raportează la perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Prin urmare, critica recurentului este întemeiată, față de soluția susmenționată, care contrazice reglementarea internă a art.124 raportat la art.70 Cod procedură fiscală, astfel că se va admite recursul și va fi obligată pârâta A.F.M. să restituie suma de 2.107 lei taxă pe poluare cu dobânzi începând de la data plății efective, respectiv 10.03.2009, conform chitanței de la fila 3 dosar fond.
Văzând și disp. art. 274 alin.1 și 3 C.proc.civ. curtea va admite în parte cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reținând ca neîndeplinită cerința proporționalității cheltuielilor de judecată prin raportare la onorariul de avocat.
Astfel, Curtea constată că atât condițiile reținute constant în jurisprudența Curții de Strasbourg, cât și prevederile art.274 alin.3 Cod procedură civilă, nu sunt respectate, cuantumul taxei de restituit prin raportare la cuantumul cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța de la fila 23 dosar recurs, determinând un procent care nu respectă o proporție rezonabilă.
Ca atare, în temeiul art. 274 alin.1 și 3 C.proc.civ. curtea va obliga AFM la plata sumei de 500 de lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul M. Ș., domiciliat în Pitești, ., ., ., împotriva sentinței nr. 2113 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ (actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), ambele cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Modifică sentința în parte în sensul că obligă Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantului și dobânda legală de la data plății taxei pe poluare.
Obligă intimata Administrația F. pentru Mediu să plătească recurentului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reduse conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, I. B. | Judecător, C. D. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, I. P. |
Red.CD/25.09.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2812/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2979/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
