Pretentii. Decizia nr. 1697/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1697/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 2627/90/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 1697/R-C.
Ședința publică din 15 Mai 2013
Curtea compusă din:
Președinte: C. D. – judecător
Judecător: G. A.
Judecător: S. U.
Grefier: Drăguța-I. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V., cu sediul în municipiul Rm. V., ..17, județul V., în numele subunității sale, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. V., cu sediul în municipiul Rm. V., ..17, județul V., împotriva sentinței nr. 3138 din 21.09.2012, pronunțată de Tribunalul V. – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. _ , intimat fiind reclamantul B. S., cu domiciliul în municipiul Rm. V., ., ..D, apt.15, județul V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar prin compartimentul registratură, la data de 13 mai 2013 s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant, după care:
Curtea, raportat la actele și lucrările de la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2012, reclamantul B. S. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Rm.V., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.164 lei, reprezentând taxa de poluare stabilită prin decizia de calcul nr._/26 august 2008, încasată de pârâtă potrivit chitanței nr._/2008, taxă pe care pârâta refuză să o restituie.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz Sprinter 313CDI, nr. identificare WDB9036631R217419 pentru care a achitat taxa de poluare în cuantum de 6.164 lei conform O.U.G. nr.50/2008.
Taxa de poluare, însă, a fost percepută cu încălcarea dreptului comunitar, fapt pentru care a solicitat restituirea acesteia, dar pârâta i-a respins cererea argumentând că sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.50/2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Rm.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, ca neîntemeiată, taxa a cărei restituire o cere reclamantul fiind calculată și achitată în conformitate cu dispozițiile O.U.G.nr.50/2008, după emiterea deciziei de calcul care nu a fost contestată conform art.205 Cod procedură fiscală.
S-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată pentru neîndeplinirea dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, neputând fi reținută reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Tribunalul V., Secția a II-a civilă, prin sentința nr.3138/21 septembrie 2012, a admis cererea și a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului B. S. suma de 6.164 lei, achitată cu chitanța nr._/27 august 2008, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, la care se adaugă dobânzi conform art.124 Cod procedură fiscală raportat la art.70 și 120 din același act normativ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut potrivit prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone, de natură similară.
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru. Din acest punct de vedere, tribunalul a constatat că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, raportat la cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Instanța a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art.90 TCE, și față de art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei speciale de poluare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs D.G.F.P. V., în numele A.F.P. RmVâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, prin prisma următoarelor motive de recurs:
Cheltuielile de judecată la care a fost obligată, sunt netemeinice și nelegale, iar pentru dobânzile aferente sumei solicitată cu titlu de taxă pe poluare nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor, dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor nu își găsesc aplicabilitatea în speță.
Pe fond, se arată că prin Hotărârea C.J.E. în cauza C-402/09 privind acțiunea lui I. T. împotriva Statului Român, în care s-au făcut aprecieri asupra instituirii de către Statul Român a taxei pe poluare pentru autoturisme second-hand achiziționate din state ale Uniunii Europene, se susține că efectele acesteia nu sunt incidente în cauză, întrucât raportul juridic în cauza de față s-a născut înainte de pronunțarea de către C.J.E. a Hotărârii C-402/09.
Pe de altă parte, potrivit art.46 din CEDO, hotărârile obținute în contradictoriu cu Statul Român sunt obligatorii de la data publicării acestora în monitorul Oficial al României.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obligarea Administrației Finanțelor Publice Rm.V. la plata cheltuielilor de judecată a fost justificată de împrejurarea că, în calitate de pârâtă aceasta a căzut în pretenții, fiind astfel îndeplinite condițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
Nici critica privind acordarea dobânzii nu poate fi primită, deoarece conform art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.21 sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Ca atare, atunci când se stabilește dreptul la restituirea unor sume de la bugetul de stat, contribuabilul are dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117, coroborat cu art.70 Cod procedură fiscală, respectiv după 45 de zile de la data înregistrării cererii.
Referitor la criticile aduse fondului cauzei, Curtea reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T. împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
În ce privește argumentul legat de faptul că aplicarea cauzei T. vs. România nu se poate face retroactiv, curtea reține că efectele unei asemenea decizii de interpretare se produc independent de data nașterii raportului juridic, atâta vreme cât statul în discuție este membru al Uniunii Europene iar raportul juridic s-a născut ulterior aderării.
Curtea de la Luxemburg a arătat în cauza N. vs. România, paragraf 33, că numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să fie determinată să limiteze posibilitatea de a se invoca o dispoziție pe care a interpretat-o.
În situația analizată nu s-a dispus o limitare în timp a efectelor hotărârilor Curții, astfel că susținerea recurentei nu poate fi primită.
Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1 ianuarie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V., cu sediul în municipiul Rm.V., . nr.17, județul V., în numele subunității sale, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM.V., împotriva sentinței nr.3138/21 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul V., Secția a II-a civilă, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul B. S., cu domiciliul în municipiul Rm.V., ., ..D, apt.15, județul V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, C. D. | Judecător, G. A. | Judecător, S. U. |
Grefier, Drăguța-I. C. |
Red.C.D./24.05.2013
GM/2 ex.
Jud.fond: D.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3080/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1956/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
