Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 3312/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3312/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 481/46/2012*
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 3312/R-C.
Ședința publică din 30 Octombrie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: G. C., președinte secție
Judecător D. R.
Judecător C. G. N.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul Ș. I., domiciliat în Rm. V., ., județul V., împotriva sentinței nr. 42/F-C. din 06 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. S. DE EVALUARE A PERSOANELOR CU handicap și A. NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP, ambele cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 194, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat N. A. pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 25.10.2013, întâmpinare formulată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, care se substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
Reprezentanta recurentului-reclamant solicită amânarea cauzei pentru a studia întâmpinarea și a răspunde apărărilor formulate în cuprinsul ei.
Instanța respinge cererea de amânare, calificând întâmpinarea depusă la dosar, față de data depunerii, ca fiind concluzii scrise și față de faptul că în cuprinsul acesteia nu se regăsesc excepții și lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns recurentul-reclamant Ș. I., personal și asistat de avocat N. A. pentru recurentul-reclamant, lipsă fiind intimatele-pârâte.
Recurentul-reclamant, prin apărător, arată că nu mai are cereri de formulat.
Față de această susținere, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia, totodată punând în vedere recurentului-reclamant să pună concluzii și asupra naturii Ordinului comun nr._ al MMFES și MSP, în sensul de a preciza dacă este act normativ sau act individual, iar, în măsura în care îl apreciază ca fiind act normativ, să arate dacă art. 4 din Legea nr. 554/2004 permite formularea excepției de nelegalitate cu privire la actele cu un astfel de caracter.
Recurentul-reclamant, prin apărător, precizează că Ordinul comun are natură normativă și că se supune excepției de nelegalitate. De asemenea, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar, pe fond, admiterea acțiunii și a excepției de nelegalitate și anularea deciziei de încadrare în grad de handicap.
Arată că instanța de fond nu a motivat hotărârea cu privire la respingerea excepției de nelegalitate și nu a indicat prevederile legale în temeiul cărora ordinul este în conformitate cu actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emis.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici jurisprudența CEDO depusă la dosar.
Apreciază că legiuitorul modifică criteriile de evaluare și de încadrare în grad de handicap în mod discreționar.
Arată că nelegalitatea actului atacat constă în aceea că nu se respectă principiile accesibilității și previzibilității, protejate de Constituția României și că mai precis de atât nu poate indica încălcarea prevederilor legale.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.04.2012, reclamantul Ș. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și A. Națională pentru Persoanele cu Handicap, solicitând anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr.1977/08.03.2012 emisă de prima pârâtă, obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii, prin care reclamantul să fie încadrat în gradul de handicap „accentuat”, corespunzător deficiențelor funcționale permanente pe care le-a dobândit, pe durată permanentă, precum și la acordarea tuturor drepturilor legale, conform încadrării în gradul de handicap „accentuat”.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului 1999, în urma unui accident de muncă produs în Turcia a suferit o intervenție chirurgicală prin care i-a fost amputat membrul inferior stâng, rămânând cu un bont scurt, cu dificultăți majore în portul și condusul protezei, precum și cu tulburări foarte accentuate de statică și mers, aspect relevat atât în cuprinsul Certificatului de încadrare în grad de handicap nr.2157/09.06.2003 eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V., cât și din Referatul medical nr.4403/05.10.2011, întocmit de medicul primar ortoped V. P..
Reclamantul a mai arătat că în anul 2003 a fost examinat de către C. de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți V., stabilindu-i-se diagnosticul clinic „lipsa gambei stângi din 1/3 proximală, bont scurt cu dificultăți accentuate în portul și condusul protezei; deficiență accentuată în statică și mers”, totodată constatându-se că prezintă o deficiență funcțională accentuată, fiind încadrat corespunzător la gradul II de handicap.
De asemenea, la data de 19 septembrie 2011 a fost supus unei noi evaluări de către C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V., în urma căreia s-a stabilit încadrarea sa în gradul de handicap „mediu”, constatându-se în mod eronat că are o deficiență funcțională medie. A susținut reclamantul că amputația unui membru sau organ reprezintă o intervenție cu consecințe ireversibile (handicap permanent), în sensul că membrul inferior nu poate fi reconstruit, ci doar protezat, iar deficiența funcțională se menține aceeași pe tot parcursul vieții. În aceste condiții, schimbarea gradului de handicap din grad de handicap II, „accentuat”, în grad de handicap, „mediu”, apare ca fiind o măsură abuzivă și nejustificată, în ipoteza în care deficiența funcțională accentuată nu poate fi remediată în timp.
A mai susținut că în data de 19.09.2011 nu a fost supus niciunei examinări medicale în specialitatea ortopedie, control ce ar fi relevat eventuale modificări cât privește deficiența funcțională, ci, pe marginea unei discuții formale, s-a stabilit noua încadrare în grad de handicap „mediu”. Conform „Criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap” și raportat la situația concretă de fapt, reclamantul consideră că sunt îndeplinite condițiile referitoare la deficiență accentuată (handicap accentuat), condiții ce presupun existența unei „amputații cu bont greu protezabil”, precum și a unei „deficiențe locomotorii accentuate”.
Reclamantul a precizat că în termenul legal de 30 de zile, conform art.87 din Legea nr.448/2006, la data de 10.10.2011 a atacat certificatul eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V., formulând o contestație la C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, contestație care a fost soluționată în data de 8.03.2012, fiind emisă decizia de încadrare în grad de handicap nr.1977/08.03.2012. Din motivarea deciziei se desprinde concluzia că nu s-a procedat la o reevaluare propriu-zisă a situației sale concrete, ci, C. S. a oferit un răspuns standard, general și fără vreo apreciere specifică, individualizată stării concrete de fapt. Din cuprinsul documentelor medicale aflate la dosarul medical, precum și din Referatul medical nr.4403/5.10.2011, reiese faptul că prezintă o deficiență funcțională accentuată, iar schimbarea încadrării din gradul de handicap „accentuat”, în gradul de handicap „mediu” se dovedește a fi o măsură netemeinică, neconformă realității stării de fapt și nelegală.
La data de 21 mai 2012, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – C. S. de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub aspectul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fond s-a arătat că prin decizia nr.1977 din 08.03.2012, C. S. de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a confirmat certificatul eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți V., cu respectarea strictă a criteriilor aprobate prin Ordinul comun nr.762 al MMFES și nr.1992 al MSP din 2007. S-a precizat că încadrarea în grad de handicap se face în conformitate cu criteriile medico-psiho-sociale mențioante mai sus, precum și pe baza actelor medicale pe care le prezintă solicitantul; din documentele medicale depuse la dosar, reiese că reclamantul este diagnosticat cu amputație gambă stângă 1/3 proximală, situație care nu se încadrează în gradul accentuat de handicap.
La data de 20.06.2012, reclamantul Ș. I. a formulat o completare la acțiunea inițială, intitulată contestație împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr.4845/19.09.2011, eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V., solicitând reevaluarea sa cu privire la încadrarea în grad de handicap; anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr.4845/19.09.2011 și încadrarea corespunzătoare în gradul și tipul de handicap potrivit diagnosticului stabilit în urma evaluărilor medicale succesive precum și a referatului medical nr.4403/5.10.2011, respectiv în gradul de handicap accentuat.
La aceeași dată, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor capitolului 7, subcapitolul III, pct.1, din Ordinul comun nr._ al MMFES și MSP pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, solicitând admiterea excepției, cu consecința admiterii acțiunii formulată, în sensul anulării deciziei de încadrare în grad de handicap nr.1977/08.03.2012, emisă de C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii, prin care să fie încadrat în gradul de handicap „accentuat”, corespunzător deficiențelor funcționale permanente pe care le-a dobândit, pe durată permanentă și acordarea tuturor drepturilor legale, conform încadrării în gradul de handicap „accentuat”.
În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că în noua reglementare legiuitorul a înțeles să tranșeze, fără discernământ, situațiile privind încadrarea într-un grad de handicap locomotor mediu sau întru-un grad de handicap accentuat, prin instituirea unui criteriu nerealist, care nu ține seama de situațiile concrete în care se află persoanele cu handicap. Astfel, prin ordinul menționat, legiuitorul înțelege să diferențieze între cele două grade de handicap, plecând de la criteriul „nivelului de amputare” și drept consecință, toate persoanele care au amputație de gambă, indiferent de nivelul acestuia, sunt încadrate în categoria handicapului mediu, iar cele care au amputație la nivelul coapsei sunt încadrate la gradul de handicap accentuat; în vechea reglementare, respectiv Ordinul MSF nr.726/2002, lăsa la aprecierea specialistului medic ortoped posibilitatea îmbinării criteriilor în temeiul cărora se stabilea gradul de handicap al persoanei, astfel că, în anul 2003, C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V. a aplicat corect criteriile instituite de legiuitor, stabilindu-i gradul de handicap accentuat, dar în cursul anului 2011, datorită noilor criterii de evaluare nelegale, aceeași comisie a dispus reîncadrarea sa în gradul de handicap mediu, deși situația sa nu se diferențiază de aceea a unei persoane care are amputație de coapsă.
Reclamantul a motivat nelegalitatea prevederilor ordinului atacat, invocând dispozițiile art.50 din Constituția României, potrivit cărora persoanele cu handicap se bucură de protecție socială, dispoziții coroborate cu cele ale art.1 alin.5 din Constituția României, care prevăd că în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, este obligatorie, instituindu-se astfel o obligație generală, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorității legiuitoare, care trebuie să se asigure că activitatea de legiferare se realizează în limitele și în concordanță cu Legea fundamentală a țării și totodată să asigure calitatea legislației; pentru ca legea să fie respectată, ea trebuie să fie cunoscută și înțeleasă, iar pentru a fi înțeleasă trebuie să fie precisă și previzibilă, să ofere securitate juridică destinatarilor săi; accesibilitatea legii privește aducerea la cunoștință publică a acesteia, care se realizează prin publicarea actelor normative, dar există și o altă semnificației a noțiunii de accesibilitate, respectiv care privește modul de receptare a conținutului actelor normative de către corpul social.
Reclamantul a mai susținut că C.E.D.O. a subliniat importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind o . repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigențe, stabilind în practica judiciară că nu poate fi considerată „lege”, decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita; în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Reclamantul susține că, în raport de excepția de nelegalitate invocată, criteriile de evaluare a gradelor de handicap locomotor, așa cum au fost prevăzute de către ordinul atacat, nu au un suport tehnico-medical real și reprezintă un exercițiu discreționar de putere din partea legiuitorului, deoarece pentru același handicap locomotor, permanent și ireversibil, legiuitorul român a găsit de cuviință să dispună prin ordine diferite, criterii de evaluare diferite, dând naștere la situații și raporturi juridice diferite, între el și autoritățile statului, în măsura în care gradul de handicap determină aria drepturilor și obligațiilor părților, unul dintre cele două ordine reprezentând un abuz al puterii publice, în condițiile în care situația medicală nu s-a modificat și nici nu este modificabilă pe viitor.
S-a arătat că măsurile de protecție specială cuprinse în art.50 din Constituția României urmăresc realizarea unei protecții speciale a persoanelor cu handicap, iar pentru realizarea acestor deziderate, legiuitorul a adoptat Legea nr.448/2006, care în cuprinsul său reiterează și dezvoltă prevederile europene în materie, precum și exigențele constituționale indicate de către art.50 din Constituție.
La data de 18 iulie 2012, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – C. S. de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a formulat întâmpinare la excepția de nelegalitate, susținând că ordinul atacat nu prezintă elemente de nelegalitate, nefiind încălcate prevederile Constituției României și ale Legii nr.448/2006.
La termenul din 30 ianuarie 2013, reclamantul, personal, a solicitat să se ia act că renunță la judecata capătului de cerere privind anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr.4845/19.09.2011, eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V..
Prin sentința nr.42/F-C. din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și de nelegalitate a prevederilor Capitolului 7 „Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente” – Subcapitolul III „Evaluare grad handicap în afectarea funcțiilor motorii (a staticii și mobilității – locomoției sau/și gestualității” – Punctul 1 „Amputații” din Ordinul comun nr._ al MMFES și MSP, invocată de reclamantul Ș. I., precum și acțiunea inițială formulată de acesta.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata completării de acțiune, privind anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr.4845/19.09.2011, eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V..
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilății acțiunii invocată de pârâtă, precum și excepția de nelegalitate invocată de către reclamant, Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate, fiind respinse ca atare.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă, prin atacarea certificatului de încadrare în grad de handicap nr.4845/19.09.2011, eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V., la C. S. a Persoanelor Adulte cu Handicap, care a emis decizia atacată prin prezenta acțiune.
În ceea ce privește excepția invocată de reclamant, referitoare la nelegalitatea prevederilor capitolului 7, subcapitolul III, pct.1, din Ordinul comun nr._ al MMFES și MSP, pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, instanța a reținut că nu este întemeiată.
Analizând și comparând textul atacat, cu actele normative de forță juridică superioară, în executarea cărora a fost emis, respectiv art.1 alin.5 din Constituția României, republicată, art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000, republicată, precum și prevederile Legii nr.448/2006, instanța a constatat că acesta nu prezintă elemente de nelegalitate, criteriile de încadrare în grad de handicap putând fi modificate de către autoritățile publice centrale de specialitate, învestite cu competența legală în această materie, respectiv MMFPS și MSP; prevederile Legii nr.448/2006 nu au fost încălcate prin noua reglementare, care nu coexistă cu vechea reglementare, respectiv cu Ordinul MSP nr.726/2002, acest ultim ordin fiind abrogat.
De asemenea, s-a reținut că ordinul atacat nu este contrar practicii juridice a Curții Europene a Drepturilor Omului, criteriile de evaluare a gradelor de handicap locomotor nereprezentând un exercițiu discreționar de putere din partea legiuitorului și neîncălcând măsurile de protecție specială a persoanelor cu handicap.
Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea reclamantului nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor Capitolului 7 – Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, Subcapitolul III – Evaluare grad de handicap în afectarea funcțiilor motorii, Punctul 1 – Amputații din Ordinul comun nr._ al MMFES și MSP, pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, pentru încadrarea într-un grad de „Handicap mediu” se prevăd următoarele situații „Deficiență locomotorie medie: - Amputație gambă unilaterală (la orice nivel); - Amputație coapsă – bont protezat, proteză funcțională, fără consecințe secundare”, iar pentru încadrarea într-un grad de „Handicap accentuat”, se prevăd următoarele situații: „Deficiență locomotorie accentuată: - Amputație coapse – bont greu protezabil sau neprotezabil sau cu proteză nefuncțională; - Dezarticulație cocso-femurală; - Amputație bilaterală membru pelvin, de la nivelul gambelor-protezate, proteze funcționale”.
Din Referatul medical din data de 05.10.2011 întocmit de Spitalul Județean de Urgență Rm.V. (fila 8), rezultă că reclamantul Ș. I. a fost diagnosticat cu „Lipsa gambei stângi din 1/3 proximală; Bont scurt cu dificultăți majore în portul și condusul protezei; Tulburări foarte accentuate de statică și mers” afecțiuni ce îl încadrează în gradul de handicap „mediu”, așa cum corect s-a stabilit prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr.4845/19.09.2011, eliberat de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V., precum și prin decizia nr.1977/08.03.2012 emisă de C. S. a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Față de aceste considerente, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, precum și excepția de nelegalitate invocată de reclamant.
De asemenea, în baza art.18 din Legea nr.554/2004 a fost respinsă acțiunea inițială formulată de reclamant, ca nefondată.
Potrivit dispozițiile art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecata completării de acțiune.
Împotriva sentinței nr.42/F-C./6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul Ș. I., care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de netemeinicie și nelegalitate:
În dezvoltarea recursului se apreciază că soluția instanței de fond este nemotivată, în speță fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, deoarece judecătorul nu a arătat motivele care au condus la respingerea excepției de nelegalitate a ordinului atacat, deși reclamantul a invocat dispozițiile art.15 din Carta Socială Europeană revizuită, ratificată de România prin Legea nr.74/1999, art.1 alin.5, art.50 din Constituția României și art.3 lit.a, b, c, d, e,i, n, o, p, art.4, art.6 lit.a și h, art.8 alin.2, art.86 alin.1 și art.88 din Legea nr.448/2006.
De asemenea, s-a precizat de recurent că acesta a indicat și jurisprudența C.E.D.O. prin care a înțeles să-și susțină cererea, iar instanța de fond nu a avut-o în vedere la pronunțarea soluției.
Totodată s-a menționat că Statul român prin organele executive a emis Ordinul atacat de către petent, fără a ține cont de realitățile sociale, singurul scop fiind acela de a reduce numărul plăților compensatorii și a beneficiilor aferente gradelor de handicap, înțelegând astfel să ia o măsură abuzivă împotriva unei întregi clase de persoane, fără a avea în vedere legislația europeană în materie.
Recurentul a arătat că legiuitorul a „reușit” să transforme un handicap „accentuat” într-unul „mediu” prin reinterpretarea datelor medicale în lumina noilor criterii și „transformând” situația medicală a reclamantului ce fusese recunoscută ca ireversibilă și nerevizuibilă în trecut, într-o situație ce permite modificări prezente și viitoare.
Se consideră de recurent că procedând astfel, Statul român poate să-l încadreze într-un viitor ipotetic la un alt grad de handicap, cum ar fi cel „ușor” sau pur și simplu să fie considerat sănătos, deși îi va lipsi în permanență un picior.
În concluzie, s-a solicitat de recurent admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă A. Națională pentru Persoanele cu Handicap a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar și textele legale în materie, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a statuat că reclamantul Ș. I. a fost diagnosticat cu „Lipsa gambei stângi din 1/3 proximală; Bont scurt cu dificultăți majore în portul și condusul protezei; Tulburări foarte accentuate de statică și mers” afecțiuni ce îl încadrează în gradul de handicap „mediu”, în raport de dispozițiile Capitolului 7 – Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, Subcapitolul III – Evaluare grad de handicap în afectarea funcțiilor motorii, Punctul 1 – Amputații din Ordinul comun nr._ al MMFES și MSP, pentru aprobarea criteriilor medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, pentru încadrarea într-un grad de „Handicap mediu” se prevăd următoarele situații „Deficiență locomotorie medie: - Amputație gambă unilaterală (la orice nivel); - Amputație coapsă – bont protezat, proteză funcțională, fără consecințe secundare”.
Sub acest aspect, în mod corect și legal s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap nr.4845/19.09.2011 de către C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap V. și decizia nr.1977/08.03.2012 întocmită de C. S. a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Faptul că executivul a înțeles să modifice Ordinul atacat de reclamant, stabilind alte criterii, nu este interzis Guvernului, deoarece acesta este atributul său, de a emite, modifica sau completa acte normative sau norme.
Cu privire la excepția de nelegalitate, Curtea reține că în mod legal judecătorul fondului a apreciat că Ordinul atacat nu prezintă elemente de nelegalitate, având în vedere că autoritățile publice centrale de specialitate pot modifica criteriile de încadrare în grad de handicap și dispozițiile Legii nr.448/2006 nu au fost încălcate în noua reglementare.
Nici în raport cu jurisprudența C.E.D.O. nu s-a adus atingere vreunui drept fundamental al omului, având în vedere că prin modificarea criteriilor de încadrare în grad de handicap de către executiv nu s-au încălcat măsurile de protecție specială a persoanelor cu dizabilități.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reține că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în materie și că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea constată că hotărârea pronunțată de judecătorul fondului cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, nu are considerente contradictorii ori străine de natura pricinii, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, cum greșit susține recurentul.
Totodată, Curtea reține că instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în litigiu nefiind incidente prevederile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat de reclamantul Ș. I., împotriva sentinței nr.42/F-C./6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș. I., domiciliat în Râmnicu V., ., județ V., împotriva sentinței nr.42/F-C. din 6 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. S. DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP și A. NAȚIONALĂ PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP, ambele cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.194, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, G. C. | Judecător, D. R. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, I. P. |
Red.D.R.
Tehnored.V.S.
Ex.2/11.11.2013.
Jud.fond: I.M..
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1713/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3081/2013. Curtea de Apel PITEŞTI → |
|---|
