Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 103/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 103/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 103
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2016
Președinte - I. S.
Judecător - I. L.
Judecător - G. S. P.
Grefier - I. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul B. D. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. A. M. în B., . 6, ., împotriva sentinței nr. 513 din data de 18 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul procesual ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., ., județul B. și S. F. ORĂȘENESC POGOANELE cu sediul în oraș Pogoanele, ., parter, județul B..
Cererea de recurs a fost timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._ din data de 14 septembrie 2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant B. D. A., reprezentat de avocat B. A.-M., substituit la acest termen de judecată de către avocat V. C. ambii din cadrul Baroului B., potrivit împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, iar părțile, prin intermediul cererilor formulate au solicitat judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat V. C. pentru recurentul-reclamant B. D. A., având cuvântul susține că, în opinia sa, instanța de fond a dat o interpretare nelegală dispozițiilor art.77 ind.l din Legea nr.571/2003 în contextual în care impozitul pe tranzacție este datorat de cel ce înstrăinează imobilul.
Mai mult decât atat, prin incheierea nr._ din data de 11.11.2014, OCPI B. a dispus respingerea cererii de intabulare a dreptului meu de proprietate dobândit potrivit procesului-verbal de adjudecare. Apreciază că suma de 4.006 lei nu reprezenta o suma datorată de recurent, ci de cel din patrimoniul căruia s-a transferat dreptul de proprietate.
Arată de asemenea că a fost constrâns, prin condiționarea intabulării dreptului de proprietate, la plata impozitului pe tranzacție ceea ce reprezintă o limitare a dreptului de proprietate.
Critică apărătorul recurentului reclamant și faptul că instanța de fond a reținut că în speță nu ar fi aplicabilă Decizia Curții Constituționale odată ce instanța a fost sesizata după publicarea acestei Decizii in Monitorul Oficial.
In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.006 lei, achitata, suma ce urmează sa fie actualizata cu dobânda fiscală precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata reprezentată de onorariu avocat la instanța de fond și în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 513 din data de 18 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B. a respins excepția inadmisibilității.
A respins cererea formulată de reclamantul B. D. A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și S. F. ORĂȘENESC POGOANELE
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. D. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.006 lei, achitată conform chitanței ., nr._ din data de 14.11.2014, suma ce urmează să fie actualizată cu dobânda fiscală pana la data plații efective, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului, după arătarea situației de fapt, recurentul critică modul de soluționare al instanței de fond care aduce art.77 ind.l din Legea nr.571/2003 o interpretare cel puțin curioasă, în contextual în care impozitul pe tranzacție este datorat de cel ce înstrăinează imobilul.
Mai mult decât atât, prin încheierea nr._ din data de 11.11.2014, OCPI B. a dispus respingerea cererii de intabulare a dreptului său de proprietate dobândit potrivit procesului-verbal de adjudecare.
De asemenea critică și faptul că, în mod eronat instanța de fond a reținut că nu ar fi aplicabila Decizia nr.662/2014 a Curții Constituționale odată ce instanța a fost sesizata după publicarea acestei Decizii in Monitorul Oficial, iar concluziile Curții Constituționale determină nașterea unui mecanism invers de protejare a dreptului de proprietate, în sensul ca în cazul în care dobânditorului i-a fost condiționată intabularea de plata impozitului pe tranzacție, deși nu acesta îi datora, suma ce a fost achitată este supusa restituirii.
Arată că a înțeles să achite suma de 4.006 lei in nume personal, iar nu în numele debitorului, putându-se constata ca aceasta suma nu era datorata de reclamant, or într-o astfel de ipoteza suma de 4.006 lei este supusă regimului juridic al restituirii, urmând ca intimata sa fie cea care urmează a o recupera de la adevăratul debitor.
Faptul ca executorul judecătoresc nu a distribuit către pârâta suma datorata cu titlul de impozit de către debitor, în opinia sa nu îi poate fi imputabil, patrimoniul său fiind prejudiciat ca urmare a achitării unei obligații care nu îi aparținea.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.488 alin.l pct.8 Cod procedura civilă
Intimata pârâtă Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 513/18.05.2015.
Arată că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă cu certitudine ca recurentul reclamant a achitat la data de 14.11.2014 impozitul asupra veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, având interesul de a înscrie dreptul sau real imobiliar in cartea funciara.
Cum plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate nu s-a făcut de executorul judecătoresc din suma încasata din vânzarea imobilului, obligația de plata a acestui impozit a revenit reclamantului obligația de plata a impozitului fiind prevăzuta de lege.
Premergător intabulării dreptului real imobiliar pe numele dobânditorului cu titlu oneros, este obligatorie achitarea impozitului, indiferent de persoana careia îi incumba obligația de plata si de omisiunile organelor sau persoanelor implicate in efectuarea actului de înstrăinare. Interesul statului este de a incasa suma datorata cu titlu de impozit, scop in care a prevăzut sancțiunea respingerii cererii de intabulare a noului proprietar. Astfel, este de reținut ca recurentul reclamant a achitat de buna voie aceasta suma, având un interes imediat, înțelegând sa formuleze cerere de restituire a acestei sume după ce a folosit chitanța cu care a achitat impozitul la OCPI.
Nici criticile recurentului cum că instanța de fond în mod eronat a reținut ca nu ar fi aplicabila Decizia nr.662/2014 a Curții Constituționale, nu pot fi primite, în opinia intimatei, având în vedere ca aceasta decizie, așa cum in mod corect a reținut instanța de fond, produce efecte obligatorii de la data publicării sale în Monitorul Oficial, adică de la data de 20.01.2015, ulterior datei la care reclamantul a achitat impozitul, respectiv data de 14.11.2014.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, Curtea reține următoarele :
Potrivit alin. 1 al art. 77 indice 1 Cod F., la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit.
Alineatul (2) al aceluiași articol stabilește că impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a) la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți.
De asemenea, la alin. 6 se menționează că …În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. (…) contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului.
Prin urmare, din analizarea acestui text de lege, rezultă că în situația în care dreptul de proprietate asupra unui bun imobil printr-un act de adjudecare în cadrul unei vânzări prin licitație publică, obligația de plată a impozitului pe transferul dreptului de proprietate revine fostului proprietar, respectiv debitorul din cadrul procedurii de executare silită imobiliară.
Este adevărat că, potrivit aceluiași articol, alineat 6, pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Prin Decizia nr. 662/2014 a Curții Constituționale, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în măsura în care legea nu îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.
Ca urmare, această obligație de plată a impozitului respectiv cade în sarcina exclusivă a fostului proprietar, iar dobânditorul bunului prin adjudecare în cadrul unei vânzări prin licitație publică are obligația doar de a comunica organului fiscal transferul dreptului de proprietate de la debitor la adjudecatar, în vederea stabilirii și calculării acestui impozit, deoarece a refuza noului proprietar întabularea dreptului său de proprietate, pe motiv că fostul proprietar, nu a achitat impozitul pe transferul de proprietate, reprezintă o sarcină excesivă impusă acestuia, de natură a-i limita în mod substanțial dreptul de a se bucura de prerogativele dreptului său de proprietate, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Cu toate acestea, în cauza dedusă judecății, nu poate fi primit punctul de vedere al recurentului referitor la nelegalitatea sentinței atacate, deoarece acesta a achitat suma cu titlu de impozit datorat de fostul proprietar la data de 14.11.2014, înainte de . dispozițiilor din decizia Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 ianuarie 2015, or potrivit considerentelor acesteia (pct. 45), de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, neplata de către contribuabil a impozitului prevăzut de art. 77/1 alin. (6) din Codul fiscal nu poate constitui motiv de refuz de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al adjudecatarului. De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, îi revine legiuitorului sarcina de a pune de acord dispozițiile legale criticate cu prezenta decizie și de a crea un mecanism apt să surmonteze deficiențele de aplicare a acestora.
Curtea mai arată că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia sunt incidente cauzei dispozițiile art 117 alin.1 litera a din OG 92/2003, referitoare la restituirea de sume plătite fără existența unui titlu de creanță, deoarece la momentul la care recurentul a efectuat plata, exista un titlu de creanță pe numele fostului proprietar al imobilului, în beneficiul căruia a fost plătit impozitul de către recurent.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea constată că sunt nefondate susținerile recurentului și, pe cale de consecință, va aprecia recursul declarat de către acesta ca fiind nefondat, iar în temeiul art.496 alin.1 Cod procedură civilă, îl va respinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul B. D. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. A. M. în B., . 6, ., împotriva sentinței nr. 513 din data de 18 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul procesual ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., ., județul B. și S. F. ORĂȘENESC POGOANELE cu sediul în oraș Pogoanele, ., parter, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. S. I. L. G.-S. P.
GREFIER
I. M.
Red . PSG
Tehnored.PSG M.I. /5 ex./29.02.2016
Dosar fond_ /2014 al Tribunalului B.
Judecător fond M. I.
Operator date cu caracter personal;
Număr notificare 3120/2006;
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 195/2016.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
