Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 43/2013. Curtea de Apel PITEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2013 pronunțată de Curtea de Apel PITEŞTI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 1825/90/2011
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ DECIZIE NR. 43/R-C.
Ședința publică din 11 Ianuarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: A. T. - judecător
A. A. T. - judecător
I. M. - judecător
M. M. - grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul P. ORAȘULUI BĂILE OLĂNEȘTI cu sediul în orașul Băile Olănești, . V., împotriva sentinței civile nr. 1277 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul V. Secția a II-a Civilă, intimați fiind reclamanta . cu sediul în orașul Băile Olănești, ., județul V. și pârâtul ORAȘUL BĂILE OLĂNEȘTI PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic E. D. E. pentru recurentul pârât și intimatul pârât, în baza delegației de la dosar și avocat G. D. pentru intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._ din 10.01.2013 și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin departamentul registratură la 7 și 8 ianuarie 2013, întâmpinare din partea intimatei.
Se comunică reprezentantului recurentului un exemplar al întâmpinării.
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosar un înscris, reprezentând autorizația de construire nr.21 și cererea pentru emiterea certificatului de urbanism nr.1357, înscrisuri ce au fost comunicate și părții adverse, precizând că nu mai are de formulat alte cereri.
Reprezentantul recurentului pârât arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, față de disp. art.305 C.pr.civ., admite proba cu înscrisurile depuse și, față de actele și lucrările de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului pârât susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris și solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V., Secția a II a civilă la nr._ reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâții Orașul Băile Olanesti prin Primar și P. Orașului Băile Olanesti solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la emiterea autorizației de construire pentru unitatea 104, ., oraș Băile Olănești – demolare acoperiș și supraetajare, precum și obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la data de hotărârii judecătorești și la plata despăgubirii în cuantum de 100.000 lei pentru daunele morale și materiale pricinuite prin refuzul.
În motivarea acțiuni reclamanta a arătat că prin cererea pentru emiterea autorizației de construire a solicitat pârâților emiterea autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de demolare acoperiș și supraetajare la unitatea 104 situată în Băile Olănești, ., proprietatea exclusivă a reclamantei, unitate ce reprezintă etajul 2 al imobilului situat la aceeași adresă, în care etajul 1 este unitatea 97 tot proprietatea exclusivă a reclamantei.
Reclamanta a depus toată documentația necesară inclusiv acordul notarial al proprietarului unității nr.97 în calitatea sa de unic vecin al unității nr. 104 pentru care a solicitat autorizație de construire. Deși certificatul de urbanism a fost eliberat pentru executarea de lucrări de construire atât la etajul 2 cât și la etajul 1 și parter, a solicitat autorizație numai pentru unitatea 104 respectiv pentru etajul 2 al clădirii ce îi aparține în exclusivitate, ce nu are coproprietari și are ca singur vecin etajul 1 (unitatea 97) ce constituie tot proprietatea exclusivă a sa, astfel încât apare ca nelegală și abuzivă solicitarea pârâților de a prezenta acordul notarial al coproprietarilor, fără a preciza care sunt aceștia.
Totodată, deși a făcut numeroase demersuri și a revenit de mai multe ori cu cereri și cu completări ale documentației, pârâții au refuzat și refuză în continuare să îi elibereze autorizația solicitată, motivând că nu s-a respectat certificatul de urbanism privind acordul notarial al coproprietarilor.
Reclamanta a arătat că a formulat plângere prealabilă în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, la care a primit răspuns negativ cu motivarea suplimentară din partea pârâților, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr.170/2010 prin care se modifică art.45 din Legea nr.7/1996.
Datorită refuzului nejustificat al pârâților în a face demersurile necesare și a elibera autorizația solicitată, refuz care i-a creat un imens prejudiciu material și moral, a solicitat ca pârâți să fie obligați atât la daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere în eliberarea autorizației solicitate, cât și la despăgubiri în cuantum de 100.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă pârâți Orașul Băile Olanesti prin Primar și P. Orașului Băile Olanesti, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului Băile Olănești și excepția autorității de lucru judecată.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Orașului Băile Olănești s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr.215/2001 a administrației publice locale unitatea administrativ teritorială - orașul - este persoană juridică cu drepturi și obligații însă competența de a emite autorizația de construire revine primarului potrivit dispozițiilor art.63 alin.5 lit.„g” din același act normativ.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat pârâții au precizat că reclamanta a mai solicitat în instanță obligarea autorității publice locale la eliberarea autorizației de demolare/construire pentru imobilul în discuție (dosar nr._ ), acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr.413/23.02.2010 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Pitești în data de 28.05.2010, fiind întrunite prevederile art. 1201 cod civil coroborat cu art. 166 cod procedură civilă, existând identitate de obiect, părți și cauză.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Reclamanta nu deține acordul vecinilor în vederea obținerii autorizației de construcție, pentru demolarea acoperișului și reconstrucția acestuia.
Cererea de eliberare a autorizației de construcție formulată de reclamantă a fost respinsă deoarece reclamanta și ceilalți vecini au ca spații comune acoperișul și terenul pe care se află imobile și care este în indiviziune, motiv pentru care este necesar acordul celorlalți proprietari (vecini) la obținerea autorizației de construcție iar prin modificările aduse reclamanta a schimbat destinația imobilului aflat în . A, astfel că din spațiu comercial l-a transformat în unitate de cazare.
Prin sentința nr.1277/10 aprilie 2012, Tribunalul V. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașul Băile Olanesti prin Primar invocată de pârâții Orașul Băile Olanesti prin Primar și P. Orașului Băile Olanesti, a respins acțiunea formulată de reclamanta . Băile Olanesti față de pârâtul Orașul Băile Olanesti prin Primar.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții Orașul Băile Olanesti prin Primar și P. Orașului Băile Olanesti.
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâții Orașul Băile Olanesti prin Primar și P. Orașului Băile Olanesti, fiind obligat pârâtul P. Orașului Băile Olanesti să emită autorizația de construire.
Au fost respinse cererile privind acordarea despăgubirilor.
Pârâtul P. Orașului Băile Olanesti a fost obligat să plătească reclamantei . suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit art. 4 din Legea nr. 50/1991 titularul dreptului de a emite autorizație de construire este primarul orașului, unitatea administrativă neavând calitate procesuală pasivă întrucât nu este subiect al raportului juridic.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, analizând considerentele sentinței nr.413/23.02.2010 a Tribunalului V., instanța a constatat că soluția instanței are ca temei de drept prevederile art. 480 Cod civil și anume consecințele ce derivă din exercitarea dreptului de proprietate comună or, cauza de față se fundamentează pe Legea nr.50/1991 legea specială și prin urmare între cele două procese nu există identitate de cauză.
Societatea reclamantă prin cererea de emiterea a autorizației de construire a solicitat primarului pârât autorizație de construire pentru demolare acoperiș unitate 104 și amenajare unitate 104, depunând documentația tehnică necesară.
Potrivit înscrisului de la fila 11 dosar pârâtul a refuzat emiterea autorizației, singurul motiv fiind acela că nu a prezentat acordul vecinilor în forma autentică, documentația tehnică fiind completă.
Din actele întocmite de ISC și Instituția Prefectului precum și din procesul verbal de cercetare la fața locului s-a reținut că reclamanta a executat lucrările pentru care solicitase autorizare.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert P. M., autorizat MLPAT, lucrările de reamenajare executate nu aduc încărcări permanente la care a fost și variabile mai mari decât încărcările la care a fost dimensionată structura, clădirea având asigurată în continuare, rezistența, stabilitatea și siguranța în exploatare.
În ceea ce privește acordul vecinilor, pct.2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr.50/1991 prevede că acest acord exprimat în formă autentică este necesar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Instanța a reținut că acest acord nu este necesar pentru că situația de fapt nu se încadrează în nicio ipoteză a textului de lege.
Potrivit raportului de expertiză rezultă că la execuția lucrărilor s-a respectat și proiectul și compartimentările din zidărie, neexistând modificări la compartimentări din proiect sau intervenții în structura clădirii, astfel că nu sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea spațiilor vecine.
Referitor la schimbarea destinației instanța a reținut că nu există o astfel de schimbare în sensul legii, toate spațiile din imobil fiind destinate comerțului. Lucrările executate de reclamantă în interesul unităților nu necesită autorizare fiind incluse în prevederile art.11 din Legea nr.50/1991 întrucât nu afectează structura de rezistență. Faptul că reclamanta a schimbat tipul de activități comerciale nu echivalează cu schimbarea destinației clădirii, fiind necesare pentru aceasta alte tipuri de autorizați nu autorizație de construire.
Prin urmare este necesară autorizație de construire numai pentru demolare acoperiș și supraetajare.
A reținut tribunalul că în condițiile în care s-a depus documentația tehnică iar acordul vecinilor nu este necesar, refuzul autorității este unul nejustificat. Lucrările fiind executate se impune . mult mai judicioasă decât demolarea lucrărilor.
Cererile în despăgubiri au fost respinse ca nefondate deoarece nu există dovezi că pârâtul va întârzia în emiterea actului administrativ iar societatea reclamantă nu a înregistrat nici un prejudiciu moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. Orașului Băile Olănești solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea excepției autorității de lucru judecat, iar subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată că hotărârea nu este motivată, în argumentele pe care se sprijină instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.
Greșit a reținut instanța că s-a solicitat acordul vecinilor, deși era vorba despre acordul coproprietarilor, condominiul fiind o proprietate indiviză pentru modificarea căreia este obligatorie obținerea acordului tuturor coproprietarilor.
Această problemă a fost lămurită irevocabil în dosarul nr._, în care instanța a reținut expres că este vorba despre un drept de proprietate comună forțată asupra acoperișului, astfel că motivarea respingerii excepției autorității de lucru judecat este vădit nefondată.
Din Cartea funciară colectivă rezultă că proprietatea este compusă dintr-o parte proprietate individuală și o parte proprietate comună, care include acoperișul, terasele, coșurile de fum, subsolurile, astfel că nu se poate reține abuzul autorității locale pentru refuzul emiterii actului administrativ.
Sunt învederate prevederile art.5 alin.3 din Legea nr.50/1991, care precizează actele necesare pentru emiterea autorizației de construcție.
Și în procesul verbal de control, anexă la documentația de autorizare a executării lucrărilor de construcție, se solicită expres acordul vecinilor exprimat în formă autentică în vederea schimbării destinației în clădirile existente, situație față de care sentința este nelegală.
.. Băile Olănești a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că documentația este completă, autorizația fiind solicitată numai pentru unitatea 104, respectiv pentru etajul doi al clădirii, ce nu are coproprietar, fiind proprietate exclusivă a intimatei.
La cercetarea locală s-a arătat realitatea, instanța de fond admițând în mod legal cererea.
Se arată de asemenea, că nu s-a formulat recurs pentru petitele respinse, dovadă că scopul principal urmărit este acela de a intra în legalitate.
De asemenea, lucrarea executată nu afectează structura de rezistență a imobilului și nici spațiile deținute de alte societăți la parterul clădirii, fiecare dintre acestea având intrare directă din spațiul public, aspect constatat direct la cercetarea locală.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, a fost depusă la dosar autorizația de construire nr.21/23 noiembrie 2012, emisă pentru U. I. administrator al .. și cerere de eliberare a certificatului de urbanism.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În litigiul anterior, ce a format obiectul dosarului nr._ , aceeași reclamantă a chemat în judecată pe P. Orașului Băile Olănești și Consiliul Local pentru a fi obligat primarul să emită autorizație de construire pentru executarea lucrărilor de amenajare la imobilul proprietatea reclamantei situat în orașul Băile Olănești, . județul V., anularea actelor premergătoare prin care s-a impus obligația obținerii acordului coproprietarilor pentru eliberarea autorizației de construire, precum și obligarea la daune cominatorii.
În cauza respectivă au formulat cerere de intervenție în interes propriu .. și .., care au susținut că nu au fost de acord cu efectuarea lucrării de modificare a spațiului comun în calitate de coproprietari asupra unor cote indivize din construcție și terenul aferent.
Prin sentința nr.413/23.02.2010, pronunțată de Tribunalul V. (filele 63-65), irevocabilă prin decizia nr.758/28.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (filele 66-68), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta .. și admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de cele două societăți menționate.
A reținut instanța irevocabil, că reclamanta este proprietara unui imobil situat în orașul Băile Olănești, . județul V., însă acesta cuprinde și o parte proprietate comună, forțată și perpetuă, asupra cărora reclamanta este coproprietar cu alte persoane juridice, astfel că se impune acordul acestora pentru obținerea autorizației de construire.
În decizia Curții de Apel, față de criticile aduse în recurs, s-a arătat că intervenientele .. și .. nu sunt vecine, ci coproprietari ai acoperișului care face obiectul lucrărilor de demolare și de ridicare a lui cu încă un etaj. Prin urmare, fiind coproprietari asupra acestei părți din imobil este necesar acordul lor, în caz contrar fiindu-le încălcat dreptul de proprietate.
S-a reținut, prin urmare, irevocabil, în acest context, că P. Orașului Băile Olănești a refuzat justificat eliberarea autorizației de construire.
De asemenea, a mai reținut Curtea că acordul dat de fostul proprietar al imobilului, respectiv .. nu conferă niciun drept reclamantei și nicio obligație în privința intervenientelor, analizată ca o obligație reală propter rem.
Față de dispozițiile Codului civil anterior, Curtea a constatat că administrarea bunurilor aflate în indiviziune se face cu acordul unanim al coproprietarilor, iar nu după regula majorității.
Ca atare, pentru analizarea primului motiv de recurs, este necesar să se verifice dacă situația juridică a părților a rămas neschimbată față de momentul la care s-a soluționat pricina anterioară.
Tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerută de art.1201 Cod civil anterior, pentru existența autorității de lucru judecat, este întrunită.
Astfel, în ceea ce privește părțile care au figurat în litigiul anterior, obiectul cererilor, cauza acțiunii și respectiv constatarea necesității acordului tuturor coproprietarilor, pentru efectuarea lucrării de demolare a acoperișului și supraetajare, situația din cele două dosare este aceeași.
Este certă identitatea de părți, reclamanta și pârâtul P. Orașului Băile Olănești, regăsindu-se ca părți și în litigiul anterior.
Faptul că în dosarul nr._, cererea a fost formulată și în contradictoriu cu Consiliul local al orașului Băile Olănești, deși acesta nu are atribuții în emiterea autorizației de construire, nu are relevanță, cu atât mai mult cu cât prin sentința nr.413/23 februarie 2010, Tribunalul V. a reținut că P. localității emite autorizație de construire potrivit Legii nr.50/1991, iar nu Consiliul Local, ca legislativ local.
O situație similară se regăsește în prezenta cerere, în ce privește Orașul Băile Olănești, chemat în judecată pentru opozabilitate, această persoană juridică neavând atribuții exprese în emiterea autorizației de construire, așa cum de altfel a constatat și prima instanță, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Astfel, potrivit art.4 alin.1 lit.b) din Legea nr.50/1991, autorizațiile de construire se emit de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepția lucrărilor pentru terenuri care depășesc limita unei unități administrativ-teritoriale, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe cale de consecință, chiar dacă prin adăugarea unui alt subiect de drept, reclamanta tinde să înlăture autoritatea de lucru judecat, determinată de identitatea părților, Curtea constată că Orașul Băile Olănești nu are atribuții în emiterea autorizației de construire, calitatea sa procesuală pasivă putând fi analizată cel mult în privința celui de-al treilea capăt de cerere, referitor la daune materiale și morale.
Pe de altă parte, în dosarul de față aceleași societăți comerciale .. și .. au formulat cerere de intervenție solicitând respingerea acțiunii reclamantei (filele 58-62), însă instanța a respins în principiu cererea de intervenție prin încheierea din 20 septembrie 2011 (fila 129), reținându-se inadmisibilitatea acesteia față de natura raportului juridic de drept administrativ.
Prin urmare, și asupra acestui aspect, Curtea constată încălcarea de către prima instanță a aspectelor juridice dezlegate irevocabil anterior, cererea de intervenție formulată anterior, de asemenea într-un litigiu de drept administrativ, fiind admisă atât în principiu, cât și pe fond (dosarul nr._ ).
Față de toate acestea, rezultă că sub aspect subiectiv, cadrul procesual a fost constituit distinct față de primul litigiu, pentru a nu se putea reține integral identitatea de părți, însă în egală măsură Curtea nu poate trece peste faptul că prin admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, cadrul procesual subiectiv a fost restrâns la persoanele implicate în procedura de emitere a autorizației de construire, astfel că asupra acestui aspect există identitate de părți.
În ce privește obiectul cererii, Curtea constată de asemenea că în litigiul de față reclamanta urmărește obținerea autorizației de construire pentru aceeași unitate situată în orașul Băile Olănești și pentru aceeași lucrare de demolare acoperiș și supraetajare, deja efectuată, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare locală din 29.02.2012, însoțit de fotografii (filele 145-147). Situația rezultă din expertiza tehnică depusă la dosar (filele 152-156), în care s-a arătat că din examinarea construcției la fața locului rezultă că la execuție s-a respectat proiectul, iar din procesul verbal de control din 23.11.2009 (fila 52), rezultă cu certitudine că la momentul întocmirii acestuia lucrările, executate cca.90%, cuprindeau și supraetajarea și demolarea acoperișului.
Curtea reține totodată, că în dosarul nr._, s-a solicitat emiterea autorizației de construire pentru executarea acelorași lucrări, fără ca situația de fapt prezentă să difere de cea anterioară, lipsind și în prezent acordul coproprietarilor.
Astfel, societățile comerciale interveniente și reclamanta sunt coproprietare forțate și perpetue asupra terenului aferent construcției, din care au dobândit în proprietate exclusivă, anumite părți de la .. (filele 17-18, 29-30 și 32-33 dosar fond).
Din contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2154/23.12.2008, respectiv nr.105/28.01.2009, rezultă că .. și .. au dobândit din imobilul situat în orașul Băile Olănești, . anumite părți din construcție și teren, în cotă parte indiviză de 46,4 mp., respectiv 33,03 mp.
Din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.45/15.01.2009, rezultă că reclamanta a dobândit de la aceeași societate: unitate individuală 306-C1-U9 hol casa scării, precum și teren în cotă parte indiviză de 30,6 mp., unitatea 57 parter, etaj 1, etaj 2 cu teren cotă parte indiviză de 240,36 mp., unitatea nr.97 cu teren cotă parte indiviză de 92,83 mp. și unitatea nr.104 cu teren cu cotă parte indiviză de 42,12 mp.
Ca atare, într-adevăr reclamanta a dobândit o parte însemnată din imobilul construcție, însă, nu este proprietar exclusiv al acestuia și cu atât mai puțin asupra terenului, care se află în proprietate indiviză între cumpărători.
Pe de altă parte, din contractul de vânzare-cumpărare nr.45/15.01.2009, rezultă că reclamanta deține în proprietate unitățile nr.97 și 104, fără ca în descrierea acestora să fie cuprins expres acoperișul sau podul construcției.
Nici în contractele de vânzare-cumpărare ale celorlalte cumpărătoare nu se face mențiune despre pod sau acoperiș, însă este cert că la momentul dobândirii acestora construcția avea acoperiș, care se prezenta așa cum rezultă din fotografia depusă anexat procesului verbal de cercetare locală (fila 147), reclamanta solicitând ulterior emiterea certificatului de urbanism tocmai în vederea obținerii autorizației de demolare (f.35-36).
Ca atare, acest spațiu reprezintă proprietate comună, forțată și perpetuă a dobânditorilor dreptului de proprietate, ca și terenul aferent construcției care este expres menționat în contractele de vânzare-cumpărare.
Atare aspect a fost lămurit irevocabil în litigiul anterior (dosar nr._ ), nemaiputând fi pus în discuție. De asemenea, aspectele care nu intră între elementele autorității de lucru judecat, dar care susțin dezlegarea juridică a litigiului, în speță starea de coproprietate forțată și perpetuă, trebuie să se coroboreze și să respecte soluțiile pronunțate anterior, irevocabil, de către instanțele judecătorești, cum este cazul litigiului de față.
Asupra acestei chestiuni, curtea reține că, față de dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.71/2011, situația rămâne neschimbată și sub actuala reglementare. Astfel, potrivit art.649 alin.1 Cod civil, sunt considerate părți comune, aflate în proprietate comună forțată și perpetuă, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafața construită, cât și din cea neconstruită necesară, potrivit naturii sau destinației construcției, pentru a asigura exploatarea normală a acesteia; fundația, curtea interioară, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele; instalațiile comune etc.
Art.653 Cod civil arată că fiecare coproprietar poate folosi atât spațiul care constituie bunul principal, cât și părțile comune, fără a aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari și fără a schimba destinația clădirii.
Totodată, art.658 alin.1 Cod civil prevede că încetarea destinației de folosință comună pentru părțile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî cu acordul tuturor coproprietarilor.
Prin urmare orice schimbare a destinației și folosinței părților comune, trebuie convenită de toți coproprietarii.
Curtea mai reține că, în dosarul nr._, invocat în întâmpinare (filele 37-39 dosar fond), prin sentința nr.684/2010 a fost admisă în parte cererea reclamantei, fiind obligate pârâtele (interveniente în prezenta cauză) să-și dea acordul scris în formă autentică pentru executarea lucrărilor de amenajare la imobilul proprietatea reclamantei situat în Băile Olănești, ., județul V., iar în cazul unui refuz hotărârea să țină loc de acord scris pentru efectuarea lucrărilor menționate.
Însă, după admiterea apelului formulat de intervenientele din prezentul dosar, împotriva sentinței nr.684/C/7 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul V., Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta .., prin decizia nr.28/4 mai 2011 a fost schimbată sentința în sensul că a fost respinsă în tot acțiunea, iar potrivit site-ului instanței supreme, decizia este irevocabilă.
În decizia nr.28/A-C/4 mai 2011, Curtea de Apel a reținut că demolarea acoperișului se face exclusiv în interesul reclamantei care aduce modificări importante construcției (supraetajare), de natură să încarce clădirea și să îi schimbe și aspectul exterior, astfel că pârâtele evaluând schimbările prin prisma interesului lor propriu pot să le refuze fără a fi acuzate că săvârșesc un abuz. Abuzul ar putea fi invocat în situația în care ar încălca dreptul de proprietate exclusiv al reclamantei ori în situația în care pârâtele s-ar opune nejustificat luării unor măsuri de conservare imobilului, utile tuturor proprietarilor pentru exercitarea normală a dreptului lor asupra părților comune și chiar asupra părților individuale
Se mai reține că, dacă potrivit Normelor metodologice ale Legii nr.50/1991, acordul vecinilor este necesar potrivit pct.2.5.6. din conținutul cadru al documentației, atunci când se efectuează lucrări în condițiile art.27 alin.1 din Normele metodologice, a fortiori dacă asemenea lucrări se efectuează asupra spațiului aflat în proprietate comună, forțată și perpetuă, acordul coproprietarilor este necesar.
În acest context, în mod legal autoritatea pârâtă a impus obținerea acordului celorlalți coproprietari (fila 35-certificat de urbanism nr.56/11.05.2009), în condițiile art.5 alin.3 din Legea nr.50/1991, avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism fiind parte integrantă din autorizația de construire.
Chiar dacă sub aspectul cererii de despăgubiri nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, aceasta nefiind formulată anterior, curtea constată că acestea reprezintă un capăt accesoriu și determinat de capătul principal de cerere, față de care efectul autorității de lucru judecat se produce.
Cauza acțiunii este aceeași cu privire la capătul de cerere prin care se solicită emiterea autorizației de construire, fiind distinctă numai în ce privește despăgubirile solicitate în prezentul demers judiciar, rezultate din atitudinea autorității pârâte.
Ca atare, reținând autoritatea de lucru judecat a soluției pronunțată irevocabil în dosarul nr._, pentru primul capăt, cererile accesorii privind acordarea daunelor materiale și morale se impun a fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va respinge cererea.
Totodată, văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata la plata sumei de 2,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru (fila 25).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul P. ORAȘULUI BĂILE OLĂNEȘTI cu sediul în orașul Băile Olănești, . V., împotriva sentinței civile nr.1277/10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul V. Secția a II-a civilă, intimați fiind reclamanta .. cu sediul în orașul Băile Olănești, ., județul V. și pârâtul ORAȘUL BĂILE OLĂNEȘTI prin PRIMAR.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea.
Obligă intimata la plata sumei de 2,15 lei cheltuieli judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2013, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. T. A. A. T. I. M.
Grefier,
M. M.
Red.A.T./16.01.2013
GM/4 ex.
Jud.fond: E.M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2671/2013. Curtea de Apel PITEŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2030/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
