Pretentii. Decizia nr. 3479/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3479/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 22409/109/2012
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 3479/2013
Ședința publică din 28 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: I. R., președinte secție
Judecător: G. N.
Judecător: Florinița C.
Grefier: P. B.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta D. G. A FINANTELOR PUBLICE ARGES - PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.413 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr._ .
La apelul Nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă Z. L. L., lipsind recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Argeș - pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă Z. L. L. depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, față de aceste susțineri, constată recursul în stare de judecată acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimata-reclamantă Z. L. L., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, ca legală și temeinică.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 28.09.2012 reclamanta Z. L. L. a chemat în judecată pe pârâtele A. FINANTELOR PUBLICE PITEȘTI și A. F. PENTRU MEDIU solicitând restituirea sumei de 2959 lei reprezentând taxă pe poluare și anularea deciziei de calcul nr._/02.08.2012.
În motivarea acțiunii s-a arătat că petenta a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN, tip GOLF, an fabricație 1999, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 2959 lei cu titlu de taxă de poluare, ce contravine normelor dreptului comunitar.
S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. și prin urmare trebuie restituită integral.
Prin întâmpinare DGFP Argeș a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că taxa de poluare încasată este legală, iar cererea de restituire nu se justifică. Totodată s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.413 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Argeș a respins excepția invocată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 2.959 lei reprezentând taxă de poluare încasată necuvenit, anulând decizia de calcul nr._/02.08.2012.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că petenta a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN, tip GOLF an fabricație 1999, pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 2.959 lei cu titlu de taxă de poluare .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. prin DGFP Argeș, a fost respinsă, deoarece a emis actul în baza căruia s-a calculat taxa pe poluare și are atribuții date de lege în ce privește încasarea, dar și restituirea eventualelor taxe plătite de către contribuabili.
În ce privește posibilitatea intimatei pârâte AFP (prin DGFP Argeș) să restituie suma, în speță este aplicabilă procedura prev. de art.8 din HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, abrogată prin Legea nr.9/2012 care se aplică pentru identitate de rațiune juridică și atunci când restituirea se dispune cu privire la întreaga taxă și pentru motivul neconformității normei interne care a impus-o cu norma comunitară. Prin urmare, restituirea cade în sarcina organului fiscal care a și încasat suma, chiar dacă cel care va suporta restituirea este bugetul F. pentru Mediu.
Tribunalul a constatat astfel că rezultatul procedurii administrative, era absolut previzibil și ineficient pentru reclamant, contestația administrativă a acestuia neputând fi admisă în condițiile în care organul administrativ fiscal face strict aplicarea normei interne și nu are posibilitatea interpretării dispozițiilor acesteia în lumina normelor cu forță juridică superioară făcând parte din dreptul comunitar.
În speță, s-a invocat neconcordanța legii interne prin care taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr.108/2008, OUG nr.208/2008, OUG nr.117/2009, OUG nr.118/2010 cu legislația comunitară. Or, România este stat membru al UE începând cu 01.01.2007, astfel că se aplică disp.art.148 alin.2 din Constituția României, conform căruia legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția națională garantând îndeplinirea acestei cerințe (alin.4 al aceluiași articol).
OUG 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanța de urgentă nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta, așadar, ca, în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art.4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate în România si care sunt deja în circulație.
Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
În privința reglementarilor comunitare in materie, instanța reținut că, potrivit art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art.110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În temeiul dispozițiilor art.148 din Constituție, în cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozițiile Legii nr.9/2012 –forma în vigoare - rezulta că pentru un autoturism produs în România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeași taxa se percepe însa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data în România.
În consecință, instanța a reținut că Legea nr.9/2012 este contrara art.110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor.
În consecința, instanța a apreciat că taxa pentru emisiile poluante reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunitarii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
În același sens s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. României, stabilind ca art.110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însa a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura pe piața națională.
În consecința, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar art.110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constat cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca fiind întemeiata.
În termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat recurs împotriva sentinței tribunalului pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost admisa acțiunea față de pârâta Administrația Finanțelor Publice Pitești care nu are calitate procesuală pasivă.
2. Acțiunea este inadmisibilă în condițiile în care reclamantul nu a urmat procedura de contestare a actului administrativ fiscal reglementată de codul de procedură fiscală, încălcând în acest fel art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
3. Greșită este și obligarea ambelor pârâte la restituirea taxei de poluare, în condițiile în care restituirea solicitată de reclamant nu poate fi încadrată în niciuna dintre ipotezele stabilite de art.117 lit.a-h din Codul de procedură fiscală. În mod greșit s-a reținut că în speță au fost nesocotite dispozițiile art.90 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, deși taxa de poluare urmează a fi plătite de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora (românești sau străine), în momentul primei înmatriculări în România.
Așadar, taxa pe poluare achitată de reclamant este legal datorată.
4.În fine, se arată că în mod eronat instanța de fond a admis cererea de plată a cheltuielilor de judecată deși nu erau întrunite condițiile art.274 alin.1 C.pr.civ.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, instanța reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
În speță calitatea procesuală pasivă a A.F.P. Pitești este justificată în privința restituirii taxei pe poluare.
Astfel, potrivit art.8, art.10 și art.11 din O.U.G. nr.50/2008 și cap.VI din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr.686/2008, în vigoare la data la care reclamantul a făcut plata taxei, restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite se solicită de la organul fiscal, chiar dacă, la momentul plății taxei, aceasta a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, administrat de AFM.
Prin urmare, dacă organul fiscal are competența de a restitui diferențele de taxe pe poluare, pentru identitate de rațiune juridică are competența de a restitui și întreaga taxă, atunci cât restituirea se impune pentru motivul neconformității normei interne care a stabilit taxa cu norma comunitară.
Ca atare, Administrația Finanțelor Publice Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză.
Al doilea motiv de recurs este nefondat. Prin decizia nr.24/2011 pronunțată în recurs în interesul legii în dosarul nr.9/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că procedura de contestare prevăzută la art.7 din O.U.G. nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011 raportat la art.205-218 Cod procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxelor de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
În considerentele hotărârii s-a arătat că acțiunea având ca obiect restituirea taxei de poluare, nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, iar existența art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decând atacând direct decizia de calcul a taxei.
Soluția admisibilității unei asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ, prin care această taxă a fost stabilită.
Or parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat.
Sub aspectul încadrării cererii de restituire în cazurile exprese prevăzute de art.117 lit.a-h Cod procedură fiscală, Curtea constată că cererea se circumscrie dispozițiilor art.117 lit.d, conform cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, întrucât taxa pe poluare urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Codul de procedură fiscală, potrivit art.12 alin.1 și 2 din O.U.G. nr.196/2005 privind Fondul pentru Mediu. De asemenea, sunt incidente dispozițiile O.M.F.P. nr.1899/2004.
Pe de altă parte, este nefondată apărarea pârâtei privind imposibilitatea restituirii taxei ca urmare a achitării în mod benevol a acesteia.
Achitarea taxei de poluare este o condiție prealabilă înmatriculării, astfel că reclamantul a fost nevoit să plătească taxa respectivă pentru a putea înmatricula autoturismul și a-l putea folosi pe drumurile publice din România.
În altă ordine de idei, în acțiunea sa reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în competența instanței interne, ce poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Legea nr.9/2012 a preluat prevederile O.U.G. nr.50/2008, stabilind plata taxei pentru emisiile poluante atât pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, cât și pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute. Ulterior însă, prin O.U.G. nr.1/2012, aplicarea respectivei obligații pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și revândute a fost suspendată începând cu data de 31.01.2012 până la data de 01.01.2013, ceea ce a însemnat continuarea situației existente în perioada aplicării O.U.G. nr.50/2008 și ca atare, a stării de discriminare constatată de C.J.U.E. prin hotărârea pronunțată în cauza T..
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 pronunțată în cauza I. T./Statul român, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispozițiile art.110 din T.F.U.E., în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 T.F.U.E., rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrare normei comunitare așa cum corect a reținut instanța de fond.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că instanța de fond nu a obligat pârâtele la plata acestora.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, pentru Administrația Finanțelor Publice Pitești, împotriva sentinței civile nr.413 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr._ , intimată fiind reclamanta Z. L. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești –Secția I civilă.
Președinte, I. R. | Judecător, G. N. | Judecător, Florinița C. |
Grefier, P. B. |
Red. F.C.
Tehnored. C.B.
2 ex./08.11.2013
Jud. fond: A D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1272/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 217/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
