Pretentii. Decizia nr. 1591/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1591/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 11652/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1591/R-C.
Ședința publică din 08 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
D. R. - judecător
G. C. -președinte secție
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2421 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul P. D. M., domiciliat în Pitești, ., nr.1, ., ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, .>
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 13.06.2012, reclamantul P. D. M. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești și Administrația F. pentru Mediu, solicitând restituirea sumei de 997 lei, reprezentând taxă pe poluare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Ford, an fabricație 2001, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata sumei de 997 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă ce contravine art. 90 TCE. Totodată, a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că, prin instituirea taxei de poluare, s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin întâmpinarea depusă la 02.10.2012, DGFP Argeș, pentru AFP Pitești, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată, s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal și a inadmisibilității acțiunii.
Prin sentința nr. 2421/08.10.2012, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamant și le-a obligat pe pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 997 lei, în condițiile art.117 Cod pr.fiscală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford, an fabricație 2001, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 997 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Pitești nu este fondată, deoarece aceasta a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Nici excepția de inadmisibilitate nu este fondată, întrucât nu s-a solicitat anularea chitanței, care nu ar reprezenta un act fiscal, ci a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
În ce privește posibilitatea pârâtei AFP (prin DGFP Argeș) să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat astfel că rezultatul procedurii administrative, era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acestuia neputând fi admisă în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.
OUG 50/2008 este contrară art.110 TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Tribunalul a invocat jurisprudența CJUE.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012, tribunalul a arătat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CJUE, nu erau îndeplinite.
Împotriva sentinței a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând interesele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând dispoz. art. 304 pct.9 C.proc.civ. și criticând-o pentru nelegalitate, după cum urmează:
- sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Pitești, în sensul că doar Administrația F. de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008. AFP Pitești nu are calitate procesuală pasivă în privința restituirii taxei, întrucât taxa pe poluare nu se face venit la bugetul statului, ci la bugetul F. de Mediu, gestionat de AFM, organul fiscal având competențe stricte numai pentru calculul taxa și virarea sumei în contul AFM. Ca atare, doar AFM are calitate procesuală pasivă.
- acțiunea este inadmisibilă, câtă vreme se contestă un titlu de creanță care presupune parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, așa cum este ea precizată în dispoz.art.205-218 din Codul de procedură fiscală.
- taxa pe poluare nu contravine normelor legale comunitare, aplicându-se tuturor autoturismelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Nu este o taxă impusă pentru trecerea frontierei. De asemenea, respectă principiul „poluatorul plătește”, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene și practicat de mai multe state; OUG nr.50/2008 a cunoscut mai multe modificări legislative tocmai pentru a fi pusă în acord cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
- pârâta nu putea fi obligată la restituirea taxei de poluare plus dobânda, în condițiile art. 117 C.proc.fisc., deoarece situația învederată de reclamant nu se încadrează în ipotezele limitativ prevăzute de art.117, taxa fiind plătită în temeiul OUG nr. 50/2008.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și în raport de dispoz. art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a plătit taxa pe poluare pentru un autovehicul înmatriculat anterior, la 04.07.2001, în Germania – stat membru UE.
AFP Pitești are calitatea procesuală pasivă în cererea de restituire a taxei. Astfel, nu are relevanță sub aspectul restituirii că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de AFM, câtă vreme AFP Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o. Relația dintre organul fiscal și organul de mediu se poate rezolva după procedura prev. de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară.
Potrivit atât OUG nr. 50/2008 (art. 8, 10 și 11), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia (Capitolul VI), aprobate prin HG nr. 686/2008, în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, acesta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară. Ca atare, A.F.P. Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Sub aspectul excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia în interesul Legii nr.24/14.11.2011, obligatorie potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, în sensul că „procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod”.
Cât privește fondul cauzei, specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Văzând cele de mai sus, se constată că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, taxa plătită de reclamant pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat second hand și înmatriculat pentru prima dată la 04.07.2001, în Germania, a fost impusă cu nerespectarea dispozițiilor legale comunitare.
În ce privește neîncadrarea cererii reclamantului pentru restituirea taxei în dispoz. art. 117 C.proc.fisc., Curtea constată că, potrivit art. 117 lit. d), ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”. Or plata taxei pe poluare s-a efectuat ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale comunitare, care, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale naționale contrare.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.2421 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul P. D. M., domiciliat în Pitești, ., nr.1, ., ., și pârâta Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. R. | Judecător, G. C. |
Grefier, M. M. |
Red. C.G.N.
RDH/2 ex./27.05.2013
Jud.fond E.M.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2907/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2526/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
