Anulare act administrativ. Decizia nr. 171/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 171/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 171
Ședința publică din data de 1 februarie 2016
Președinte - F. M.-G.
Judecător - A. L. F.
Judecător - C. I. N. E.
Grefier - N. G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI B.și P. JUDEȚULUI B., cu sediul în B., ..48, județul B., împotriva sentinței civile nr. 741 din 07.09.2015, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M., cu domiciliul procesual ales la sediul Instituției P. județului B., în B., ..48, județul B..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la al doilea termen de judecată, acordat pentru a da posibilitatea recurenților să depună la dosar, în copie, raportul de audit fiscal emis la data de 29.07.2913, raport ce a fost atașat prin serviciul registratură și înregistrat sub nr. 1046 din 20.01.2016, după care,
Constatând că a fost îndeplinită obligația de către recurenți, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr. 741 din 07 septembrie 2015 Tribunalul B. a admis cererea formulată de reclamanta B. M. și a anulat Ordinul P. județului B. nr. 458/13.12.2013 privind eliminarea cuantumului aferent salariului de merit din masa financiară a actualului salariu de bază al reclamantei, având funcția de șef serviciu în cadrul Instituției P. județului B. și a obligat pârâtul să recalculeze drepturile salariale ale reclamantei cu includerea salariului de merit de care aceasta beneficia la data de 01.01.2010 și să plătească reclamantei drepturile salariale, astfel recalculate, începând cu data de 16.12.2013.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI B. și P. JUDEȚULUI B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat căinstanța de fond, raportat la prevederile legale incidente, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Astfel, precizează că prin nota-raport privind situația unor drepturi acordate personalului civil din unitățile Ministerului Afacerilor Interne, înregistrată la Direcția Generală Juridică sub nr._ din 09.08.2013, s-a arătat că „în perioada 08.04.-26.07.2013, Departamentul XI al Curții de Conturi a efectuat o misiune de audit financiar la ordonatorul principal de credite al Ministerului Afacerilor Interne, prilej cu care a fost întocmit raportul de audit financiar din data de 26.07.2013, înregistrat la Direcția Generală Financiara cu nr._/29.07.2013.
Urmare a raportului de audit întocmit de Curtea de Conturi a României în anul 2011, prin nota-raport nr._/_/14.12.2011, întocmită de Direcția Generală Financiară și Direcția Generală Management Resurse Umane, aprobată de ordonatorul principal de credite, s-a dispus: 1. ordonatorii de credite din Ministerul Administrației și Internelor vor dispune măsuri ca, începând cu drepturile salariale aferente lunii decembrie 2011, să se elimine cuantumul aferent salariului de merit; acțiunea formulată de Ministerul Afacerilor Interne prin care s-a solicitat anularea notei-raport nr._/_/2011 a făcut obiectul dosarului civil nr._, înregistrat pe rolul Curții de Apel București ca instanță de fond."
Mai precizează recurenții că, urmare a cercetărilor administrative efectuate în baza notei -raport nr._/_/14.12.2011, s-a adresat cererea în sensul ca: „1. ordonatorii de credite din Ministerul Afacerilor Interne vor dispune, acolo unde este cazul, măsuri, cu luarea în considerare a prevederilor legale care reglementează statutul fiecărei categorii de personal în discuție (personal contractual și funcționari publici), astfel încât, începând cu drepturile salariale aferente lunii august 2013, să se elimine cuantumul aferent salariului de merit din masa financiară a actualului salariu de bază„.
Ordinul prefectului prin care s-a dispus eliminarea cuantumului aferent salariului de merit din masa financiară a actualului salariu de bază, cu privire la reclamantă, a fost emis având în vedere nota-raport privind situația unor drepturi acordate personalului civil din unitățile M.A.I. nr._/2013, referatul nr._/22.12.2013 întocmit de șeful Serviciului financiar-contabilitate, administrativ, resurse umane si salarizare, prevederile art. 7 alin. (1) si ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare.
Recurenții consideră că în sensul celor arătate a fost și răspunsul la plângerea prealabilă, unde s-a arătat că la emiterea acestor ordine s-a avut in vedere respectarea dispoziției ordonatorului principal de credite, formulată prin nota-raport privind situația unor drepturi acordate personalului civil din unitățile Ministerului Afacerilor Interne nr. 1677 65/09.08.2013.
Consideră că ordinele prefectului mai sus menționate nu încalcă prevederile legale privind salarizarea: ordinele repară omisiunile de reglementare. Nota-raport a fost transmisă tuturor ordonatorilor de credite din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, în vederea aplicării dispozițiilor, ca urmare a controlului desfășurat la nivelul ordonatorului principal de credite și finalizat prin raportul misiunii de audit financiar al Curții de Conturi, prin care s-a constatat calcularea și acordarea drepturilor bănești în mod eronat si neunitar, motivat de cadrul legal insuficient de explicit, care a dus la introducerea eronata a salariului de merit in suma compensatorie.
Recurenții susțin că ordinele au fost verificate, purtând viza de control de legalitate și că nu există în bugetul Instituției P. județului B. pentru anul 2014, primit la data de 06._ si repartizat de Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de ordonator principal de credite, sume pentru plata salariilor de merit.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 340 din 12 iulie 2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicata, cu modificările și completările ulterioare, instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, iar prefectul este ordonator terțiar de credite.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 340 din 12 iulie 2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și din alte surse legal constituite.
Recurenții susțin că este evident că ordinul prefectului anulat de către instanța de fond a fost emis în conformitate cu dispoziția ordonatorului principal de credite, formulată prin nota-raport privind situația unor drepturi acordate personalului civil din unitățile Ministerului Afacerilor Interne nr._/09.08.2013, notă care, la rândul ei, a avut în vedere prevederile legale privind salarizarea.
În concluzie, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței recurate, iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 205 Cod de procedură civilă, intimata B. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că recurenții au invocat aceleași motive din întâmpinarea depusă la instanța fondului și care au fost analizate deja de către aceasta.
De asemenea, mai arată că Instituția P. județului B. a uitat să menționeze că o parte din salariați și-au primit deja drepturile salariale; or, intimata a renunțat la acțiunea depusă inițial, în urma numirii în funcția de prefect al județului B., din motive de moralitate, pe considerentul că nu putea să dețină, simultan, calitatea de reprezentant legal al Instituției P. județului B. și pe aceea de reclamant.
Totodată, învederează instanței faptul că, la reîncadrarea personalului în anul 2010, conform Legii nr. 330/2009, s-au avut în vedere și prevederile art. 5 alin. (4) și art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, potrivit cărora salariile de merit stabilite în anul 2009 se introduc în salariul de bază.
Pentru acest considerent, actul administrativ prin care s-au acordat salariile de merit rămâne aplicabil și în anul 2010 și următorii, întrucât, în caz contrar, ar fi fost diminuate drepturile salariale, fapt care ar fi fost în contradicție cu prevederile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010.
Precizează intimata că, începând cu anul 2011, potrivit Ordinului nr. 42/77 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice - punctul B - în aplicarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010, moment la care funcționarii publici beneficiau si de salariul de merit, în baza actului administrativ în vigoare.
Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15 %.
In salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare.
Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului, necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare și care au fost acordate ca sporuri la data reîncadrării, se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenții-pârâți, conform art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin ordinul nr. 43/6.02.2009 al P. Județului B., începând cu data de 01.01.2009, reclamantei B. M. - funcționar public - i s-a acordat salariu de merit, în procent de 15 % aplicat la salariul de bază.
Prin ordinul nr. 458/13.12.2013 al P. județului B., începând cu data de 1.12.2013 a fost eliminat cuantumul aferent salariului de merit din masa financiară a salariului de bază actual al reclamantei, șef de serviciu în cadrul Serviciului controlul legalității, a aplicării actelor normative, contencios administrativ, aplicarea apostilei și relații cu autoritățile locale.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată, ordonatorul de credite poate acorda, în limita a 20 % din numărul de posturi corespunzătoare funcțiilor publice, prevăzut în statul de funcții, un salariu de merit lunar de până la 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta și care constituie bază de calcul pentru sporuri și alte drepturi care se acordă în raport cu salariul de bază. Ordonatorii principali de credite care au în subordine unități bugetare cu un număr redus de funcții publice pot aproba ca încadrarea în numărul maxim de beneficiari de salariu de merit și în proporțiile stabilite pentru funcțiile publice de execuție să se facă la nivelul unităților respective luate împreună; repartizarea numărului de beneficiari de salariu de merit pe unitățile luate în calcul, în acest caz, se face de către ordonatorul principal de credite.
Conform dispozițiilor alin. 2, salariile de merit se acordă funcționarilor publici încadrați pe funcții publice de execuție în proporție de cel puțin două treimi din numărul total al funcțiilor publice stabilit în condițiile alin. 1.
Conform dispozițiilor alin. 3, funcționarii publici care beneficiază de salariu de merit se stabilesc, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul anterior, în luna ianuarie.
Curtea constată că dispozițiile privind salariul de merit reglementat de art. 8 din OG nr. 6/2007 au fost abrogate de Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare de la 1.01.2010, fiind abrogată acordarea salariului de merit începând cu anul 2010, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 pct. 13 din Legea nr. 330/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 4 din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate. După această perioadă, se recalculează în mod corespunzător salariul de bază și celelalte sporuri calculate la acesta. Începând cu anul 2010, acest drept nu se mai stabilește.
OUG nr. 1/2010 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare de la 1.01.2011.
Așadar, Curtea constată că, începând cu anul 2010, nu mai exista baza legală a acordării salariului de merit, legiuitorul stabilind obligația de înlăturare a acestui salariu din calculul salariului categoriilor de personal bugetar și să procedeze la recalcularea salariilor fără includerea lui în baza de calcul.
Curtea reține că salariul de merit are natura juridică a unui spor salarial temporar, acordat pe o perioadă determinată de 12 luni calendaristice, astfel după cum reiese din interpretarea sistematică a dispozițiilor OG nr. 6/2007 și OUG nr. 1/2010.
Includerea salariului de merit în salariul de bază în cursul anului 2010 nu înseamnă că acesta a devenit o parte componentă permanentă a salariului de bază, ci și-a menținut natura juridică de drept cu caracter temporar, astfel după cum reiese din dispozițiile legale mai înainte indicate.
Într-adevăr, pârâtul nu a stabilit perioada pentru care se acordă salariul de merit intimatei-reclamante, dar aceasta nu poate duce la permanentizarea acordării salariului de merit, tocmai raportat la actele normative succesive care l-au reglementat.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a dat o greșită interpretare și aplicare dispozițiilor legale aplicabile, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă .
În consecință, Curtea, în baza dispozițiilor art. 496 Cod de procedură civilă, va admite recursul și va casa în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI B.și P. JUDEȚULUI B., cu sediul în B., ..48, județul B., împotriva sentinței civile nr. 741 din 07.09.2015, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. M., cu domiciliul procesual ales la sediul Instituției P. județului B., în B., ..48, județul B.:
Casează în tot sentința recurată și respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2016.
PREȘEDINTE
G. M. F.
JUDECĂTORI
L. F. A. I. N. E. C.
GREFIER
N. G. C.
Operator date cu caracter personal;
Număr notificare 3120/2006;
Red.ALF
Tehnoredactor ALF/ GCN/5 ex./25.02.2016
Dosar fond_ al Tribunalului B.
Judecător fond Crenguța P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 170/2016.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 195/2016.... → |
|---|
