Anulare act administrativ. Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 4239/86/2014*
Dosar nr._ - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA N R. 4
Ședința publică din12 ianuarie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele H. L., V. M. și T. S. M., toate cu domiciliul ales în ., . A, județul Suceava împotriva sentinței nr. 4019 din 4.07.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția de contencios administrativ și fiscal, intimată-pârâtă fiind U. Administratit Teritorială a Comunei Hânțești, cu sediul în ., . A, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza; cum părțile nu au alte cereri de probe și nu au invocat alte chestiuni prejudiciale, a apreciat că prezentul recurs este în stare de judecată și a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 13.11.2013 sub nr._/86/2013, reclamanții O. D., J. A., D. M., C. Timoș D., S. A., C. M., H. L., V. M. și T. S. au chemat în judecată pârâta U. A. teritorială . prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea „al 13-lea salariu”, reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
În fapt, dreptul la premiul anual aferent anului 2010, denumit și „al 13-lea salariu” a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul 2010, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
În acest sens, prin art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut acordarea acestui drept în ceea ce îi privește pe salariații-funcționari publici și personalul contractual din cadrul U.A.T. .> Din analiza acestui text de lege, rezultă în mod neechivoc faptul că dreptul personalului plătit din fondurile publice, de a încasa premiul anual pe anul 2010, era un drept câștigat, chiar dacă plata acestuia era amânată până în luna ianuarie 2011 și chiar dacă prin legea nr. 285/2010 a fost abrogată dispoziția legală a acordării acestui drept.
Reclamantele au mai precizat că Legea cadru nr. 330/2009 a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2010 și ulterior a fost abrogată prin Legea nr. 285/2010, care a intrat în vigoare la 31.12.2010.
Aceasta înseamnă că acest drept a fost pe deplin realizat și efectiv la expirarea ultimei zile a anului 2010, astfel cum rezultă din prevederile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009. Principiul neretroactivității legii civile se referă la toate raporturile juridice născute sub legea veche, care nu și-au epuizat toate efectele.
Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2014, instanța a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamantele H. L., V. M. și T. S. și înaintarea în copie a cererii de chemare în judecată, a încheierilor și a înscrisurilor depuse la dosar către Arhiva Tribunalului Suceava în vederea formării unui nou dosar.
La data de 29.05.2014 a fost înregistrat dosarul nr._ privind reclamantele menționate anterior.
Prin sentința civilă nr. 4019 din 04 iulie 2014 Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele H. L., V. M. și T. S. în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Comunei Hânțești.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la plata premiului anual aferent anului 2010, invocând ca și temei juridic disp. art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Practica judiciară a fost împărțită în ceea ce privește interpretarea aplicabilității textului menționat anterior, dar prin Decizia nr. 21/2003 a ICCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că premiul pentru anul 2010 a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Prin Legea nr. 285/2010 s-a modificat în concret numai modalitatea de acordare a premiului anual, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, dreptul la acordarea acestuia nefiind înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, .
Prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
Având în vedere aspectele reținute anterior, s-a constatat că solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtei la plata acestui premiu anual este lipsită de temei legal, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele H. L., V. M. și T. S..
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantele au arătat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, sumele corespunzătoare pentru anul 2010 sunt avute în vederea stabilirii majorării salariale ce se acordă în anul 2011; că prin Legea 285/2010 s-a modificat în concret numai modalitatea de plată a premiului anual, și anume eșalonat și succesiv în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea în mod corespunzător, a cuatumului salariului, soldei, indemnizației de bază, dreptul la acordarea acestuia nefiind acordat prin abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 ce reprezintă, încontinuare o creanță certă, lichidă și exigibilă angajatorului asupra angajatului; că „prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în limitele politicii salariale, neexistent o încălcare a dreptului de proprietate privată a personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe”. De asemenea, reclamantele au arătat că, acțiunea a fost respinsă de către instanța de fond pe motiv că nu aveau drept la el, dar acest drept este recunocut și legal, iar instanța a înțeles greșit că acest „al 13-lea salariu” este inclus în salariul de bază și se acordă eșalonat și succesiv. Au solicitat admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata premiului anual sub denumirea de „al 13-lea salariu” aferent anului 2010 și următorii recatualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
La data de 02 octombrie 2014, prin serviciul - registratură - al instanței pârâta . D. O. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamante ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În speță, reclamantele se prevalează de disp. art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd că „pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a îndemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul pentru care se face premierea . . .”
De asemenea, conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, „Plata premiului anual se face pentru întreg personalul salariat, potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. . .”
Dispozițiile legale enunțate, prevăzute în Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 alin. 1 lit. w din Legea nr. 284/2010.
Așadar, începând cu data de 1 ianuarie 2011, au devenit aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.
Pe de altă parte, cererea formulată de reclamante apare ca neîntemeiată și prin prisma faptului că sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în 2010 au fost incluse de legiuitor în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 1 ianuarie 201.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 stipulează: „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantelor, nu au fost încălcate prevederile constituționale referitoare la principiul neretroactivității, consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituție, în condițiile în care, prin Decizia nr. 257/20.03.2012 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 331/16.05.2012, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi de drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În același timp, Curtea Constituțională a mai constatat că majorarea salarială din 2011, urmare a includerii premiului anual din anul 2010, este acordată și în continuare, dovadă fiind faptul că de la 1.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, deși pentru anul 2011 nu s-a acordat nici un premiu.
Față de cele de mai sus, Curtea, văzând că hotărârea atacată este legală, în baza dispozițiilor art. 496 și următoarele Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele H. L., V. M. și T. S. M., toate cu domiciliul ales în ., . A, județul Suceava împotriva sentinței nr. 4019 din 4.07.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava-Secția de contencios administrativ și fiscal, intimată-pârâtă fiind U. A. Teritorială a Comunei Hânțești, cu sediul în ., . A, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.S.A.
Jud. fond. P. I.
Tehnoredactat B.E.
6 ex/9.02.2015
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 649/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 869/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
