Pretentii. Decizia nr. 2600/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2600/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 18791/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIA NR. 2600/R-C.
Ședința publică din 5 Septembrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. A. T. - judecător
Judecător: I. B.
Judecător: A. T.
Grefier: Drăguța-I. C.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în Pitești,., jud.Argeș, împotriva sentinței nr.3650 din 11.12.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ , intimați fiind pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, și reclamantul M. M. E., cu domiciliul în municipiul Pitești, ..58, județul Argeș.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat R. A. pentru intimatul M. E., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat R. A. depune la dosar înscrisurile solicitate de instanță prin adresa din 31 iulie 2013 și solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, raportat la actele și lucrările de la dosar, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 30.08.2012, reclamantul M. M. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația F. pentru Mediu, Administrația Finanțelor Publice Pitești anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/07.07.2010 si obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3.155 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism marca Seat, tip Cordoba fabricat în anul 2000 cu scopul de a-l înmatricula în România. La Registrul Auto Român pentru a face omologarea, identificarea si actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 3.155 lei deși autovehiculul a mai fost înmatriculat la data de 4.07.2000, această taxă fiind necuvenită raportat la faptul că România este membră a Comunității Europene.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș reprezentând interesele Administrației Finanțelor Publice Pitești a depus la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Pitești, arătând că în conformitate cu art.5 din O.U.G. nr.50/2008 Administrația Finanțelor Publice Pitești în calitate de autoritate fiscală competentă are atribuții numai în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă si de a o vira în contul Administrației F. pentru Mediu, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând în esență că în cauză numai Administrația F. pentru Mediu are calitatea de a gestiona taxa de poluare.
Prin sentința nr.3650/11.12.2012, Tribunalul Argeș a respins excepția invocată, a admis acțiunea și a obligat pe pârâte să restituie reclamantului suma de 3.155 lei, încasată necuvenit cu titlu de taxă de poluare, decizia de calcul nr._/7.07.2010 fiind anulată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția invocată, tribunalul a avut în vedere prevederile art.137 alin.1 C.pr. civ. potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, o va analiza cu prioritate si va retine următoarele: excepția lipsei calității procesuale pasive invocată este neîntemeiată urmând a fi respinsă în temeiul textului de lege sus invocat întrucât ținând seama că prin calitate procesuală se înțelege titlul legal care îndreptățește (sau obligă) o persoană să fie parte în proces, în speță se constată pe de o parte că pârâta AFP Pitești are calitate de autoritate fiscală competentă cu atribuții în ceea ce privește calculul valorii taxei de poluare iar prin trezorerie are atribuția de a încasa taxa respectivă si de a o vira în contul Administrației de Mediu, prin urmare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată se privește ca neîntemeiată si urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/7.07.2010 și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3155 lei cu motivarea că a cumpărat un autoturism marca Seat, tip Cordoba fabricat în anul 2000 cu scopul de a-l înmatricula în România iar la Registrul Auto Român pentru a face omologarea, identificarea si actele necesare înmatriculării i-a fost percepută taxa de poluare în cuantum de 3155 lei deși autovehiculul a mai fost înmatriculat în 4.07.2000, această taxă fiind necuvenită raportat la faptul că România este membră a Comunitătii Europene.
Pârâta DGFP Argeș - Administrația Finanțelor Publice Pitești a invocat în apărare prevederile O.U.G. nr.50/2008, modificată ulterior, act normativ în analizarea căruia tribunalul retine că, acesta este contrar dispozițiilor art.110 din Tratat, întrucât este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE.
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Or, prin Hotărârea din 7.04.2011, CEJ a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă disp.art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autoturismele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În cauza C-402/09 T. s-a statuat că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale UE, fiind contrară disp.art.110 TFUE, a reținut că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare.
Decizia T. vs.România, este una de interpretare, iar efectele ei se produc independent de data nașterii raporturilor juridice, condițiile ce se cer a fi îndeplinite fiind ca statul respectiv să fie membru al UE, iar raporturile juridice să fie născute după aderare.
În cauza T. nu s-a dispus nici-o limitare în timp a efectelor acestei hotărâri, astfel că interpretarea este valabilă pentru raporturile juridice născute după aderarea României la U.E.
În ce privește faptul că la 12.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, tribunalul a apreciat că acest act normativ nu se poate aplica unor situații anterioare, deoarece la momentul emiterii deciziei de calcul și al plății taxei criteriile de nediscriminare, așa cum sunt redate de CEJ, nu erau îndeplinite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
În motivarea recursului formulat se arată că sentința este nelegală prin prisma incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că aceasta revine Administrației F. de Mediu, ca instituție care are atribuția de a gestiona taxa de poluare, potrivit art.1 și 5 din O.U.G. nr.50/2008.
Prin urmare, lipsește temeiul legal pentru obligarea A.F.P. pentru restituirea taxei pe poluare.
A.F.P. nu a făcut decât să respecte legea, taxa fiind achitată potrivit dispozițiilor legale, fiind necesară pentru operațiunea tehnică pentru înmatriculare a autoturismului.
Pârâtele nu puteau fi obligate la restituire, deoarece situația învederată de reclamant nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art.117 Cod procedură fiscală, taxa fiind plătită benevol.
Se susține că în cauză prevederile art.90 din Tratatul de constituire a Comunității Europene nu pot fi reținute, întrucât taxa pe poluare este plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora la momentul înmatriculării în România.
Se critică sentința și în privința acordării cheltuielilor de judecată, cerințele art.274 alin.1 Cod procedură civilă nefiind îndeplinite, procesul nefiind câștigat irevocabil, pârâta nefiind în culpă procesuală.
De asemenea, nu se poate reține reaua-credință sau comportarea neglijentă a autorității fiscale pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Se solicită judecata în lipsă.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat calcularea taxei pe poluare pentru autoturismul marca Seat Cordoba, achiziționat în spațiul Uniunii Europene, înmatriculat pentru prima dată în anul 2000, fiind emisă de către Administrația Finanțelor Publice Pitești decizia de calcul a taxei pe poluare nr._/7.07.2010 (fila 2 dosar fond) prin care s-a determinat cuantumul taxei pe poluare datorat.
Taxa a fost achitată la data de 12.07.2010, potrivit chitanței, depusă la dosarul de fond (fila 3).
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare, deoarece aceasta a fost stabilită contrar normelor Uniunii Europene.
Față de jurisprudența CEJ și de decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.24/2011, Curtea reține că nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Este concluzia care rezultă din jurisprudența Curții europene, enunțată în afacerea Metallgesellschaft Ltd și alții, Hoechst AG și Hoechst (UK) Ltd în cauzele conexate C-397/98 și C-410/98, în care s-a decis că dreptul comunitar se opune ca o instanță națională să respingă sau să reducă o cerere de rambursare, din singurul motiv că acestea nu au utilizat căile legale aflate la dispoziția lor pentru a contesta deciziile de respingere ale administrației financiare, invocând supremația și efectul direct al dispozițiilor juridice comunitare, în timp ce legislația națională nu permitea, în nici un caz, ca o astfel de cerere să fie admisă (par.107).
Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Totodată, Curtea reține că atât A.F.P. cât și A.F.M. au calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 teza a doua din O.U.G. nr.50/2008, în vigoare la data achitării taxei, aceasta constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel că aceasta justifică cerința calității procesuale pasive ca beneficiar al taxei.
De asemenea, potrivit art.5 alin.1 din același act normativ, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, astfel că A.F.P. care întocmește deciziile de calcul a taxei are la rândul său calitate procesuală pasivă, ca emitent al actelor fiscale.
Ca atare, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a recurentei.
Faptul că, în virtutea disponibilității, reclamantul a constituit cadrul procesual pasiv prin chemarea în judecată a ambelor pârâte, a A.F.P. și a Administrației F. pentru Mediu, și aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă, față de prevederile O.U.G. nr.50/2008, care fac referire la această autoritate, nu înlătură calitatea procesuală pasivă a recurentei.
Obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei achitate de către reclamant nu schimbă cadrul procesual pasiv iar lipsa unei cereri de regres împotriva beneficiarului taxei nu poate atrage consecința admiterii prezentului recurs, instanța neputând proceda din oficiu (filele 11-13 dosar fond).
Din punct de vedere procesual reclamantul se îndreaptă împotriva celui care i-a încasat taxa efectiv, iar în al doilea rând, pentru recuperarea sumei astfel încasată, dar transmisă mai departe către A.F.M., se impunea aplicarea prevederilor care protejează dreptul de regres, ceea ce pârâta nu a înțeles să facă.
În ce privește faptul că situația din speță nu se încadrează în niciuna din ipotezele reglementate de art.117 Cod procedură fiscală, Curtea reține că față de aspectele susmenționate referitor la excepția inadmisibilității, nu are relevanță aplicarea textului.
Trecând peste acest aspect, art.117 alin.1 lit.d) din O.G. nr.92/2003, reglementează situația restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Or, instanța de fond a motivat detaliat neconformitatea normei interne cu cea europeană în raport de jurisprudența CEJ împotriva României în cauza T., rezultând astfel că s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Asupra fondului, Curtea nu poate constata faptul că art.90, actual art.110 TFUE nu este aplicabil, jurisprudența T. împotriva României invocată de instanța de fond arătând detaliat de ce textul este incident și nu permite adoptarea în reglementarea internă a unor dispoziții ca cele ale O.U.G. nr.50/2008.
Pe de altă parte, Curtea reține că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin.2).
Un asemenea aspect nu schimbă însă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.
De altfel, criteriul nediscriminatoriu introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012.
Asupra criticilor privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că acestea sunt lipsite de interes, în condițiile în care din sentința atacată nu rezultă faptul că instanța ar fi dispus asupra unor asemenea cheltuieli.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în ., județul Argeș, împotriva sentinței nr.3650/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimați fiind pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6 și reclamantul M. M. E., cu domiciliul în municipiul Pitești, ..58, județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 septembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, A. A. T. | Judecător, I. B. | Judecător, A. T. |
Grefier, Drăguța-I. C. |
Red.A.T./6.09.2013
GM/2 ex./Jud.fond: A.D.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2924/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2943/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
