Obligaţia de a face. Decizia nr. 772/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 11814/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 772/R-C.
Ședința publică din 06 Martie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C. - președinte secție
C. G. N. - judecător
D. R. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1705 din 21 august 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș Secția Civilă Complet Specializat C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul Z. T. domiciliat în B. ., județul Argeș.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat P. D. F. pentru intimatul reclamant în baza delegației de substituire de la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.2787 din 4 februarie 2013 și timbru judiciar de 0, 15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, s-a depus la dosar prin departamentul registratură, la data de 4 martie 2013 întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Apărătorul intimatului reclamant precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2012, reclamantul Z. T. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Argeș prin Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor Argeș pentru a fi obligată să înmatriculeze autoutilitara marca Iveco, tip Furgon, . ZCFC357100D148425, fără a achita în prealabil taxa pentru emisiile poluante, precum și obligarea pârâtei să înmatriculeze provizoriu autoutilitara, pe câte 30 de zile, succesiv, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat la data de 25.10.2011, dintr-o țară membră UE, respectiv Marea Britanie, autoutilitara marca Iveco, tip Furgon, iar pârâta a refuzat în mod nejustificat să o înmatriculeze fără plata taxei de poluare, încălcând în acest sens dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
Prin sentința civilă nr. 1705/21.08.2012, Tribunalul Argeș - Secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă să înmatriculeze autoutilitara marca Iveco, tip Furgon, . ZCFC357100D148425, fără plata taxei pe poluare și să emită numere provizorii de circulație, până la rămânerea irevocabilă a sentințe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat din Marea Britanie, autoutilitara marca Iveco, tip Furgon, . ZCFC357100D148425, înmatriculată prima oară la 15.05.2001, cerere ce i-a fost respinsă prin adresa nr.P/_ din 20.06.2012.
S-a constatat că OUG 50/2008, care impune taxa pe poluare, este în neconcordanța cu dreptul comunitar. Astfel, pin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza T. (C-402/09), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa ce i-a fost solicitată spre plată reclamantului este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
În raport de dispozițiile legale susmenționate și care se aplică cu prioritate în raport de reglementările contrare din legea internă, refuzul pârâtei de a înmatricula autoutilitara reclamantului fără plata taxei de poluare apare ca fiind nejustificat.
Împotriva sentinței a formulat recurs Instituția P. - Județul Argeș, criticându-o în esență pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța a reținut nesocotirea dispozițiilor art.90 din TCE de către OUG nr.50/2008, câtă vreme taxa are drept scop protecția mediului și este rezultatul negocierii dintre România și Comisia Europeană;
- achitarea acestei taxe nu se poate susține că este discriminatorie câtă vreme ea se adresează tuturor autoturismelor second-hand, iar recurenta nu face decât să verifice existența dovezii de plată, fără să aibă atribuții în determinarea întinderii ei.
La data de 04.02.2013 (fila 11) recurenta a depus o precizare, arătând că își întemeiază recursul pe dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, care a abrogat OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare.
Examinând sentința în limita criticilor formulate, în raport de dispoz. art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta mai jos:
Reclamantul a achiziționat o autoutilitară marca Iveco, tip Furgon, . ZCFC357100D148425, înmatriculată prima oară în Marea Britanie la 15.05.2001
Intenționând să îl înmatriculeze în România a adresat pârâtei Instituția P. Județului Argeș – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor o cerere prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei pentru emisiile poluante, cerere respinsă.
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă care impune plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, anume Legea nr. 9/2012, și cea comunitară – art. 110 TFUE, a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne în conformitate cu dispoz. art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Legea nr. 9/2012 a preluat prevederile OUG nr. 50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute.
Ulterior însă, prin OUG nr. 1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării OUG nr. 50/2008 și, ca atare, a stării de discriminare constată de CJUE prin hotărârea din 7.04.2011 în cauza T. nr. C 402-09 cu privire la autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar și importate în România.
În respectiva cauză, Curtea Europeană a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, CJUE a reținut că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contesta faptul că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene nu vizează criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci efectul descurajant al unei asemenea taxe în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea Europeană a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea Europeană a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
În consecință, văzând cele de mai sus, se constată că taxa pentru emisiile poluante are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE.
Ca atare, așa cum corect a stabilit prima instanță, nu se poate refuza reclamantului înmatricularea autovehiculului său în măsura în care îndeplinește toate celelalte condiții impuse de lege, cu excluderea taxei pentru emisiile poluante, care, așa cum s-a arătat mai sus, apare ca fiind contrară normei de drept comunitar.
Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că refuzul pârâtei nu este unul justificat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL ARGEȘ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR, REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Pitești, Piața V. M. nr.1, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.1705 din 21 august 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul Z. T. domiciliat în B., ., județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2013, la Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. R. |
Grefier, M. M. |
Red.G.C.
EM/2 ex./11.03.2013
Jud.fond N.S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1743/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1784/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
