Pretentii. Decizia nr. 1634/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1634/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 5249/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1634/R-C.
Ședința publică din 10 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T., judecător
Judecător I. B.
Judecător A. A. T.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș – în numele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COSTEȘTI, împotriva sentinței nr. 2677 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul D. I. D., domiciliat în comuna R., . și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă excepția tardivității recursului, față de data declarării acestuia și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 20.04.2012, reclamantul D. I. D. a chemat în judecată pe pârâtele A. FINANTELOR PUBLICE COSTESTI și A. F. PENTRU MEDIU, solicitând anularea deciziei nr._/29.03.2012 și restituirea sumei de 4658 lei reprezentând taxă pe poluare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că petentul a achiziționat un autoturism marca Seat Alhambra an fabricație 2006, din Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4658 lei cu titlu de taxă pe poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și, prin urmare, trebuie restituită integral.
Totodată, s-a arătat că principiul priorității dreptului comunitar, față de dreptul național, este instituit de art.148 alin.2 din Constituția României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanțele naționale sunt obligate să dea eficiență principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România și cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.
Prin întâmpinarea depusă la 28.05.2012, DGFP Argeș pentru AFP, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa pe poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive
Prin sentința nr. 2677 din 22 octombrie 2012, Tribunalul Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I. D. în contradictoriu cu pârâtele A. FINANTELOR PUBLICE COSTESTI, A. F. PENTRU MEDIU, a anulat decizia de calcul nr._/2012 și a obligat pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 4658 lei, în cond.art.117 Cod procedură fiscală.
Pentru a pronunța soluția, tribunalul a reținut că petentul a achiziționat un autoturism marca Seat Alhambra an fabricație 2006, din Germania, stat membru U.E., pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4658 lei cu titlu de taxă de poluare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. prin DGFP Argeș, a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea intimatei pârâte AFP ( prin DGFP Argeș) să restituie suma, s-a reținut că în speță este aplicabilă procedura prevăzută de art. 8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat că rezultatul procedurii administrative era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acestuia neputând fi admisă în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.
În speță, se invocă neconcordanța legii interne (OUG 50/2008) cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că de atunci se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
Analizând O.U.G. nr. 50/2008, modificată ulterior, s-a reținut că pentru un autoturism produs în România și în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse în țară sau alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art.110 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG 50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010, Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, s-a reținut că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs. România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nicio limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea 9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe, la data de 10.12.2012, a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș, pentru Administrația Finanțelor Publice Costești, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului formulat se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare, potrivit art.1 din L.nr.9/2012, cererea fiind și inadmisibilă.
Pârâtele nu puteau fi obligate la restituire, deoarece situația învederată de reclamant nu se încadrează în ipotezele limitativ prevăzute de lege, taxa fiind plătită în temeiul unui text de lege, decizia de calcul a taxei pe poluare fiind emisă ca urmare a solicitării reclamantului.
Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit nu poate fi restituit. A.F.P. nu a avut niciodată calitatea de accipiens în raport cu reclamantul, taxa fiind datorată legal Administrației F. pentru Mediu, iar reclamantul nu a indicat niciun motiv de nelegalitate a actului administrativ fiscal.
Se solicită judecata în lipsă.
La termenul de judecată din 10 mai 2013, instanța a pus în discuție excepția tardivității recursului, față de data declarării acestuia.
Examinând excepția în raport de actele aflate la dosar și de prevederile art. 137 C.pr.civ., ce impun asupra pronunțării prioritare asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța constată că excepția este fondată, față de disp. art. 301 C.proc.civ. și ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești este tardiv declarat, față de disp. art. 301 Cod proc.civ.
Potrivit textului menționat, recursul se formulează în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care în speță a fost transmisă AFP Costești la 19 noiembrie 2012.
Recursul a fost depus la Tribunal la 10 decembrie 2012, în condițiile în care, față de art. 101 alin. 1 rap. la art. 102 C.proc.civ., termenul se împlinea la 05 decembrie 2012, ținând seama de faptul că termenul procedural se calculează pe zile libere.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul să fie respins ca tardiv formulat, devenind inutilă analizarea criticilor dezvoltate în conținutul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș – pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COSTEȘTI, împotriva sentinței nr. 2677 din 22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția civilă în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul D. I. D., domiciliat în comuna R., . și pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. A. T. |
Grefier, I. P. |
Red/dact IP/2 ex/17.05.2013
Jud. fond E.C.-M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1642/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1643/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
