Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 149/2016. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2016 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 149/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA nr.149
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2016
Președinte - I. L.
Judecători - G.-S. P.
- I. S.
Grefier - M. I.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI-PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 808 din data de 15 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul ales la SCPA C. G. & Asociații în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, reprezentată de consilier juridic I. M., intimata-reclamantă . SRL, reprezentată de avocat G. C., din cadrul Baroului Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic I. M., pentru recurenta-pârâtă și avocat C. G., pentru intimata-reclamantă, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei-pârâte și a apărătorului intimatei-reclamante în sensul că nu mai au alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic I. M., pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Susține că instanța de fond, în mod eronat a admis cererea reclamantei de suspendare a executării deciziei de impunere, considerând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale suspendării, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
De asemenea, arată că prima instanță a reținut doar apărările reclamantei și nu a avut în vedere susținerile recurentei din întâmpinarea formulată și a considerat că reclamanta nu mai avea posibilitatea legală de a-și recupera prejudiciul ce i s-ar crea în cazul vânzării imobilelor sechestrate.
Avocat C. G., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond și depune concluzii scrise.
Susține că intimata a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 și a probat dubiul cu privire la existența legalității actului administrativ, instanța reținând că executarea acestui act administrativ ar conduce la crearea unui prejudiciu reclamantei.
Menționează că suspendarea aceluiași act administrativ a mai fost obținută într-un alt dosar, cererea de suspendare a fost admisă de Tribunalul Dâmbovița și, ulterior, menținută în recurs, de Curtea de Apel Ploiești.
Arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința nr. 808 din data de 15 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă cererea formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, și în consecință, a fost suspendată executarea Deciziei de impunere nr. F-DB 1039/23.08.2011 până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta arată că în mod eronat, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamanta-intimată privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr.1039 din data de 23.08.2015, emisă de AJFP Dâmbovița, considerând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Recurenta învederează că își menține susținerile din întâmpinarea formulată în cauză, prin care a precizat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, susțineri pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere în motivarea acesteia.
În ceea ce privește posibilitatea suspendării unui act administrative emis în temeiul unor norme legale, trebuie avute în vedere faptul că dispozițiile generale al Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, rezulta că actul administrativ, fie el de natură fiscală, se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispozițiile art.215 din O.G.nr.92/2003, cât și din dispozițiile Legii nr.554/2004, rezultă în mod clar faptul că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură de excepție care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres de lege - suspendarea de drept - ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulative condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Conform art.14, 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Cele două sintagme sunt clarificate prin disp. art. 2 lit. „s" și „t" din Legea nr.554/ 2004. Astfel, în accepțiunea acestui text de lege, prin caz bine justificat se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciu material viitor și previzibil.
Transpunând aceste texte de lege în speța de față, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru suspendarea executării actelor administrative atacate.
Astfel, pentru a decide asupra condiției existentei cazului bine justificat, instanța de fond a reținut că suma imputată contribuabilului nu este certă și, în acest sens, invocă faptul că s-a contestat decizia de impunere, precum și faptul că a fost plătită cauțiune în cauza de față, iar pentru a fi asigurată recuperarea creanței bugetare a fost instituită măsură sechestrului asigurător.
În legătură cu cazul bine justificat, instanța a invocat în argumentarea sentinței motive regăsite în contestația reclamantului, care vizează fondul cauzei, respectiv modalitatea de calcul a obligațiilor fiscale stabilite în decizia de impunere și aplicarea "incorectă" a TVA prin prisma faptului că instanța de fond, analizând documentele depuse la dosarul cauzei a reținut, fără o analiză aprofundată, faptul că societatea reclamantă a înregistrat în mod corect facturile emise de cele două societăți. Toate aceste susțineri presupun o cercetare aprofundată a legalității actului, ceea ce nu este permisă în cadrul procedurii suspendării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii
Instanța a apreciat și reținut aspecte care nu sunt întemeiate în vederea îndeplinirii condițiilor impuse de lege. Față de aceste aspecte, instanța a tras concluzii eronate considerând debitul ca fiind o suma incertă. Aceste aprecieri ale instanței de fond nu conduc la concluzia existenței cazului bine justificat, iar din punctul de vedere al recurentei, în mod eronat prin sentința tribunalului s-a reținut ca existând o îndoială serioasă în privința actului administrativ atacat, sub aspectul cuantumului sumei datorate.
Față de aceste precizări, recurenta consideră că nu sunt îndeplinite ambele cerințe prevăzute de Legea nr. 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Având în vedere aceste aspecte, recurenta susține că reclamanta nu se regăsește în niciuna dintre situațiile stipulate de dispozițiile imperative prevăzute de textele normative invocate și nici nu a adus argumente de natură a justifica o astfel de măsură.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat în cauză.
Intimata-reclamantă . SRL nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă la termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2016, prin apărător, a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata susține că potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din dispozițiile menționate mai sus, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă.
Învederează intimata că aceste condiții au fost probate ca fiind îndeplinite.
În ceea ce privește cazul bine justificat, conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, definiția legală a noțiunii de caz bine justificat are în vedere împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cu privire la condiția cazului bine justificat, Înalta Curte a statuat că pentru constatarea îndeplinirii acestei condiții, instanța urmează să cerceteze aparența de legalitate a actului atacat, să verifice acele împrejurări de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În speță, apreciază că cele două acte administrative sunt vădit nelegale.
Astfel, suma de 401.845 Iei menționată în decizia de impunere nr. 1039/23.08.2011 a fost stabilită suplimentar reținându-se comportamentul „de tip fantomă" a două societăți comerciale de la care intimata a achiziționat marfă, respectiv S.C. Best Line Internațional S.R.L. București și S.C. Gold B. S.R.L. București.
Or deși s-a reținut acest comportament de tip fantomă ai celor două societăți, același organ fiscal, reține în cuprinsul constatărilor sale faptul că pentru justificarea dreptului de deducere au fost prezentate facturi fiscale și alte documente legale de deducere, care conțin datele prevăzute de art. 155, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Facturile fiscale și alte documente legale pentru achiziții de bunuri și servicii au fost înscrise în jurnalele de cumpărături, TVA deductibilă calculată de societate fiind preluată corect în balanțele de verificare.
Facturile emise de cele două societăți îndeplinesc cumulativ toate elementele obligatorii (de fond și de formă) pentru a fi considerate documente primare de înregistrare în contabilitate, conform dispozițiilor art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 831/1997, acestea fiind înregistrate în evidențele noastre contabile în conformitate cu Legea nr. 82/1991 a contabilității.
În ceea ce privește facturile emise de societatea S.C. Best Line Internațional S.R.L., astfel cum s-a și reținut de către P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în cuprinsul Ordonanței de clasare, reprezintă deja o chestiune intrată în puterea lucrului judecat, conform sentinței nr. 4332/07.10.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, faptul că furnizorul S.C. Best Line Internațional București este o societate viabilă ce și-a desfășurat activitatea în conformitate cu prevederile legale.
Cercetările penale efectuate de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița (în dosarul nr. 353/P/2011) cu privire la cele două societăți de tip fantomă au relevat faptul că acestea au existat în realitate, au avut un obiect de activitate similar cu cel al S.C. B. Nuți ..L. și au depus situații financiare, inclusiv pentru anul 2010, după această dată ambele societăți fiind supuse procedurilor simplificate de insolvență, date rezultând din istoricul firmelor pus la dispoziție de O.N.R.C. În aceeași ordine de idei, este evident că nu se poate pune în discuție înregistrarea unor operațiuni nereale, atât timp cât în chiar procesul-verbal întocmit de D.G.F.P. s-a precizat că societatea a depus documente justificative (facturi fiscale și alte documente legale) înscrise în jurnalele de cumpărături, T.V.A. deductibilă fiind preluată corect în balanțele de verificare.
Învederează intimata că suspendarea aceluiași act administrativ fiscal a mai fost anterior obținută conform sentinței nr. 3404/08.12.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, în speță s-a reținut de către instanță că se află în fața unui caz bine justificat. Așa cum reiese din actele depuse la dosar aceasta a înregistrat în mod corect facturile emise de cele două societăți, răspunderea în cauză nefiind una obiectivă, ci una subiectivă, fiecare societate comercială răspunzând pentru propria activitate.
În măsura în care cererea de suspendare a executării ar fi respinsă s-ar ajunge la o situație cu totul indezirabilă a unei contrarietăți de hotărâri, respectiv între soluția pronunțată prin sentința nr. 3404/ 08.12.2011 a Tribunalului Dâmbovița, confirmată de decizia nr. 939/23.02.2012 a Curții de Apel Ploiești și cea care ar fi dată în prezenta cauză;
Referitor la paguba iminentă, intimata învederează că astfel cum deja s-a reținut atât prin considerentele sentinței nr. 3404/08.12.2011, cât și prin cele ale deciziei nr. 939/23.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, este evident că punerea în executare a unor sume atât de mari, în speța de față 401.845,00 lei, la care se adaugă și accesorii fiscale calculate pe perioada de câțiva ani, poate conduce la perturbarea importantă a activității sale și la pierderi economice care niciodată nu vor mai putea fi recuperate, societatea fiind în pericol de a intra în procedura insolvenței.
Executarea în continuare a debitului, în condițiile în care există o îndoială serioasă în privința legalității sale, reprezintă o paguba iminentă pentru intimată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Suplimentar față de somațiile și titlurile executorii emise de organul fiscal la nivelul anului 2015 și contestate de intimată în fața Judecătoriei, în dovedirea pagubei iminente instanța urmează să se raporteze și la actele de executare silită emise la nivelul anului 2011, suspendate până în 2015 și care au redevenit executorii.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Curtea arată că este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, aceasta fiind fundamentată pe caracterul special al actului administrativ, respectiv pe împrejurarea că este emis de către o autoritate sau instituție publică, în regim de putere publică, în vederea aplicării în concret a dispozițiilor legale. Pentru aceasta, suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi ordonată de judecătorul de contencios administrativ decât în situații de excepție, cu observarea strictă a îndeplinirii exigențelor legale, astfel cum sunt precizate în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea constată că în art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt precizate condițiile în care judecătorul cauzei poate dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, textul legal amintit enumerând trei condiții cumulative: a) condiția declanșării procedurii administrative prealabile, b) condiția cazului bine justificat și c) condiția prevenirii unei pagube iminente.
De asemenea, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 sept 1989 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, referitoare la protecția provizorie în materia administrativă prevede ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat, de a solicita instanței de contencios administrativ, ca măsură vremelnică și provizorie, suspendarea actului administrativ (Î.C.C.J. - Secția contencios administrativ si fiscal, dec. 4620 din 14.12.2006).
Curtea constată că, în cauză, intimata-reclamantă a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor de admisibilitate prevăzute de disp. art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, întrucât a facut dovada existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente – în sensul dispozițiilor art.2 al.1 lit.t și ș din Legea nr.554/2004 - critica acestuia privind acest aspect fiind astfel întemeiată.
Astfel, condiția cazului „bine justificat”, lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune că asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.
Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța apreciază necesitatea unei asemenea măsuri, dar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de sancționare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond, conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.
În acest sens, Curtea reține că reclamanta a formulat o contestație, prin care a solicitat anularea actului administrativ, pentru caracterul său nelegal, susținând în fața instanței de suspendare, aspectele de nelegalitate, în ideea de a-i crea îndoieli în privința legalității actului administrativ.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, Curtea constată că prima instanța a concluzionat în mod corect că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece, în raport de conținutul actelor de control efectuate de recurentă prin reprezentanții săi, se constată că reclamanta a oferit și probat indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a actelor administrativ fiscale a căror suspendare a executării a solicitat-o sau, cel puțin, pentru crearea unei îndoieli serioase în privința legalității acestora.
Astfel, constituie îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ contestat, faptul că în decizia de impunere nr. 1039/23.08.2011 a fost stabilită suplimentar suma de 401.845 lei, reținându-se comportamentul „de tip fantomă" a două societăți comerciale de la care intimata a achiziționat marfă, respectiv S.C. Best Line Internațional S.R.L. București și S.C. Gold B. S.R.L. București, același organ fiscal, reține în cuprinsul constatărilor sale faptul că pentru justificarea dreptului de deducere au fost prezentate facturi fiscale și alte documente legale de deducere, care conțin datele prevăzute de art. 155, alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce, în opinia Curții.
Prin urmare, aparent, problemele ridicate de reclamantă, în susținerea cererii, necesită o verificare aprofundată, care va fi realizată cu ocazia judecării pe fond a cererii.
Totodată, contrar poziției exprimate de recurentă, previzibilitatea prejudiciului ce urmează să-l sufere reclamanta poate fi stabilită prin luarea în considerare a indicatorilor economico-financiari ai societății. Pe de altă parte, actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție, executarea silită putând genera dificultăți reale în executarea obligațiilor asumate, precum și grave probleme sociale.
Pe cale de consecință, Curtea consideră că cererea reclamantului poate fi primită, ca urmare a împrejurării că este îndeplinită în mod cumulativ și prima condiție de admisibilitate a suspendării, privind existența cazului bine justificat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis recursul declarat de reclamant, ……………….
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI-PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 808 din data de 15 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL, cu sediul ales la SCPA C. G. & Asociații în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2016.
Președinte Judecători
I. L. G.-S. P. I. S.
Grefier
M. I.
Fiind în concediu de odihnă,
Semnează Grefier șef secție
Red. GSP
Tehnored. MI
4 ex./29.02.2016
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f.G. B.
Operator date cu caracter personal,
nr. notificare 3120/2006
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 85/2016.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 133/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
