Anulare act administrativ. Decizia nr. 1296/2015. Curtea de Apel SUCEAVA

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant Ș. C., lipsă fiind celelalte părți

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanța constatată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Intimatul-reclamant Ș. C., având cuvântul, arată că motivul de la care a pornit prezentul dosar este că pentru aceeași construcție au fost eliberate trei autorizații de construire, din care două anulate definitiv și una anulată numai de instanța de fond. În realitate este vorba de o hotărâre a Consiliului Local nr. 19/2009 a cărei anexă a fost falsificată și depusă de către reprezentanții comunei Cîrlibaba la BCPI Vatra Dornei, inclusiv un plan de situație care nu este vizat, pentru care nu este întocmit un dosar conform Legii nr. 7/1997 la OCPI.

În ce privește tardivitatea plângerii, arată că atâta timp cât autorizațiile au produs consecințe juridice, nu a mai înregistrat și o plângere prealabilă, dar a formulat o plângere la instanța de fond pentru că aceste autorizații au legătură una cu alta.

Mai arată că la data când a formulat plângerea prealabilă construcția era finalizată din anul 2010, la prima autorizație, care a fost anulată în dosarul nr._ . Ulterior a fost emisă a doua autorizație nr. 18 care a fost anulată în dosarul nr._ și apoi a treia autorizație care conform Legii nr. 50 trebuia să cuprindă clar pentru ce lucrări se eliberează.

Cu privire la calitatea de proprietar, arată că după cum se poate observa în art. 7 din Legea nr. 50 Tribunalul Suceava în extrasul de Carte Funciară a notificat în anul 2001 o cerere nr. 3631/20.4.2001. Anexa la Hotărârea Consiliului Local pe care și-a înscris dreptul de proprietate .. Pârâții s-au folosit de această anexă, i-au dus în eroare pe cei de la BCPI Vatra Dornei și și-au înscris dreptul de proprietate. La fila nr. 46 dosar există actul administrativ nr. 19, respectiv anexa, Hotărârea Consiliului Local este bună, numai anexa este falsificată. La dosarul cauzei este depusă anexa în original.

Este depusă la dosar și decizia Tribunalului nr. 828 din 25.09.2014 prin care se radiază dreptul de proprietate total al comunei Cîrlibaba, astfel cum se poate observa și în extrasul de Carte Fuciară.

Intimatul-reclamant invocă prevederile art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 și apreciază că atât timp cât primele două autorizații au fost anulate și ce-a de a treia este anulabilă.

Prin decizie nr. 814 a Curții de Apel Cluj se menționează că emiterea unui nou act de aceeași natură, identic, urmând același scop, semnifică ignorarea și încălcarea efectelor hotărârii judecătorești, ceea ce conduce la paralizarea actului de justiție. Apreciază că pârâta cu rea-credință a tot emis aceste acte.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, apreciind că în cauză se pot invoca și prevederile art. 530 cu privire la autoritatea de lucru judecat. O autorizație de construire se poate elibera conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50 dacă actul de proprietate este corect și real.

Mai arată că nu solicită cheltuieli de judecată din această fază procesuală.

Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 15.01.2014, sub nr._, reclamanții S. C. și S. A. au chemat în judecată pe pârâții ., P. comunei Cîrlibaba și F. B. Ortodox Român al Bucovinei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr. 5/2013 eliberată de către . garaj construit în baza altor autorizații de construire și care au fost anulate pe rând de către instanțele de judecată, garaj edificat pe un teren ce face parte din ./1 din CF nr. 356 –UAP Cîrlibaba al cărui proprietar este F. B. Ortodox Român al Bucovinei cu cota de 1/1.

Prin sentința nr. 3753 din 26 iunie 2014,Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect „anulare act emis de autorități publice locale” formulată de reclamanții Ș. C. și Ș. A., în contradictoriu cu pârâții ., P. comunei Cîrlibaba și F. B. Ortodox Român al Bucovinei și a dispus anularea Autorizației de construire nr.5/26.04.2013 emisă de P. .> Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Totodată, la art. 7 din Legea nr. 50/1991 se arată că documentația care se depune în vederea eliberării autorizației de construire va cuprinde și dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, iar potrivit art. 26 alin. 1 lit. i din Legea nr. 50/1991 emiterea autorizației de construire în lipsa unui drept real asupra imobilului constituie contravenție.

Așadar, autorizația de construire se eliberează numai titularului dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra terenului, fiind astfel evitate diferendele privind proprietatea și inconveniențele în materie de accesiune.

Prin autorizația de construire nr. 5/26.04.2013 emisă de P. . autorizat executarea lucrărilor de construire pentru anexă și împrejmuire teren pentru imobilul situat în com. C., ._ Cîrlibaba, nr. cadastral_.

În speță, s-a reținut, așa cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 4/25.04.2013 (f. 12), că beneficiara autorizației de construire invocă în dovedirea dreptului de proprietate HCL a comunei C. nr. 6/17.03.2011 prin care s-a aprobat inventarul terenurilor din domeniul privat al comunei și încheierea nr. 5312/24.05.2011 a OCPI – BCPI Vatra Dornei.

Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute la art. 644, 645 din Codul Civil.

Hotărârea prin care se inventariază bunurile unității administrativ-teritoriale nu face dovada dreptului de proprietate.

De asemenea, nici încheierea nr. 5312/24.05.2011 (f.122) a OCPI – BCPI Vatra Dornei nu are caracter constitutiv de drepturi, ci numai de opozabilitate față de terți, așa încât nu are relevanță în speță.

S-a mai reținut că prin HCL nr. 17/2013 s-a aprobat anexa nr. 1 ce cuprinde inventarul terenurilor din domeniul public al comunei C. la 31 decembrie 2012, iar prin încheierea nr._/02.10.2013 (f. 122), s-a dispus înscrierea acestei hotărâri în cartea funciară, însă prin sentința nr. 2099 din 24.04.2014 pronunțată în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ș. C. în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al comunei Cîrlibaba - prin președinte de ședință și . și s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 16 din 21.03.2013, precum și, în parte, a Hotărârii nr. 17 din 21.03.2013 adoptate de Consiliul Local al comunei Cîrlibaba, împreună cu anexele aferente referitoare la suprafața de 1101 mp teren intravilan cu nr. cadastral_ înscris în CF_ UAT Cîrlibaba.

Cum pârâta . făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în condițiile art. 121 alin. 1 și art. 122 din Legea nr. 215/2001, autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea art. 1 alin. 1 și 7 din Legea nr. 50/1991, fiind nelegală.

Așa cum a reținut și instanța investită cu acțiunea în anularea autorizației de construire anterioare, terenul în cauză a aparținut Fondului B. Ortodox Român al Bucovinei și a fost preluat în baza Decretului nr. 273/24.06.1949 în proprietatea Statului Român, în prezent fiind în curs de judecată o cerere de retrocedare. Mai mult, dreptul de proprietate al Statului Român nu a fost înscris în cartea funciară, iar proprietar tabular este din 1884, fără întrerupere, F. B. Ortodox Român al Bucovinei. Din acest motiv, autorizațiile de construire emise succesiv nesocotesc exigențele de oportunitate din moment ce litigiul de retrocedare este înscris în cartea funciară.

Nu în ultimul rând, a reținut Tribunalul că autorizația nou emisă încalcă puterea de lucru judecat a celor statuate în mod irevocabil prin sentințele nr.4266/24.06.2011 și nr. 1332/2013.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta . D. G. și a arătat că cererea de anulare a autorizației de construire în litigiu este tardivă atât în raport de dispozițiile art. 7 pct. 1, cât și în raport de dispozițiile art. 7 pct. 7 din Legea nr. 554/2004, excepție pe care a invocat-o în fața primei instanțe, dar care a fost - în mod nelegal – respinsă. În acest sens, a arătat că în conformitate cu prevederile art. 4, 37, 53, 71 din Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, a procedat la afișarea în loc public a autorizației de construire în litigiu – 30 aprilie 2013 – așa încât, prin raportare la această dată reclamanții au depășit termenele de contestare a legalității autorizației. publicitatea autorizației este asigurată și de Ordinul nr. 63/N/11 august 1998 care obligă la afișarea în loc vizibil a panoului de identificare a investiției în care se menționează și numărul de autorizație în baza căreia a fost demarată construcția. Pe fondul cauzei, a arătat că autorizația de construire în litigiu a fost emisă cu respectarea cumulativă a condițiilor impuse de lege în materia disciplinei în construcții, are la bază toate avizele, proiect tehnic, plan de situație, fiind astfel în acord cu prevederile Legii nr. 50/1991. În același sens, a arătat că imobilul nr. 382/1 din C.F. 356 pe care se află edificată construcția având ca destinație garaje autospecială de pompieri, este proprietatea recurentei și reprezintă un obiectiv care deservește întreaga comunitate locală, iar banii folosiți pentru finalizarea obiectivului au provenit din fondurile publice. A mai arătat că imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, guvernat de prevederile art. 553, 859 alin. 2 cod civil și art. 4 din Legea nr. 213/1998 și art. 6 din Legea nr. 18/1991. A mai precizat că litigiul trebuia analizat și din perspectiva dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, sens în care a arătat că reclamanților nu le-au fost vătămate drepturi sau interese legitime protejate de lege.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit acțiunii promovată de reclamanți, obiectul controlului de legalitate al instanței îl constituie autorizația de construire nr. 5/2013 eliberată de recurentă pentru un garaj edificat pe suprafața de 1101 m.p. teren ce face parte din . din C._ Cîrlibaba.

Pentru aceleași construcții amplasate pe aceeași suprafață de teren, anterior recurenta a emis autorizațiile de construire nr. 5/2013 și respectiv nr. 18/2011 care au fost anulate prin sentința nr. 4226 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Suceava (fila 39 dosar tribunal) și respectiv prin sentința nr. 1332 din 14 februarie 2013 a Tribunalului Suceava (fila 62 dosar tribunal) – urmare a demersurilor procesuale ale reclamanților intimați.

Diferit de aceasta, tot urmare a demersului procesual al reclamanților intimați, prin sentința nr. 2099 din 24 aprilie 2014 (fila 54 dosar recurs) Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal - a dispus anularea - în parte – a Hotărârii Consiliului Local Cîrlibaba nr. 16/21.03.2013 și respectiv a Hotărârii Consiliului Local Cîrlibaba nr. 17/21.03.2013 împreună cu anexele aferente, referitoare la suprafața de 1101 m.p. teren – pe care sunt amplasate construcțiile în litigiu – reținându-se - în esență – în motivarea soluției că, recurenta nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate în vreunul din modurile admise de lege, așa încât, transferul acelui teren în domeniul privat al recurentei și ulterior în domeniul public este nelegal.

Curtea constată că în cadrul fiecărui litigiu inițiat de reclamanți (soluționate prin hotărârile judecătorești mai sus menționate) instanțele sesizate au analizat legitimitatea procesuală activă din perspectiva drepturilor și intereselor legitime private pe care reclamanții intimați au dorit să le protejeze, așa încât, în condițiile în care atât situația de fapt cât și normele juridice incidente nu s-au modificat în prezentul litigiu, corect Tribunalul fiind consecvent în statuările anterioare, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților din perspectiva dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Considerentele recurentei cu privire la regimul de publicitate al unei autorizații de construire sunt – parțial – conforme cu dispozițiile Legii nr. 50/1991 și respectiv cu ale Ordinului nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, recurenta făcând dovada la dosar a afișării într-un loc public, a autorizației în litigiu (a se vede procesul-verbal de afișare datat 30.04.2013 – fila 141 dosar tribunal).

Însă, așa cum corect a reținut Tribunalul, autorizația de construire în litigiu a fost emisă având la bază aceleași circumstanțe de fapt și de drept care au stat la baza autorizațiilor de construire emise anterior și anulate de instanța de judecată, și în condițiile în care, anterior, au fost pronunțate hotărâri judecătorești prin care recurenta a fost obligată să procedeze la sistarea – provizorie – a construcțiilor până la definitivarea situației juridice a terenului și până la pronunțarea definitivă asupra legalității autorizațiilor de construire emise succesiv.

Prin sfidarea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior, recurenta a continuat în mod abuziv edificarea construcției, așa încât, este nepermis ca sub umbrela excepției tardivității plângerii prealabile formulată de reclamanți care induce excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților – prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 precum și a invocării interesului public deservit de obiectivul realizat, Curtea să accepte și să valideze abuzurile autorității recurente săvârșite în dauna drepturilor și intereselor legitime ale reclamanților.

Cu referire la fondul litigiului, Curtea constată că nici în situația prezentei autorizații, recurenta nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în condițiile art. 121 alin. 1 și art. 122 din Legea nr. 215/2001, așa încât, corect Tribunalul admițând acțiunea reclamanților a dispus anularea noii autorizații de construire.

Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta . primar D. G., cu sediul primăriei în ., împotriva sentinței nr. 3753 din 26 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții Ș. C. și Ș. A., ambii domiciliați în comuna Cîrlibaba, ., județul Suceava și pârâții P. C. Cîrlibaba, cu sediul în comuna Cîrlibaba, . și F. B. Ortodox Român al Bucovinei, cu sediul în municipiul Suceava, . nr. 2, județul Suceava.