Obligaţia de a face. Decizia nr. 1051/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1051/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 5501/90/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1051/R-C.
Ședința publică din 27 martie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D., judecător
G. A., judecător
I. M., judecător
P. M., grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâții P. C. GUȘOIENI și P. C. GUȘOIENI, ambii cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 4367 din 13 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata- reclamantă I. E., domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns avocat C. B. pentru recurenții-pârâți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și avocat A. V. pentru intimata-reclamantă I. E., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr._/2013, emisă de P. comunei Gușoieni, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin compartimentul registratură, la data de 21.03.2013, întâmpinare din partea intimatei-reclamante.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat C.B., având cuvântul pentru recurenții-pârâți, solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat A.V., având cuvântul pentru intimata-reclamantă I. E., solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele menționate în întâmpinarea depusă anterior la dosar.
CURTEA :
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 22 noiembrie 2011, precizată ulterior, reclamanta I. E. a chemat în judecată pe pârâții P. C. Gușoieni și P. C. Gușoieni, județul V., pentru a fi obligat să efectueze operațiunea administrativă privind deschiderea poziției de rol fiscal și agricol cu privire la bunurile dobândite în proprietate, să-i elibereze certificat de atestare fiscală sub sancțiunea unei penalități de 100 lei/zi de întârziere și să-i plătească daune morale în sumă de 4.000 lei.
În motivarea acțiunii a susținut că la data de 5 octombrie 2011, a solicitat pârâtului ca în baza sentinței civile nr.397/13 mai 2011, să deschidă poziția de rol fiscal și agricol cu privire la bunurile la care se referă și să-i elibereze certificat fiscal, revenind asupra cererii la data de 9 noiembrie 2011, la care prin adresa nr.2967/11 noiembrie 2011 i s-a răspuns negativ, motivat de faptul că în sentința menționată sunt cuprinse terenuri aflate în litigiu.
Reclamanta a apreciat că refuzul pârâtului de a-i satisface cererea este nejustificat, deoarece hotărârea judecătorească menționată este irevocabilă, iar existența unui alt litigiu pe rolul instanțelor judecătorești nu este de natură a-l determina să nu o respecte, prejudiciind-o moral urmare a disconfortului psihic creat, consecința numeroaselor demersuri întreprinse.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și a Primăriei, susținând că în calitate de pârât urma să stea în proces . fond a solicitat respingerea acțiunii, susținând că sentința invocată de reclamantă nu-i este opozabilă, nefiind parte în litigiul care a consacrat-o și că deosebit, reclamanta are obligații fiscale față de stat în cuantum de 3.235 lei, neachitate, iar titlurile de proprietate pentru terenurile în legătură cu care se pretinde proprietar sunt contestate în instanță, printre acestea aflându-se stadionul de fotbal al comunei.
Tribunalul V., Secția a II-a civilă, prin sentința nr.4367/13 noiembrie 2012, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei C. Gușoieni și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului, a admis acțiunea în parte și a obligat pe pârât să-i elibereze reclamantei certificat de atestare fiscală, după ce în prealabil i-a deschis poziție de rol agricol privitor la bunurile dobândite prin sentința civilă nr.397/13 mai 2011, pronunțată de Judecătoria D..
Ca să pronunțe această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei este întemeiată, întrucât aceasta este o structură funcțională cu activitate permanentă, potrivit art.77 din Legea nr.215/2001, prin urmare nu are calitate procesuală pasivă, însă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului este neîntemeiată, deoarece actul administrativ solicitat este eliberat de către acesta, în calitate de autoritate publică locală.
Pe fondul cauzei, a reținut că potrivit sentinței civile nr.397/13 mai 2011, devenită irevocabilă, reclamanta este proprietara bunurilor în legătură cu care a solicitat eliberarea unui certificat de atestare fiscală privind plata impozitului aferent acestora.
Refuzul pârâtului de a-i elibera actul solicitat nu este justificat, chiar dacă pentru unele dintre terenurile menționate în sentința evocată s-a solicitat constatarea nulității titlului de proprietate, întrucât potrivit art.1 din Ordinul M.F.P. nr.752/2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală, are obligația de a se conforma.
În această ordine de idei, instanța a reținut că certificatul respectiv atestă modul de îndeplinire a obligațiilor de plată a impozitelor, taxelor și altor venituri la cererea contribuabililor, la solicitarea altor autorități publice, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, precum și din oficiu, iar emiterea sa nu este condiționată de existența unui litigiu cu privire la proprietatea bunurilor impozabile.
Așa fiind, a apreciat că reclamanta este îndreptățită să-i fie eliberat actul solicitat, după ce în prealabil i-a fost deschisă poziție de rol agricol pentru bunurile dobândite prin hotărâre judecătorească, însă nu a făcut dovada prejudiciului moral cauzat.
Pârâții au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile aduse încadrându-se din oficiu, în lipsa omisiunii din partea acestora, în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:
Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra excepției privind obligativitatea procedurii prealabile, prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, care atrăgea sancțiunea inadmisibilității acțiunii, precum și asupra cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea celei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei D., conform art.244 pct.1 din codul de procedură civilă și a respins greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului, în raport de dispozițiile art.16, 20 și 21 din Legea nr.215/2001, precum și art.87 alin.1 din Codul de procedură civilă, care conferă calitate procesuală pasivă doar C..
Pe fondul cauzei, a susținut că instanța a greșit admițând acțiunea, deși unul dintre bunurile imobile cu privire la care reclamanta a solicitat efectuarea operațiunilor de rol fiscal este terenul care constituie domeniul public al comunei (stadionul de fotbal), în legătură cu care există în instanță un litigiu.
Recursul este nefondat, în raport de considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
În ce privește primul motiv de recurs, potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, „1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Din conținutul textului prezentat se desprinde însă că, obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile este impusă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, întrucât în astfel de situații, refuzul prealabil se vădește a fi inutil, iar persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă odată unui refuz din partea administrației.
Pe de altă parte, potrivit art.109 din Codul de procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, anterior introducerii prezentei acțiuni, neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Or, din acest punct de vedere se observă că în pofida susținerilor din recurs, pârâții nu au invocat prin întâmpinare lipsa procedurii prealabile, despre care au făcut vorbire abia în calea de atac.
În concluzie, acest motiv de recurs este nefondat, deoarece efectuarea procedurii prealabile nu este necesară și obligatorie în situația refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri, iar pârâtul nici nu a invocat această excepție în condițiile legii.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, suspendarea soluționării cauzei în raport de soluția ce se va adopta în dosarul nr._ al Judecătoriei D., având ca obiect constatarea nulității titlurilor de proprietate pentru terenurile la care se referă sentința nr.3907/13 mai 2011, fiind pusă în discuția părților în ședința din data de 6 noiembrie 2012 și respinsă corect cu motivarea că soluționarea cauzei nu atârnă de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.
Așadar, contrar susținerii din acest motiv de recurs, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de pârâți.
De asemenea, este nefondat și cel de-al treilea motiv de recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. C. Gușoieni fiind respinsă corect, deoarece eliberarea actelor administrative solicitate revine acestuia în calitate de conducător al autorității publice locale.
Și pe fondul cauzei soluția adoptată este conformă cu legea, respectiv art.15 din Ordinul nr.752/11 mai 2006 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice și juridice, a certificatului de obligații bugetare, precum și a modelului și conținutului acestuia, care prevede că certificatul care atestă îndeplinirea obligațiilor de plată la buget a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri, denumit certificat de atestare fiscală, pentru persoane fizice se eliberează de organul fiscal competent pentru administrarea contribuabililor potrivit legii în următoarele situații: a) la solicitarea contribuabililor persoane fizice pe baza cererii de eliberare a unui certificat de atestare fiscală și b) în situația în care contribuabilul își schimbă domiciliul fiscal.
În continuare dispozițiile art.16-31 și urm. din același Ordin reglementează procedura de eliberare a acestuia act, conținutul, organul competent, taxele aferente și valabilitatea acestuia, niciunde în conținutul actului normativ nefiind menționat că eliberarea certificatului de atestare fiscală a persoanelor fizice este condiționată de inexistența vreunui litigiu cu privire la proprietatea bunurilor impozabile.
Prin urmare, atâta timp cât reclamanta deține un titlu de proprietate valabil, anume o hotărâre judecătorească irevocabilă privitor la dreptul său asupra bunurilor pentru care a solicitat eliberarea certificatului de atestare fiscală, respectiv deschiderea poziției de rol agricol, nu i se poate refuza satisfacerea cererii adresată autorității administrative.
În altă ordine de idei, eventuala anulare a titlurilor de proprietate pe baza cărora a fost pronunțată sentința nr.397/13 mai 2011, nu ar putea fi imputată decât în mod exclusiv autorităților emitente, care aveau obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii acestora, astfel încât îndreptarea eventualelor greșeli pe care le-au săvârșit nu trebuie să afecteze particularii interesați în cauză, respectiv pe reclamantă, care până atunci se prevalează de un titlu perfect valabil.
În concluzie, rezultă că admițând acțiunea prin sentința pronunțată, instanța a aplicat corect legea pe baza actelor și lucrărilor dosarului, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții P. C. GUȘOIENI și P. C. GUȘOIENI, ambii cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.4367/13 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta I. E., domiciliată în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, I. M. |
Grefier, P. M. |
Red.C.D./28.03.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: A.G.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1954/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1858/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
