Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 812/39/2014
Dosar nr._ - Litigiu privind funcționari publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.15
Ședința publică din data de12 ianuarie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier B. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul S. „I.” B., pentru membrul de sindicat A. G. A., cu sediul ales în municipiul B., ..4, județul B., împotriva sentinței nr.702 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului B. – Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
(dosar nr._ ), intimată fiind Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului B., cu sediul în municipiul B., ..4, județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, în baza art.159 1 alin .4 Cod proc. civilă, constatând că este competentă să judece cauza și luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA :
Asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 02.08.2012, reclamantul S. „I.” B. pentru membrul A. G. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a solicitat obligarea acesteia la modificarea Dispoziției de revenire în activitate emisă de către Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului B. în data de 06 iulie 2012 sub nr. 426 în sensul salarizării corecte corespunzătoare prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 283/2011 pentru perioada începând cu data de 01.07.2012 precum și în continuare până la data pronunțării hotărârii; obligarea pârâtei la plata sumelor lunare reprezentând diferențele de salariu ce trebuiau să fie acordate cuprinzând drepturile salariale cuvenite conform Legii-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 2893/2011 și drepturile salariale efectiv acordate reclamantei prin aplicarea defectuoasă a Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.07.2012 precum și în continuare până la data pronunțării sentinței și actualizarea acestor sume corespunzător cu rata inflației la data plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în fapt, prin Dispoziția emisă de către pârâtă prin reprezentantul ei legal în data de 06.07.2012 sub nr. 426, petentei i-au fost diminuate veniturile salariale față de cele realizate înainte de suspendarea contractului individual de muncă pentru creșterea copilului.
A arătat că A. G. A. s-a angajat în anul 2009 pe funcția de inspector de specialitate (psiholog) ca și personal contractual. În anul 2009 își suspendă contractul individual de muncă pentru a beneficia de concediul pentru creșterea copilului. Începând cu data de 01.09.2010, postul ocupat de reclamantă este transformat din post contractual în funcție publică, iar reclamantei îi este încetat contractul individual de muncă și se deschide un raport de serviciu.
Astfel, la revenirea reclamantei în activitate, ea este funcționar public și pentru munca prestată este salarizată din fondurile publice, salarizarea ei pentru anul 2012 se face în conformitate cu prevederile Legii – cadru nr. 284/2010 coroborate cu prevederile Legii nr. 285/2010 și a Legii nr. 283/2011. Având în vedere că reclamanta a avut raport de serviciu suspendat, la revenirea în activitate, salarizarea se realizează conform prevederilor Legii nr. 284/2010.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea – f. 20 ds, în sensul că pentru petenta din acest dosar se contestă și modul de calcul al salariului brut și a sporurilor acordate la revenirea în activitate, deoarece conform Legii – cadru nr. 330/2009 și a Ordonanței nr. 1/2010 salariul brut din decembrie 2009 nu se modifică, iar din prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009 coroborate cu prevederile art. 5 și 6 din Ordonanța 1/2010 reiese faptul că salariul brut pentru anul 2010 se calculează din salariul de încadrare din decembrie 2009 la care se adaugă sporurile prevăzute prin legi sau hotărâri de guvern.
Prin urmare consideră că pârâta trebuia să calculeze salariul brut pentru luna ianuarie 2011 prin majorarea cu 15 % a salariului brut din luna octombrie 2010, salariu brut calculat astfel: salariul de bază decembrie 2009 și sporul de vechime, iar celelalte sporuri și drepturi salariale trebuiau să fie calculate la această sumă.
Ca atare, salariul reclamantei și sporurile acordare acesteia, având în vedere că petenta este posesoarea unui certificat de grad de handicap grav și conform art. 19 din Legea nr. 284/2010 beneficiază de un spor de 15 % din salariul de bază, trebuiau să fie calculate prin majorarea salariului brut și a sporurilor pentru luna octombrie 2010 cu un procent de 15 % (Legea nr. 285/2010 și apoi cu prevederile OUG nr. 19/2012).
În drept s-au invocat dispozițiile Codului Muncii, Legii 188/1999, Legii 284/2010, Legii 285/2010, Legii 554/2004, iar în dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.
De asemenea, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Ordinelor comune nr. 42/2011 și nr. 77/2011 în raport cu art. 1 din Legea nr. 285/2010, în temeiul prevederilor art. 58 și 78 din Capitolul VI din Legea nr. 24/2000.
La data de 23.01.2013, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 instanța a sesizat Curtea de Apel Suceava – Secția a -II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 42/77 din 13.01.2011 emis de MMFPS și MFP și a suspendat judecata cauzei, excepția fiind respinsă în mod irevocabil prin sentința nr. 20/29.01.2014 a Curții de Apel Suceava, astfel încât la termenul de astăzi cauza a fost repusă pe rol.
Pârâta DGASPC B. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a arătat că în fapt, prin Dispoziția nr. 27/06.07.2012 Directorului executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B., pentru salariata în cauză s-a dispus încetarea suspendării raportului de serviciu și revenirea în activitate în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 1 din Legea 188/2009 privind statutul funcționarului public, a Legii – cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea – cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Reclamanta a devenit funcționar public începând cu data de 01.09.2010 conform Dispoziției nr. 975 din 27.08.2010, aplicându-i-se prevederile aliniatului 3, articolul 107 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că reclamanta nu a contestat dispoziția directorului executiv de numire ca funcționar public, salarizarea s-a făcut prin aplicarea strictă a prevederilor Legii – cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare, respectiv a Anexei nr.1 Capitolul 1 A c.
De asemenea, reclamantei i s-au aplicat și prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora începând cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază, așa cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, când reclamanta avea calitatea de funcționar public, se majorează cu 15 %, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă/funcție/specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31.12.2010.
Pârâta solicită, prin urmare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că Dispoziția Directorului executiv al DGASPC privind reîncadrarea salariului în cauză s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate de formă și de fond cerute de lege.
Prin sentința nr. 702 din 2 aprilie 2014, Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscala respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul S. I. B., pentru membrul A. G. A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului B..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
În prezenta cauză se solicită modificarea în parte a Dispoziției nr. 426 din 06.07.2012 emisă de Directorul executiv al DGASPC B., privind reîncadrarea reclamantei începând cu data de 01.07.2012, se contestă modul de calcul al salariului și se cere obligarea pârâtei la plata unor diferențe salariale.
În fapt, începând cu data de 01.09.2010 reclamanta a fost numită, prin Dispoziția nr. 975/27.08.2010, în funcția de consilier clasa I, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare, cu un salariu de bază lunar de 866 lei, și cu un spor de condiții periculoase sau vătămătoare în procent de 15%, în sumă de 130 lei.
Prin Dispoziția nr. 426 din 06.07.2012 emisă de Directorul executiv al DGASPC B., s-a stabilit reîncadrarea reclamantei începând cu data de 01.07.2012, în aceeași funcție și grad, cu clasa de salarizare 37, gradația 1, ca urmare a încetării suspendării raportului de serviciu la revenirea în activitate, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 284 și 285/2010, prin raportare la drepturile salariale aferente lunii decembrie 2010, când, după cum s-a arătat, reclamanta avea calitatea de funcționar public. Astfel, s-a stabilit un salariu de bază brut de 868 lei, și un spor de condiții periculoase de 121 lei.
Instanța a mai constatat că reclamanta a invocat excepția nelegalității Ordinului 42/2011, dar care a fost respinsă, după cum s-a arătat în precedent.
Referitor la modul de calcul al sporului pentru condiții vătămătoare, astfel cum a fost stabilit prin Dispoziția nr. 426 din 06.07.2012, instanța a reținut că acesta respectă prevederile legale în materie.
Astfel, prin Dispoziția nr. 975/27.08.2010, necontestată de către reclamantă, s-a stabilit, urmare a încadrării conform Legii nr. 330/2009, un salariu de bază pentru reclamantă de 866 lei și un spor de condiții vătămătoare în procent de 15%, în sumă de 130 lei.
Acest spor de condiții vătămătoare așadar, nu făcea parte din salariul de bază, ci din cel brut, conform Legii 330/2009, iar sub aspectul cuantumului său nu a fost contestată de către reclamantă Dispoziția nr. 975/27.08.2010.
În baza Legii 285/2010 s-a făcut reîncadrarea pentru anul 2011, iar potrivit art.1 al.2 din Legea 285/2010, sporurile care nu fac parte din salariul de bază (la care se referă al.1 și 3), ci doar din salariul brut, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Astfel, sporului de 130 lei stabilit prin Dispoziția nr. 975/27.08.2010 i s-a aplicat reducerea de 25% prevăzută de art. 11 din Legea 118/2010 (130x75/100= 97,5), iar apoi majorarea cu 15% prevăzută de art.1 al.2 din Legea 285/2010 (97,5x115/100=112,12).
Pentru 2012 i s-a aplicat majorarea cu 8% prevăzută de art. 1 al. 1 din OUG nr. 19/2012 (112,12x108/100=121,08), rezultând sporul de 121 lei din dispoziția contestată.
Ca atare, în mod corect s-a procedat la reîncadrarea pentru anul 2012, în funcție de încadrarea stabilită anterior și necontestată, pretențiile formulate de către reclamantă în acest sens fiind nefondate.
Instanța a apreciat că întrucât, după cum s-a arătat, sporul a fost acordat reclamantei conform dispoziției emise de pârâtă, plata unor diferențe salariale cu acest titlu poate fi făcută doar în condițiile în care aceste dispoziții sunt modificate.
Astfel, potrivit art. 34 din Legea 330/2009 și art. 1 și 7 din Legea 285/2010, dispoziția de încadrare (în care s-a menționat salariul de bază și cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare) puteau fi contestată în termen de 5 zile de la luare la cunoștință la ordonatorul de credite, decizia de soluționare a contestației putând fi atacată la instanța de contencios administrativ în termen de 30 zile de la comunicare. Așadar, deciziile necontestate sau ale căror contestații au fost respinse sunt definitive și sunt opozabile salariatului, care nu mai poate rediscuta mențiunile cuprinse în aceste decizii.
Or, după cum s-a menționat anterior, dispoziția de încadrare în funcția publică nu a fost contestată, rămânând valabil sporul stabilit în modalitatea prevăzută de dispoziție.
Reclamanta contestă în prezent modul de stabilire a sporului, în sumă fixă în loc de cotă procentuală, însă prin ultima decizie – cea contestată, s-a dispus doar majorarea sporului astfel cum a fost el stabilit anterior, prin dispoziția de încadrare, deci modul concret de aplicare a sporului putea fi modificat doar o dată cu Dispoziția nr. 975/27.08.2010, Dispoziția ulterioară preluând doar efectele Dispoziției nr. 975/27.08.2010, fără a schimba nimic cu privire la modul de stabilire a sporului, acest aspect nemaiputând fi analizat în cauza de față.
De asemenea, instanța a constatat că Dispoziția a fost dată cu respectarea art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din OUG nr. 19/2012, care prevăd, pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și din cele aflate în coordonarea primului-ministru și cele aflate sub controlul Parlamentului, care în anul 2012 are salariile stabilite potrivit art. 4 alin. (3) al art. II din OUG nr. 80/2010, faptul că acest cuantum brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se majorează, fără a depăși nivelul stabilit potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, în două etape, respectiv cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S. „I.” în numele și pentru membra de sindicat A. G. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac formulate, pe care în drept a încadrat-o în prevederile art. 304 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, recurentul a reiterat parte din susținerile de la instanța de fond, precizând – în esență – următoarele:
A considerat că prin Dispoziția emisă de către pârâtă prin reprezentantul legal în data de 6.07.2012 sub nr. 426, recurentei nu i-a fost calculat salariul corespunzător legislației în vigoare.
Având în vedere că pe dispoziția contestată salariul de bază brut lunar al recurentei este de 886 lei, iar sporul de condiții periculoase/vătămătoare este în procent de 15 % a considerat că acest spor nu a fost calculat corect, pentru că 15 % din 868 lei reprezintă 130 lei și nu 121 lei cât a fost menționat în dispoziția contestată.
A menționat faptul că aceste sume reprezentând sporul pentru condiții de muncă suferă modificări în fiecare lună fiind acordate proporțional cu perioada lucrată.
Deasemenea a mai arătat că conform prevederilor Legii-cadru nr.330/2010 și a Ordonanței nr.1/2010, în anul 2010, salariul brut reprezintă suma salariului brut (de încadrare) din decembrie 2009 și sporul de vechime.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 702 din 2.04.2014 pronunțată de Tribunalul B., în sensul celor solicitate în pezentul recurs.
Recursul este nefondat.
Prevederile art. 1(1) din Legea- cadru 284/2010 – statuează în sensul că „Funcționarii publici (din Anexa1 a Legii-cadru) beneficiază de un spor de condiții periculoase/vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat”.
Reclamanta - recurentă - reprezentată de S. „I.” B. a fost transformată în anul 2010 în funcționar public, ocazie cu care pârâta a emis Dispoziția nr. 975/27.08.2010 de reîncadrare prin care i s-au stabilit și noile drepturi salariale - inclusiv i s-a stabilit cuantumul salariului de bază – 866 lei și 15% spor pentru condiții vătămătoare în sumă de 130 lei. Acest spor de condiții vătămătoare așadar, nu făcea parte din salariul de bază, ci din cel brut, conform Legii 330/2009.
Această dispoziție emisă de pârâtă nu a fost contestată în instanță.
La revenirea în activitate, urmare a încetării suspendării raporturilor de serviciu, pârâta a emis Dispoziția nr. 426/06.07.2012, prin care recurentei i se stabilea începând cu 1 iulie 2012, salariul de bază brut de 868 lei și un spor de 15% pentru condiții vătămătoare, în sumă de 121 lei.
Prin raportare la cuantumul salariului de bază stabilit pentru anul 2010 pârâta a acordat reclamantei procentul de 15% din salariul de bază cu titlu de spor pentru condiții periculoase/vătămătoare, dar la stabilirea cuantumului final al acestui spor, pârâta a aplicat - în mod corect-și reducerea de 25% prevăzută de Legea 118/2010 și ulterior majorarea prevăzută de Legea 285/2010 și a avut în vedere și timpul efectiv lucrat.
Cum nu au fost identificate încălcări ale prevederilor legale în calcularea și stabilirea finală a cuantumului sporului pentru condiții periculoase/vătămătoare, Curtea constată ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul S. „I.” B., pentru membrul de sindicat A. G. A., cu sediul ales în municipiul B., ..4, județul B., împotriva sentinței nr.702 din 2 aprilie 2014 a Tribunalului B. – Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
(dosar nr._ ), intimată fiind Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului B., cu sediul în municipiul B., ..4, județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.S.A.
Jud. Fond.
Tehnoredactat B.E.
2 ex/9.02.2015
15
| ← Pretentii. Decizia nr. 869/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1/2015.... → |
|---|
