Pretentii. Decizia nr. 2530/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2530/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 15076/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 2530/R-C.
Ședința publică din 04 septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. G. N. - judecător
S. U. - judecător
D. R. - judecător
F. I.-G. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ reprezentând pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.3120/2012 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul M. C. L., cu domiciliul în Pitești, ., ., . și pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând terminată cercetarea judecătorească în faza de recurs și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.07.2012, reclamantul M. C. L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice Pitești și M. M. și Pădurilor –Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând anularea deciziei nr._/05.07.2012 și restituirea sumei de 1160 lei reprezentând taxă pe poluare, plus dobânda legală.
În motivarea acțiunii s-a arătat că petentul a achiziționat un autoturism marca Ford Transit an fabricație 2001, din Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 1160 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală, întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin întâmpinarea depusă la 09.11.2012, D.G.F.P. Argeș pentru A.F.P. a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității.
Prin sentința civilă nr.3120/2012 din 12 noiembrie 2012, Tribunalul Argeș – Secția Civilă a admis acțiunea, a anulat decizia de calcul și a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 1160 lei cu dobânda conform art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Petentul a achiziționat un autoturism marca Ford Transit an fabricație 2001, din Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 1160 lei cu titlu de taxă de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. prin D.G.F.P. Argeș a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
Și excepția de inadmisibilitate invocată de această pârâtă a fost respinsă, deoarece nu se solicită anularea chitanței, care nu ar reprezenta un act fiscal, ci a deciziei de calcul a taxei pe poluare.
În ce privește posibilitatea intimatei pârâte A.F.P. (prin D.G.F.P. Argeș) să restituie suma, s-a reținut că în speță este aplicabilă procedura prevăzută de art.8 din H.G. nr.686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul Fondului pentru Mediu.
Tribunalul a constatat astfel că rezultatul procedurii administrative era absolut previzibil și ineficient pentru reclamantă, contestația administrativă a acesteia neputând fi admisă în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.
În speță, se invocă neconcordanța legii interne (O.U.G. nr.50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Prin Legea nr.157/2005, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Judecătorul național are competența, atunci când dă efect direct disp.art.110 din Tratat, să aplice procedurile naționale, de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie efectiv protejate. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, modificată ulterior, s-a observat că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dar a fost anterior înmatriculat tot în România, dacă se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Ori, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, se desprinde concluzia că regimul de impozitare instituit de O.U.G. nr.50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07._08, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia de 30 % din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Constatându-se că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs.România este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nici o limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale sus arătate rap. la art.8, art.18 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia de calcul nr._/05.07.2012 și a obligat pârâtele la restituirea sumei de 1160 lei către reclamant, cu dobânda conform art.124 Cod procedură fiscală, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.
Împotriva sentinței civile nr.3120/2012 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod eronat prima instanță a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești și a dispus obligarea acesteia la restituirea taxei pentru emisiile poluante alături de Administrația Fondului pentru Mediu, în condițiile art.117 Cod procedură fiscală.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive a A.F.P. Pitești, în sensul că doar Administrația Fondului de Mediu are calitate pasivă, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.9/06.01.2012.
Sentința este nelegală și sub aspectul anulării deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante, în condițiile în care decizia reprezintă un act administrativ fiscal – titlu de creanță, în sensul art.41 din O.G. nr.92/2003.
Pe fondul cauzei s-a susținut că în mod eronat a fost admis capătul de cerere privind obligarea instituției fiscale la restituirea taxei de poluare în condițiile art.117 Cod procedură fiscală, întrucât reclamantul a achitat această taxă în mod benevol, înțelegând să respecte prevederile legale în vigoare, iar actul în temeiul căruia acesta a înțeles să plătească taxa specială, nu este actul administrativ fiscal – decizia de calcul, ci Legea nr.9/2012. Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de art.117 din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. Pitești nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, taxa fiind datorată legal Administrației Fondului pentru Mediu, singura instituție căreia îi revine legitimarea procesuală pasivă în cauză.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea taxei de poluare în condițiile art.117 Cod procedură fiscală, cu dobânda conform art.124 Cod procedură fiscală, recurenta a susținut că în mod eronat a fost admis, întrucât nu are temei legal.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Verificând sentința atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru înmatricularea în România a autoturismului său marca Ford Transit, an fabricație 2001, achiziționat din Germania, stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a plătit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr.9/2012, în sumă de 1160 lei, la data de 06.07.2012, potrivit deciziei de calcul al taxei (fila 12 dosar fond), emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești. Ulterior, reclamantul a solicitat în instanță anularea deciziei și restituirea taxei achitate conform celor de mai sus, deoarece a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene, respectiv art.90 TCE.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.F.P. Pitești sub aspectul restituirii, Curtea constată că aceasta este justificată, având în vedere că nu are relevanță că suma s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de A.F.M., câtă vreme A.F.P. Pitești a fost cea care a calculat taxa și a încasat-o.
Potrivit Legii nr.9/2012 (art.5, 10 și 12), cât și Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.9/2012 (Capitolul VI), în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei, restituirea valorii reziduale a autovehiculului și restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul Fondului pentru Mediu, administrat de A.F.M.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară. Ca atare, A.F.P. Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă într-o acțiune în anularea unui act administrativ o are autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.
În speță, decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante a fost emisă de către pârâta A.F.P. Pitești, astfel încât aceasta are calitate procesuală pasivă sub aspectul acestui capăt de cerere.
În ce privește neurmarea procedurii prevăzută de art.205-218 Cod procedură fiscală cu privire la decizia de calcul a taxei pe poluare emisă reclamantului, nu se poate pretinde aplicarea acestei procedurii în condițiile în care nu s-ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar în raport cu dreptul intern și al eficienței normei comunitare, față de statuările CJUE in hotărârea pronunțată la 7.04.2011 în cauza T. nr.C 402-09, menționată în sentință. Curtea constată astfel că rezultatul procedurii administrative era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare, astfel încât sunt întrunite condițiile art.117 Cod procedură fiscală pentru restituirea taxei, plătită fără temei, ca urmare a unei dispoziții legale contrare dreptului Uniunii Europene.
Față de cele prezentate anterior, se apreciază ca irelevantă susținerea vizând aplicabilitatea dispozițiilor din Codul civil ce reglementează raportul juridic dintre solvens și accipiens, reținându-se că plata s-a realizat prin încălcarea art.110 din TCE.
În ce privește neîncadrarea cererii reclamantului pentru restituirea taxei în dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală, Curtea constată că, potrivit art.117 lit.d), „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”. Or plata taxei s-a efectuat ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale comunitare, care, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de dispozițiile legale naționale contrare.
Critica privind restituirea taxei de poluare în condițiile art.117 Cod procedură fiscală, cu dobânda aferentă, este nefondată, întrucât, așa cum s-a arătat în considerentele expuse anterior, reclamantul a plătit în mod nedatorat suma de 1160 lei, iar cel care a primit plata este obligat să restituie suma astfel încât să acopere și pierderea suferită de reclamant prin nefolosirea banilor proprii.
Potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.21 sau la art.70 Cod procedură fiscală, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117, coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, reprezentând pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.3120/2012 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, reprezentând pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., județ Argeș, împotriva sentinței civile nr.3120/2012 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția Civilă, în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul M. C. L., cu domiciliul în Pitești, ., ., ., județ Argeș și pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, C. G. N. | Judecător, S. U. | Judecător, D. R. |
Grefier, F. I.-G. |
Red.D.R.
Tehnored.V.S.
Ex.2/09.09.2013
Jud.fond: E.M.-C..
| ← Pretentii. Decizia nr. 2526/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3178/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
