Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 1327/40/2014*
Dosar nr._ - suspendare executare act administrativ-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1
Ședința publică din 12 ianuarie 2015
PreședinteStănescu A.
JudecătorPopescu D.
JudecătorGalan M.
GrefierBălănescu E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în municipiul B., .. 57, județul B., împotriva sentinței nr. 761 din 09.04.2014, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimaă în cauză fiind reclamanta B. C., domiciliată municipiul B., ..2, ., județul B. și la adresa din municipiul B., Calea NAțională nr.50, ., județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a rspuns avocat A. I., ăentru intimata/reclamantă, lipsă fiind aceasta și reprezentantul pârâtului Inspectoratul de Poliție Județean B..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că recurentul a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, constată că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, pe care, apreciind-o în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat A. I., pentru reclamantă a solicitat respingerea recursului promovat de Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiat. Totodată a arătat că recurentul în motivele de recurs a invocat dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, dispoziții care nu sunt aplicabile în prezenta cauză; că aceste motive nu pot fi încadrate în art. 488 din Noul Cod de Procedură Civilă, sens în care a solicitat a se constata nulitatea recursului conform art. 489 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă. În situația în care instanța va constata că acest motiv de recurs se încadrează în prev. art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură Civilă, înțeleg să arăt că acest motiv nu este întemeiat. A mai arătat apărătoarea reclamantei că în cauză au fost dovedite atât cazul bine justificat cât și paguba iminentă Cazul bine jutificat rezultă din faptul că instanța de fond în mod corect a constatat că potrivit art. 100 alin. 1 pct.3 din O.G. nr.195/2002 pentru această faptă nu se impune și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce. Totodată a mai arătat că încadrarea în drept a faptei contravenționale este prima dată făcută în cererea de recurs și că niciodată intimata nu a avut posibilitatea de a se apăra cu privire la fapta pentru care a fost cercetată. Prin urmare având în vedere că nu a fost încheiat un proces verbal de contravenție, faptul că nu s-a invocat de către recurent care este abaterea săvârșită, solicit a se avea în vedere că față de această manieră de aplicare a sancțiunii condiția cazului bine jutificat este temeinic dovedită. De asemenea și paguba iminentă este dovedită prin imposibilitatea intimatei de a-și exercita dreptul de a conduce și că la dosar există dovada calității ei de administrator la o societate comercială care are mai multe puncte de lucru, în localități diferite, astfel că și aceasta este dovedită. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 19.03.2014 reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat suspendarea măsurii suspendării dreptului de a conduce autoturisme pentru o perioadă de 90 zile, măsură dispusă prin adresa informativă nr._/06.03.2014 și restituirea permisului de conducere categoria B, nr. B_.
În motivare, reclamanta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.03.2014 a solicitat anularea adresei nr._/06.03.2014, emisă de Șeful Serviciului Rutier prin care s-a dispus măsura anulării măsurii suspendării dreptului de a conduce autoturisme pentru o perioadă de 90 de zile și obligarea pârâtului la restituirea permisului de conducere Categoria B, nr. B_.
A susținut reclamanta în cerere că, la data de 21.09.2013, ca urmare a implicării sale într-un accident rutier, i s-a reținut permisul de conducere categoria B, nr. B_, eliberându-i-se dovada cu drept de circulație . nr._ din data de 21.09.2013. Dreptul de circulație i-a fost prelungit în condițiile OUG nr. 195/2002 până la data de 07.03.2014.
Totodată reclamanta arată că, prin rezoluția dată în dosarul nr. 145/P/2014 de P. de pe lângă Judecătoria B., aceasta a fost cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă și s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
La data de 07.03.2014, prin cererea înregistrată la serviciul rutier sub nr._, a susținut reclamanta că, a solicitat restituirea permisului de conducere în temeiul art. 219 alin. (2) din Regulamentul din 04.10.2006 de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Ca răspuns la această solicitare, la data de 13.03.2014 a primit, prin poștă, adresa cu nr. R/_, prin care i s-a comunicat faptul că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 219 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, deoarece legislația rutieră prevede sancțiunea suspendării dreptului de a conduce. La aceeași data de 13.03.2014, a susținut reclamanta că a primit și adresa informativă cu nr. ST_/06.03.2014 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu data de 08.03.2014 permisul de conducere i-a fost suspendat pentru o perioadă de 90 de zile, în temeiul art. 103 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002.
A mai arătat reclamanta că, la data de 17.03.2014, prin adresa înregistrată sub nr._ a solicitat revocarea măsurii suspendării și restituirea permisului de conducere.
A precizat reclamanta că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de maniera de aplicare a sancțiunii, fiind lipsită de posibilitatea de a contesta presupusa abatere de la regulile de circulație, neavând posibilitatea legală de a formula plângere contravențională, respectiv posibilitatea ca o instanță judecătorească să analizeze legalitatea și temeinicia acuzației. În aceste împrejurări, suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile este de natură a atrage încălcarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 din CEDO.
A mai susținut reclamanta că, în jurisprudența CEDO Hotărârea din data de 28 octombrie 1999, cauza Escoubet c.Belgia s-a reținut că această măsură a retragerii imediate a permisului de conducere poate fi dispusă de către o autoritate administrativă, fără a se înfrânge prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din CEDO, cu condiția ca această % măsură să aibă un caracter temporar foarte redus (în speță analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului era vorba de suspendarea dreptului de a conduce pe om perioadă de 15 zile, cu posibilitatea prelungirii termenului cu încă 7 zile), apreciindu-se că suspendarea permisului de către o autoritate administrativă, pe o perioadă mai mare, fără a fi investită instanța de judecată pentru a dispune suspendarea dreptului de a conduce, reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 din CEDO.
Pe de altă parte, a susținut reclamanta că, deși potrivit art. 219 alin. (2) din Regulamentul din 04.10.2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar față de aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, pârâta refuzând restituirea permisului de conducere.
A mai arătat reclamanta că, sancțiunea suspendării permisului de conducere, în temeiul art. 103 lit. c) din OUG nr. 195/2002 este nelegală deoarece din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, rezultă faptul că s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, iar soluția dată este neînceperea urmăririi penale art. 103 alin. 1 lit. c) nu prevede situația în care se dispune soluția de neîncepere a urmăriri penale. Situațiile în care se dispune suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, în temeiul art. j 103 lit. c) sunt limitativ prevăzute. Astfel, deși în cauză s-a întocmit dosar penal pentru vătămare corporală din culpă, soluția dată nu se regăsește în soluțiile enumerate la art. 103 alin. 1 lit. c).
Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente a susținut reclamanta că măsura suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile îi provoacă un real prejudiciu, în condițiile în care are calitatea de administrator la ., iar activitatea desfășurată presupune multe deplasări de la domiciliul din B., .. 2, . de producție din . E., cât și la atelierul de producție din . (12 km), jud. B..
Având în vedere calitatea de unic asociat și administrator, pentru buna desfășurare a activității se impune prezența personală atât la atelierele de producție cât și la punctele de lucru, iar în lipsa permisului de conducere, susține reclamanta că este nevoită să apeleze la serviciile de taxi care sunt costisitoare și îi creează un real prejudiciu, având în vedere multitudinea de deplasări.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea 554/2004.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri la dosar.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean B., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de suspendare a executării actului administrativ pentru următoarele motive:
Motivele de nelegalitate invocate pentru anularea dispoziției contestate nu constituie caz bine justificat, întrucât, acestea nu pot, prin ele însele, să dovedească existența respectivei condiții de suspendare, fără alte dovezi.
Simplul fapt al contestării unui act administrativ și invocarea unor chestiuni de drept pe care reclamanta le consideră a fi în favoarea sa, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Astfel, susținerea reclamantei că adresa nr._/06.03.2014 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale nu este întemeiată.
Prin adresa menționată i s-a comunicat că, în conformitate cu prevederile art. 103 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, în forma aflată în vigoare la data de 28.01.2012, când s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către P. de pe lângă Tribunalul B., i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 08.03.2014.
Potrivit acestor dispoziții legale, suspendarea exercitarea dreptului de a conduce se dispune: „pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, dacă pentru regula de circulație încalcă prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce”.
Astfel, prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emisă în data de 28.01.2014 în dosarul penal nr. 145/P/2014, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanta B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Față de reclamantă au fost efectuate cercetări pentru faptul că în data de 21.09.2013, în jurul orei 14,40, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . intersecția cu . respectat indicatorul rutier „cedează trecerea” a pătruns în intersecție, împrejurare în care a impactat cu partea stângă față autoturismul cu nr. de înmatriculare_ . Din accident a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate A. E. C..
Față de prevederile art. 100 alin. 3 lit. c O.U.G. nr. 195/2002, apreciază pârâtul că motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată nu sunt întemeiate și nu constituie caz bine justificat în ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării actului administrativ.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, arată pârâtul în întâmpinare că, prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unui serviciu nu au fost dovedite de către reclamantă, așa cum este prevăzut în art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004.
Simpla menționare a unei creanțe nu duce, de facto, la constarea că există o pagubă iminentă. Reclamanta a făcut referire la faptul că ea are calitatea de administrator la o societate comercială și că prezența ei este necesară atât la atelierele de producție cât și la punctele de lucru, iar în lipsa permisului de conducere este nevoită să apeleze la serviciile de taxi, care îi creează prejudicii, însă, în cazul în care acțiunea în anulare a actului va fi admisă, această problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu.
A considerat pârâtul ca, nefiind îndeplinită prima condiție, a „cazului bine justificat”, nu se poate aprecia că este îndeplinită cerința „pagubei iminente”, întrucât cele două condiții legale trebuie îndeplinite cumulativ. Prima cerință nefiind întrunită, nu se poate dispune suspendarea executării actului numai pentru că reclamanta va suferi o pagubă materială.
Prin sentința nr. 761 din 09 aprilie 2014, Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean B. având ca obiect - suspendare executare act administrative.
Totodată a dispus suspendarea executării măsurii suspendării dreptului de a conduce autoturisme pentru o perioadă de 90 zile, dispusă față de reclamantă, prin adresa informativă nr._/06.03.2014 emisă de pârât, până la soluționarea de către instanța de fond a contestației formulată împotriva respectivului act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul I. Județean de Poliție B., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul pârât a arătat că, în mod greșit instanța de fond a stabilit cadrul juridic și temeiul legal pentru soluționarea cererii, făcând trimitere la O.G. nr. 2/2001, respectiv procedura plângerii contravenționale, ce excede cadrului procesual. În cazul de față nu a fost formulată o plângere contravențională, cererea de sesizare a instanței având la bază sesizarea Direcției Impozite și Taxe B. a erorii cu privire la completarea greșită - în procesul verbal de contravenție – a domiciliului personal al contravenientului.
Cum actul administrativ – procesul verbal de contravenție . nr._/14.10.2012 a intrat în circuitul civil, nemaiputând fi anulat conform prev. art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii sesizării formulate și anularea procesului verbal de contravenție anterior menționat.
Analizând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Obiectul prezentei cereri îl constituie solicitarea reclamantei de suspendare a măsurii suspendării dreptului de a conduce autoturisme pentru o perioadă de 90 de zile, măsură stabilită prin adresa informativă nr._/6.03.2014.
Solicitarea a fost întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr.554/2004 care stipulează: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Contrar celor reținute prin sentința atacată, Curtea constată că prima condiție nu este îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 2 lit. „t” din Legea nr.554/2004 republicată constituie cazuri bine jutificate – împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Or, accidentul de circulație în care a fost implicată reclamanta s-a datorat nerespectării de către aceasta a semnificației indicatoarelor de obligare prev. de art. 100 alin. 1 pct. 3 din O.U.G. 195/2002, respectiv a indicatorului „Cedează trecerea”, textul evocat prevăzând expres că sancțiunea aplicată într-o atare situație este, alături de amendă prev. în clasa a-II-a de sancționare (sancționare principală) și sancțiunea contravențională a suspendării exercitării dreptului de a conduce (a se vedea forma în vigoare a textului la data săvârșirii contravenției).
Așadar, cum condițiile prev. de art. 14 din Legea nr.554/2004 republicată trebuie îndeplinite cumulativ, cerință cazului bine justificat nefiind îndeplinită în cauza de față întrucât reclamanta nu a probat existența unei îndoieli serioase asupra actului administrativ de autoritate dedus analizei, nemaiconsiderând necesar a analiza pentru acest motiv condiția „pagubei iminente”, Curtea în baza disp. art. 488 pct. 8 rap. la art. 496 și următoarele din Codul de procedură civilă, va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va respinge acțiunea.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, excepția nulității recursului ca nefondat.
Admite recursul declartat de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în municipiul B., ..57, județul B. împotriva sentinței nr. 761 din 09.04.2014, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimată în cauză fiind reclamanta B. C., domiciliată municipiul B., ..2, ., județul B. și la adresa din municipiul B., Calea NAțională nr.50, ., județul B..
Casează sentința nr.761/9.04.2014 a Tribunalului B..
Respinge ca nefondată acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 ianuarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Redactat: S. A./09.02.2015
Jud. fond: U. M.
Tehnoredactat: B.E.- 4 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
